27/08/2026
Ai pățit vreodată să ai o reacție disproporționată la un gest mic, la un ton mai ridicat sau la un mesaj întârziat, iar ulterior să te întrebi de ce te-ai consumat atât de tare?
În acele momente de furie bruscă, de închidere în tine sau de frică intensă, nu reacționează adultul din prezent. În acele secunde, la cârmă trece copilul tău interior. Acea parte din tine care la o vârstă fragedă s-a simțit neascultată, criticată, respinsă sau abandonată.
Când cineva din prezent atinge, chiar și fără să vrea, o rană veche, creierul tău nu mai face diferența între trecut și prezent. Copilul interior preia controlul și încearcă să te protejeze folosind singurele arme pe care le cunoștea atunci: defensivă, atac, țipete sau izolare.
Data viitoare când simți că un moment mărunt îți declanșează o furtună emoțională, oprește-te pentru o secundă. Respiră adânc și întreabă-te sincer: cine reacționează acum prin tine? Adultul lucid de astăzi sau copilul de atunci care încă încearcă să se apere?