31/08/2026
Domnule Andrei Caramitru, ați reușit performanța să vă jigniți proprii părinți, iar mai apoi o țară întreagă. Ați șters pe jos cu o generație care a tras o viață, dovedind că sunteți repetent la capitolul bun-simț. E greu de crezut că ați primit un asemenea model de acasă, având în vedere cine v-a fost tată, dar cel mai grav este că și la capitolul economie stați lamentabil.
Ne vorbiți de sus, de la înălțimea tastaturii, de parcă ați fi reinventat roata, dar nu stăpâniți nici măcar ABC-ul banilor.
Oamenii aceștia nu vă cer nicio pomană și nu trăiesc pe cârca nimănui.
Ei își primesc înapoi banii pe care i-au cotizat o viață întreagă. Au muncit în condiții grele — în fabrici, pe șantiere, în frig și în ture de noapte. Au lăsat în urmă o țară funcțională, cu școli, spitale și poduri din care beneficiați direct și dumneavoastră astăzi.
Iar dacă tot vă considerați un economist de anvergură, haideți să privim puțin matematica elementară: banii pensionarilor nu dispar într-o gaură neagră. Fiecare leu primit se întoarce fix în două ore în economie — la chioșcul din colț, la farmacie, pe factura de curent sau pe pâine. Ei țin în viață micii comercianți și firmele private pe care pretindeți că le plângeți pe rețelele de socializare.
Ca să nu mai vorbim de subvenția invizibilă pe care o oferă zilnic statului: dacă bunicii nu ar crește gratuit milioane de copii în țara asta, jumătate din companii ar intra în colaps pentru că părinții n-ar mai avea cu cine să-și lase copiii zece ore pe zi.
De altfel, discursul dumneavoastră nu este o noutate. Vă potriviți de minune cu unii tehnocrați și politicieni occidentali — precum Christine Lagarde de la BCE sau vizionarii din parlamentul german —, acei corifei ai contabilității reci care privesc longevitatea umană nu ca pe o realizare, ci ca pe un deficit bugetar.
Ați putea fonda împreună un partid global: „Frontul Unit al Economiștilor Fără Memorie”. Un club select în care omenia este considerată o pierdere de capital, iar respectul intergenerațional — o cheltuială nejustificată.
Să-i numiți „paraziți” pe cei care au construit drumul pe care zburdați astăzi nu vă transformă într-un analist neînțeles. Dovedește doar o lipsă cronică de memorie și de respect.
Așa că rămâne o singură dilemă, domnule Caramitru: dumneavoastră, când veți ajunge la vârsta pensionării, cm veți proceda? Veți fi primul viteaz din istorie care va refuza pensia pentru a nu deveni un „cost enorm”, sau vă veți trece singur pe lista de „paraziți”? Căci, la cm stau lucrurile, un om care produce doar fițe, dispreț și statusuri veninoase pe internet este, încă de pe acum, cel mai scump lux pe care îl suportă spațiul public.
Text: Dinu Mary
