13/09/2026
Poate că e timpul să ne amintim ce știau bunicile și străbunicile noastre…
Sunt la țară și mi se pare un moment potrivit să vorbesc despre acele cunoștințe simple pe care femeile din familie le transmiteau din generație în generație atunci când cineva nu se simțea bine.
Nu aveau dulapuri pline cu medicamente și nici nu alergau la farmacie pentru orice disconfort minor. Știau să observe omul. Îi simțeau corpul. Înțelegeau că între starea sufletului și starea trupului există o legătură.
Știau că organismul este viu și are propriile mecanisme de reglare și vindecare și că, uneori, are nevoie mai întâi de liniște, căldură și atenție.
Acordau o atenție deosebită abdomenului — centrului corpului. Îl atingeau, îl ascultau, observau dacă este moale sau tensionat, cald sau rece, dacă respira odată cu omul.
Când simțeau tensiune, puneau ceva cald pe burtă, făceau un masaj blând cu ulei încălzit și rămâneau acolo, cu răbdare. Fără grabă. Fără să forțeze nimic.
Poate că nu rezolva totul pe loc. Dar corpul primea un mesaj important: „Sunt aici. Te simt. Am grijă de tine.”
Astăzi, mai ales după 50 de ani, mulți oameni au nevoie de această reîntâlnire cu propriul corp. Doar că omul modern a uitat să stea în liniște suficient de mult ca să-l mai audă.
Burta poate fi tare ca piatra, respirația superficială, umerii încordați… și totuși spunem: Ma simt bine/ așa sunt eu", când, de fapt, așa te-ai obișnuit să trăiești.
Poate că trupul îți cere de mult timp ceva foarte simplu: mângâie-mă, încălzește-mă, ascultă-mă.
Nu trebuie să redescoperim toate practicile trecutului și nici să renunțăm la medicina modernă. Dar putem recupera acea atitudine a bunicilor noastre: respectuoasă, răbdătoare și caldă — aceea de a nu lupta permanent cu propriul corp, ci de a-l ajuta să-și regăsească echilibrul.
Vă aștept la masaj și mi-ar plăcea să promovăm împreună o stare de bine care privește omul ca întreg — corp, respirație, emoții și ritmul în care trăiește.
