22/01/2025
Azi am avut ședința cu o mămică.
Are un copilaș minunat, dar de când l-a născut și s-a îndeplinit visul ei cel mare, au început să se întâmple niște lucruri neașteptate în viața ei: și-a tăiat profund mâna și a fost nevoie s-o coase, a răcit tare, că avea tuse cu sânge, și -a traumat grav piciorul.
Și de ceva timp deseori se trezește noaptea cu frică și panică, ce se mai poate întâmpla?
O frică, că ar putea muri așa, pe neașteptate...
Și nu se teme neapărat pentru sine, cât i se umple inima de jale și durere, cm va rămîne copilașul, a "nimănui", fără grija și dragostea ei...
Când am început, cu grijă, să deblocăm emoțiile, am depistat durerea ei cea mare: când mama ei a plecat la muncă peste hotare.
Și ea, într-un moment sa simțit părăsită, trădată, singura pe lume, fără sprijin și în nesiguranță.
Pe parcurs a înțeles, că de fapt, durerea, care presupune că o va simți copila ei, a fost deja traita de ea, când era mică.
Și tot eliberând emoțiile, una după alta, și-a amintit, că s- a îmbolnăvit grav în acea perioadă, și fiind în spital(mama era peste hotare), se simțea atît de singura, încât își dorea moartea și o vedea ca cea mai bună soluție...
Vă dați seama, cm lucrează inconștientul, da?
Ce crezi, ce îți dorești, aceea trăiești.
Psihicul copilului deseori își poate dori moarte în situații neclare, când nu are explicație, rămîne singur, se simte neajutorat sau vinovat.
Pas cu pas am eliberat emoțiile și deciziile, credințele din acea perioadă.
Mamica- clientă a răsuflat ușurat!
A înțeles, că nu este nici o vrăjitorie la mijloc, doar niște împrejurări destul de dramatice pentru ea, care au fost închise, neînțelese și suprimate.
Vreau sa explic de ce anume acum s-a reactivat acel epizod, acea traumă.
Pentru că are și ea deja un copil.
Și emoțiile, traumele suprimate de mamă, dacă nu-s vindecate, inconștient sunt preluate de copil.
Dacă, de exemplu, mămica nu venea la terapie, copilul ei putea să preia acea durere de abandon, în diferite circumstanțe.
Chiar poate mămica a plecat la cumpărături sau la muncă, dar copilul sa interpreteze, de parcă este abandonat...
Copiii sunt oglinda noastră, ei ne ajuta, să ne vindecam.
Doar să fim deschiși, să citim semnele.