Nadejda Ivanov/ consiliere psihologică

31/01/2026

Filolog și psihoterapeut de orientare psihanalitică în formare.

Parcursul meu profesional a început în studiul literaturii și al imaginarului, unde am cercetat și am scris despre dramele personajelor, despre copilul interior, rușine, vinovăție, invidie, ură, dragoste și dependența de dragoste ș.a.

În cărțile și studiile mele m-am aplecat asupra imaginarului copilăriei și asupra copilului rănit de condiții istorice și familiale extreme: război, foamete, deportări, violență, neglijare sau abuz din partea adulților îngrijitori. Acest parcurs m-a format să fiu atentă la suferința timpurie și la modul în care experiențele traumatice se înscriu în viața psihică, influențând relațiile, imaginea de sine și felul în care persoana se raportează la ceilalți și la sine.

În prezent, ofer consiliere psihologică persoanelor care se confruntă cu dificultăți emoționale, suferință relațională, efecte ale traumelor din copilărie sau din viața adultă, senzația de gol interior, rușine persistentă, blocaje afective sau repetiții dureroase în relații.

Lucrez într-un cadru atent și conținut, cu respect pentru ritmul fiecărei persoane, oferind un spațiu de explorare și înțelegere a trăirilor dificile. Activitatea mea este susținută de formare profesională continuă și supervizare.

Pentru cei care simt nevoia unui spațiu de reflecție și înțelegere a propriei suferințe, ofer posibilitatea ședințelor online.

28/10/2025

Mă tem să fac, pentru că vor scoate vorbe...

Ce impact are această afirmație asupra devenirii unui om?
Știi ?

12/10/2025

IDEALIZAREA - mecanism de apărare primar (sau imatur), apare devreme la copii și servește la protejarea eului fragil al copilului în fața anxietății și frustrării.

Idealizarea - de ce și cm devine un mecanism de apărare și la adulți, uneori❓

☑️ Persoanele infantile emoțional
- au o toleranță scăzută la frustrare și ambivalență („nu pot accepta că cineva pe care îl iubesc mă poate răni sau dezamăgi”);

☑️ gândesc adesea în termeni binari: „bun/rău”, „perfect/dezastru”, „mă iubește/mă urăște”;

☑️ caută figuri puternice, protectoare care să le ofere sentimentul de siguranță pe care nu îl pot genera din interior.

💬 În consecință, ele tind să idealizeze rapid orice persoană care le oferă căldură, atenție sau validare. Este o formă de dependență afectivă mascată sub admirație.

Din cauza unui sine fragil
Un sine fragil (nestructurat, instabil) nu are o imagine clară și coerentă despre sine.

☑️ Astfel, persoana are nevoie să se „sprijine” pe imaginea altuia („dacă celălalt e minunat și mă iubește, și eu sunt valoros”);

☑️ idealizarea servește ca oglindă narcisică: prin celălalt „perfect”, persoana își vede propria valoare;

☑️ orice dezamăgire este trăită ca o prăbușire de sine, de aceea urmează de multe ori devalorizarea bruscă („nu mai valorează nimic, m-a trădat”).

Aici vezi clar dinamica idealizare–devalorizare, tipică în tulburările de personalitate (narcisică, borderline), dar prezentă și la persoane doar emoțional imature, fără o patologie clară.

💔 Ce se întâmplă în relații

- intră în relații cu entuziasm intens, văzându-l pe celălalt ca „salvator”, „suflet pereche”, „omul perfect”;

- se simt în siguranță doar atâta timp cât imaginea ideală rămâne intactă;

- când apar defecte, distanțări sau limite, nu pot procesa dezamăgirea și reacționează prin retragere, furie sau negare.

Relațiile lor devin astfel ciclice: fascinație – dependență – dezamăgire – respingere.

🌱 De aceea, avem nevoie să conștientizăm rănile noastre:
O persoană matură emoțional poate:

să admire fără a idealiza;

să accepte că oamenii pot fi imperfecți, dar totuși valoroși;

să-și mențină stima de sine stabilă, chiar dacă e dezamăgită sau respinsă;

să caute conexiune, nu fuziune.

🌱 Esența:
Soluția nu e să „nu mai idealizezi”, ci să înveți să vezi complet: și binele, și răul, fără să pierzi iubirea sau admirația.
Să schimbi „are tot ce-mi lipsește” cu „are părți care îmi plac, dar eu rămân întreg(ă) chiar și fără el/ea.”

07/10/2025

A trăi înseamnă a simți 🤎

24/07/2025

16/07/2025

Ți s-a întâmplat vreodată ca în mijlocul unei bucurii mari să apară brusc un sentiment de neîncredere în propriul sentiment? Să te întrebi dacă e o bucurie "justificată"? Dacă ai dreptul să trăiești bucuria? Dacă "merită" să crezi și să te bucuri?

Poți să te bucuri ca acest copil din imagine? Scrie-mi aici sau în privat ce-ți vine în minte cu referire la această întrebare...

07/07/2025

🤕Atunci când nu ești bine cu propriul corp și suflet încerci să ieși cât mai mult în lume, să-ți ofere cei din jur pacea interioară, siguranța și stima de sine. Dacă o obții, îți dai seama degrabă că după ce se retrag "prietenii", pustiul revine, se așterne exact cm l-ai trăit data trecută și cauți speriat/speriată iar să ieși, să auzi, să vorbești, să dai și să primești, numai să nu rămâi față în față cu imprevizibilul din tine. E ca și cm ai avea o casă frumoasă din care poți doar pleca, nu și să trăiești diferite evenimente din viață, să primești oaspeți, să te bucuri de condițiile ei. E ca și cm abia aștepți să încui ușa pe dinafară.
‼️ Adevărul este că nu vei putea fugi la nesfârșit! 😒

❤️Eu te pot ajuta să-ți iubești ființa și s-o vezi ca pe cel mai sigur loc din această lume. Pentru că TU ești cel mai prețios spațiu și timp și experiență pentru Tine!

🙏🏻 Oare ai simțit așa ceva vreo dată? Lasă-mi aici sau un privat gândurile tale despre această stare...