16/04/2026
Am observat în ultima perioadă, în cabinet, că oamenii oscilează constant între două energii: libido și mortido, între viață și retragere, între deschidere și închidere.
MORTIDO - instinctul de moarte
➡️ energia psihică a retragerii / distrugerii
* agresivitate, auto-sabotaj, retragere
* tendință spre stagnare, gol, apatie
* auto-critică (parcă stă cineva în interior și devalorizează sau critică non-stop), dorință de „a dispărea”
Exemple:
* «nu mai vreau nimic»
* “nu am dorință, putere, energie”
* blocaj, lipsă de sens
* tendință de a strica ce construiești
Atunci când devine prea mult, nu mai vreau să simt, mă retrag, mă închid și aleg liniștea, dar e o liniște în care parcă nu mai e viață.
Și în același timp, simt cât de mult mă atrage viața în alți oameni, prezența, emoția, energia care curge fără să fie controlată.
LIBIDO - instinctul vieții
➡️ energia psihică a vieții
* dorință de a trăi, crea, iubi, construi
* sexualitate, dar și motivație generală
* „forța care te împinge înainte”
Exemple:
* vrei relații
* vrei să creezi ceva
* ai curiozitate, energie, impuls de viață
Când lucrez întreb: Ce te deschide? Ce te leagă de viață? Ce te face să crești? aici e libido - dorința de a trăi, de a fi în contact, de a simți chiar și când nu e confortabil.
Și observ aceste oscilații între momentele în care mă retrag și eu ca să mă protejez și cele în care îmi dau voie să ies din nou în viață.
Și poate că nu e despre a scăpa de mortido, ci despre a recunoaște când sunt acolo… și, încet, să mă întorc înapoi spre viață.
Din perspectivă gestalt, aceste două forțe nu sunt ceva de „eliminat”, ci de observat în felul în care apar în contactul cu sine și cu lumea. Pentru că fiecare moment de viață conține o alegere fină: rămân sau ies din experiență.
Când rămânem în contact cu ceea ce simțim, chiar dacă e incomod, libido este activ, viața curge, emoția se transformă natural. Când ieșim prea repede prin explicații, evitare sau blocaj, mortido preia conducerea, experiența se oprește, dar nu se rezolvă.
În gestalt terapie, nu lucrăm cu ideea de a elimina una dintre aceste forțe, ci cu conștientizarea momentului în care omul se retrage din contact și momentul în care rămâne prezent în el.
Pentru că sănătatea psihică nu înseamnă doar a merge spre viață, ci a putea rămâne în viață fără a fugi din ea atunci când devine intensă.