05/10/2026
Salutări dragilor, pentru a doua oară pe ziua de azi.
Am zis să vă explic într-o postare diferența dintre întârzierea în dezvoltare și autism. Înarmați-vă cu răbdare, deoarece este ceva mai mult de citit.
⭐️ESTE ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTARE SAU AUTISM? CUM FACEM DIFERENȚA?
Sunt unele întrebări sau concluzii pe care le aud sau le citesc foarte des. Majoritatea aparțin părinților. - Nu vorbește. Oare are autism?
- Are aproape 3 ani, dar este în urmă cu multe lucruri. Este întârziere sau este autism?
- Înțelege tot ce îi spun, deci nu cred că poate fi autism.
Cred că vă sună cunoscut. E normal ca un părinte să nu știe să facă diferența. Mai ales pentru faptul că, la prima vedere, întârzierea în dezvoltare și autismul se pot asemăna. Un copil poate să nu vorbească. Poate să nu se joace conform vârstei. Poate avea autonomie redusă. Poate să nu înțeleagă anumite cerințe. Poate avea chiar comportamente repetitive. Și totuși să nu aibă autism. În același timp, un copil poate vorbi, poate înțelege instrucțiuni, poate arăta cu degetul, poate avea contact vizual și poate fi foarte afectuos. Și totuși să aibă autism.
Poate vă întrebați unde este diferența deci haideți să o luăm pe arii și, mai ales, să nu ne întrebăm doar DACĂ un copil face ceva. Este foarte important să ne întrebăm și: CUM face X? DE CE face Y? PENTRU CE face Z?
⭐️LIMBAJUL - CE ÎNȚELEGE ȘI CUM FOLOSEȘTE CEEA CE ȘTIE
Părintele poate spune: ,,Adu cana.", ,,Pune hârtia la gunoi.", ,,Ia-ți pantofii.", ,,Pune cubul în cutie." și altele asemenea.
🔹️ÎN ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE:
Unii copii pot vorbi foarte puțin, dar pot înțelege mult mai mult decât reușesc să exprime. Pot executa cerințe, pot recunoaște obiecte, persoane și activități și pot avea un limbaj receptiv mai bun decât cel expresiv. Dar dacă întârzierea este globală sau există și dificultăți de limbaj receptiv, și înțelegerea poate fi întârziată. În exprimare, putem vedea un copil care are mai puține cuvinte decât ar trebui pentru vârsta lui, dar încearcă să folosească ceea ce are în multe scopuri:
Spune:
,,apă" - cere
,,mama" - cheamă
,,uite" - atrage atenția
,,buba" - vine să arate ce s-a întâmplat
,,pa" - salută
Cu alte cuvinte, limbajul poate fi întârziat cantitativ, dar utilizarea lui socială poate fi relativ bine reprezentată pentru nivelul de dezvoltare al copilului.
🔸️ÎN AUTISM
Există două variante: copilul poate să nu vorbească, dar, la fel de bine, poate să și vorbească foarte corect. Poate executa perfect: ,,Du farfuria în bucătărie.", ,,Adu-mi șosetele din cameră.", ,,Pune mașina pe masă.". Poate avea sute de cuvinte, poate cunoaște alfabetul, culorile, cifrele sau denumirile tuturor animalelor. Dar poate avea dificultăți în folosirea limbajului pentru schimbul social.
Poate apărea:
- ecolalie
- repetarea întrebării în locul răspunsului
- replici memorate din desene, povești, filme, emisiuni TV
- limbaj repetitiv
- monolog despre propriile interese
- dificultatea conversației ,,dus-întors"
- dificultatea de a povesti spontan
- mai puțin limbaj folosit pentru a comenta sau a împărtăși experiențe
Un copil poate ști să spună excavator, tiranozaur și douăzeci și șapte, dar să folosească mult mai rar:
- Mami, vino să vezi!
- Uite ce am făcut!
- Știi ce s-a întâmplat?
Așadar, a executa instrucțiuni nu exclude autismul. Nici numărul de cuvinte pe care le spune un copil nu face diferența.
❗️Ne interesează și ce face copilul cu limbajul pe care îl are.❗️
⭐️COMUNICAREA SOCIALĂ - GESTURI, PRIVIRE, CERERI ȘI ATENȚIE ÎMPĂRTĂȘITĂ
Aceasta este una dintre cele mai importante zone în care trebuie să privim dincolo de veșnicul face sau nu face X lucru.
Luăm, de exemplu, ARĂTATUL CU DEGETUL.
Părintele spune sau se gândește așa: ,,Arată cu degetul. Deci nu poate avea autism.". Fals. Lucrurile nu sunt atât de simple.
💧Situația 1: Copilul vrea suc. Sucul este în frigider. Copilul arată frigiderul. Mesajul este: „Vreau ceva de acolo.".
Copilul comunică pentru a obține ceva. Este o abilitate comunicativă importantă.
💧Situația 2: Copilul vede o pisică pe geam. Arată pisica cu degetul. Se uită la mama. Se uită din nou la pisică. Zâmbește. Nu vrea pisica. Nu are nevoie ca mama să îi dea nimic. Mesajul este: ,,Uite ce am văzut! Vreau să vezi și tu!"
În prima situație, scopul principal este obținerea unui rezultat.
În a doua, scopul este împărtășirea unei experiențe cu altă persoană.
De aceea cele două gesturi, deși la suprafață par identice, nu ne oferă aceeași informație despre comunicarea socială.
Același lucru este valabil când copilul ÎȚI ADUCE CEVA.
💧Varianta 1: Îți aduce cutia pentru că vrea să o deschizi. Îți aduce balonul pentru că vrea să îl umfli. Îți aduce telefonul pentru că vrea să pornești filmulețul. Aici mesajul transmis de copil este: ,,Am nevoie să faci ceva."
💧Varianta 2: Copilul găsește o mașinuță interesantă, vine din cealaltă cameră, ți-o arată, se uită la tine și așteaptă reacția ta. Nu are nevoie să faci nimic. Mesajul este ,,Uite ce am găsit!". Din nou, avem împărtășirea interesului.
La fel și atunci când CERE AJUTOR.
💧Varianta 1: Un copil poate veni cu o cutie pe care nu o poate deschide, ți-o întinde, se uită la tine, vocalizează și urmărește ce faci.
💧Varianta 2: Alt copil poate lua mâna adultului și o poate pune direct pe capac sau îi poate lăsa obiectul în poală, fără un schimb social bine coordonat.
Amândoi au cerut, într-un fel, ajutor. Dar calitatea comunicării nu este identică.
Și tot aici intră și CONTACTUL VIZUAL.
Nu mă interesează dacă un copil poate să se uite în ochii mei cinci secunde ci mă interesează ce face cu privirea.
- Aude un zgomot ciudat și se uită la mama: ,,Ai auzit și tu?".
- Vede ceva amuzant și se uită la tata: ,,Ți se pare și ție amuzant?".
- Nu știe dacă poate lua o prăjitură și caută expresia adultului: ,,Am voie?".
Aceasta este folosirea socială a privirii.
Un copil cu autism poate avea contact vizual. Problema este că îl folosește mai puțin spontan și mai puțin integrat cu gesturile, expresia facială și vocalizarea pentru reglarea schimbului social.
AICI ESTE DIFERENȚA CEA MAI IMPORTANTĂ.
În întârzierea în dezvoltare, chiar dacă limbajul este redus, copilul poate încerca frecvent să compenseze prin: privire + gest + vocalizare + expresie facială + orientare către persoană.
În autism, dificultatea poate fi reprezentată tocmai de integrarea și utilizarea spontană a acestor comportamente pentru reciprocitate și împărtășire socială.
De aceea este foarte importantat să nu întrebăm doar:
- Arată?
- Se uită?
- Îmi aduce lucruri?
- Cere?
Întrebările corecte sunt:
- Ce încearcă să obțină prin acel comportament?
- Mă caută doar când are nevoie de ceva sau mă caută și pentru simpla plăcere de a împărtăși ceva cu mine?
⭐️IMITAȚIA ȘI ÎNVĂȚAREA DE LA CEILALȚI OAMENI
Câteva exemple:
- Mama șterge masa. Copilul ia și el o cârpă.
- Tata vorbește la telefon. Copilul pune o jucărie la ureche.
- Fratele dansează. Copilul încearcă să danseze la fel.
🔹️ÎN ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE: Copilul poate imita la nivelul unui copil mai mic, poate avea nevoie de mai multe repetiții, poate învăța mai lent. Dar oamenii sunt adesea surse importante de informație. Observă ce fac și încearcă să reproducă.
🔸️ÎN AUTISM: Copilul poate fi perfect capabil să imite la cerere. Adultul spune: Fă ca mine! și bate din palme. Copilul face.
Dar întrebările mai importante pe care trebuie să ni le punem sunt:
- Imită spontan?
- Observă ce fac oamenii din jur și preia singur comportamentele?
- Vede că ceilalți copii se așază și se așază și el?
- Vede cm se joacă un copil și încearcă să facă la fel?
Aici poate apărea un lucru aparent paradoxal: copilul reproduce perfect o replică lungă dintr-un desen animat, dar nu preia spontan anumite gesturi sau comportamente sociale simple din mediul său.
De aceea, imitația la cerere și învățarea socială spontană nu sunt același lucru.
⭐️JOCUL - MAI SIMPLU SAU DIFERIT?
Să presupunem că avem un copil de 4 ani.
🔹️ÎN ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE, poate avea jocul unui copil mai mic. Împinge mașinuța, construiește un turn simplu, dă păpușii să mănânce, pune ursulețul la somn, etc.
Jocul este sub nivelul așteptat pentru vârsta cronologică, dar poate semăna cu jocul firesc al unui copil aflat la un nivel de dezvoltare mai mic.
🔸️ÎN AUTISM, jocul poate fi și el întârziat. Dar poate avea și caracteristici atipice, repetitive sau rigide. Copilul împinge mașina, dar petrece perioade lungi învârtindu-i roțile, aliniază mașinile în aceeași ordine, privește obiectele din anumite unghiuri, repetă aceeași secvență de joc. Dacă adultul schimbă scenariul, copilul poate avea dificultăți să accepte schimbarea. Poate avea chiar joc simbolic, dar scenariile să fie foarte repetitive sau să trebuiască să se desfășoare într-un anumit mod.
Așadar, întrebarea nu este doar dacă se joacă. Întrebarea cea mai pertinentă este: Cum se joacă?
În întârziere putem vedea predominant un joc mai simplu.
În autism putem vedea și o calitate repetitivă, restrictivă sau rigidă a jocului.
⭐️RELAȚIA CU CEILALȚI - „ÎI PLAC COPIII” NU EXCLUDE AUTISMUL
Un copil vede alți copii în parc și aleargă bucuros către ei.
Părintele spune: ,,Îi plac copiii, deci nu este autism. Fals.
Observația nu trebuie să se oprească acolo.
🔹️ÎN ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE, copilul poate avea dificultăți în joc pentru că ceilalți copii sunt pur și simplu la un nivel mai avansat. Dar poate: să îi urmărească, să îi imite, să încerce să participe, să se bucure când este inclus, să urmeze ideea altui copil, să încerce să se adapteze atunci când jocul se schimbă.
🔸️ÎN AUTISM, copilul poate dori foarte mult compania altor copii. Dar dificultățile pot apărea la:
- Cum intru în joc?
- Cum îmi dau seama ce se jucau înainte să vin eu?
- Cum urmez ideea celuilalt?
- Cum schimb rolurile?
- Cum negociez?
- Cum observ că celălalt s-a plictisit sau nu mai vrea?
- Cum îmi adaptez comportamentul la reacția lui?
Copilul poate fi foarte sociabil în sensul că își dorește apropierea semenilor, dar să aibă dificultăți în a deține competențele necesare pentru a construi și menține interacțiunea.
❗️Dorința de apropiere socială și competența socială nu sunt același lucru.❗️
⭐️PROFILUL DE DEZVOLTARE - „ÎN URMĂ” VS „NEUNIFORM”
Aici cred că diferența poate fo foarte ușor de înțeles.
🔹️ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE
Imaginează-ți dezvoltarea ca pe niște trepte. Copilul urcă treptele mai încet. La 4 ani, multe dintre abilitățile lui pot semăna cu cele ale unui copil mai mic: limbaj, joc, rezolvare de probleme, autonomie, motricitate. Asta nu înseamnă că toate ariile sunt perfect egale. Rareori dezvoltarea este atât de ordonată. Dar există o întârziere mai largă a achizițiilor.
🔸️ÎN AUTISM, în schimb, profilul poate fi mult mai neuniform.
Imaginează-ți dezvoltarea copilului cu autism ca pe niște munți și văi. Copilul poate:
- să știe alfabetul, dar să nu știe să ceară ajutor
- să facă puzzle-uri foarte dificile, dar să nu știe să intre în jocul unui copil
- să memoreze cântece întregi, dar să nu poată povesti spontan ce i s-a întâmplat
- să cunoască toate mărcile de mașini, dar să nu observe că interlocutorul nu mai este interesat de discuție.
Asta ne arată de ce nu putem evalua dezvoltarea după: ,,Știe multe." sau ,,Este foarte inteligent.". O abilitate foarte bună într-un domeniu nu compensează și nu exclude dificultățile din alt domeniu.
⭐️STEREOTIPIILE, REPETITIVITATEA ȘI RIGIDITATEA
Aici apare o altă confuzie foarte frecventă: flutură mâinile deci are autism. Nu neapărat.
🔹️Stereotipiile și comportamentele repetitive nu apar exclusiv în autism. Putem vedea fluturatul mâinilor, balans, sărit repetitiv, mișcări repetitive ale degetelor, învârtit, mers înainte și înapoi, sunete sau vocalizări repetitive, învârtirea obiectelor, privirea repetată a obiectelor din anumite unghiuri ÎN ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE. Și copilul cu întârziere poate avea comportamente repetitive sau stereotipii, mai ales atunci când nivelul său general de dezvoltare este semnificativ mai mic decât vârsta cronologică.bPoate flutura mâinile când este foarte bucuros. Se poate legăna. Poate repeta anumite acțiuni.
De aceea, faptul că flutură mâinile nu înseamnă automat autism.
🔸️ÎN AUTISM, stereotipiile pot face parte dintr-un tablou mai larg de comportamente restrictive și repetitive. De exemplu, același copil poate să fluture frecvent mâinile, să învârtă obiecte, să privească repetitiv roțile mașinuțelor, să caute anumite stimulări, să repete sunete sau cuvinte, să insiste asupra unor rutine, să aibă interese foarte intense sau restrictive, să aibă dificultăți importante la schimbare.
Să luăm doi copii care flutură mâinile.
💧Copilul A face asta când este extrem de bucuros. În rest, comunicarea socială, jocul, reciprocitatea și atenția împărtășită sunt potrivite nivelului său general de dezvoltare.
💧Copilul B flutură frecvent mâinile, învârte obiecte, privește repetitiv roțile, are nevoie ca anumite lucruri să se întâmple mereu la fel și, concomitent, prezintă dificultăți persistente de comunicare și reciprocitate socială.
Același comportament - fluturatul mâinilor - are o semnificație foarte diferită când îl punem în contextul întregului profil.
RIGIDITATEA
Vă dau un exemplu: copilul bea în fiecare dimineață laptele din cana albastră. Astăzi primește cana verde. Mulți copii vor protesta. Dar în autism putem vedea o nevoie de predictibilitate mult mai accentuată și un distres important la schimbări aparent mici: altă cană, alt drum spre grădiniță, altă ordine a activităților, un obiect mutat, o altă marcă a aceluiași aliment, o modificare într-un scenariu de joc.
Nu ne întrebăm doar dacă îi place rutina. Trebuie să ne întrebăm și ce se întâmplă când rutina se schimbă, cât de intensă este reacția, cât de greu poate trece mai departe, cât de mult interferează rigiditatea cu viața copilului și a familiei.
În cazul stereotipiilor, cele mai pertinente întrebări sunt: când apar, cât de frecvente sunt, cresc la bucurie, oboseală, anxietate sau suprasolicitare, par să aibă rol de autoreglare, interferează cu participarea sau învățarea?
Nu încercăm automat să eliminăm o stereotipie doar pentru că face copilul să ,,arate autist". Mai întâi încercăm să înțelegem funcția comportamentului.
⭐️PARTICULARITĂȚILE SENZORIALE
Un alt mit cunoscut este: ,Își pune mâinile la urechi, sigur este autism. Nu e chiar așa.
🔹️ÎN ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE
Pot exista particularități senzoriale și fără autism. Copilul poate fi sensibil la anumite sunete, texturi, alimente sau atingeri.
🔸️ÎN AUTISM, particularitățile senzoriale pot face parte dintr-un profil mult mai amplu. Copilul poate să nu suporte aspiratorul sau uscătorul de mâini, să reacționeze puternic la anumite haine, să accepte foarte puține texturi alimentare, să miroasă obiectele, să caute presiune, să caute foarte multă mișcare, să privească fascinat lumini sau obiecte care se rotesc, să pară neobișnuit de puțin reactiv la anumite senzații.
Și din nou vin și spun că un singur comportament senzorial nu diagnostichează autismul. Îl interpretăm împreună cu restul profilului.
⭐️ȘI ATUNCI, POATE VĂ ÎNTREBAȚI CARE ESTE DIFERENȚA?
Dacă ar trebui să reduc tot acest articol la ideea esențială, aș spune așa:
🔹️ÎN ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE, problema principală este NIVELUL dezvoltării. Copilul dobândește anumite abilități mai târziu și, în multe privințe, poate semăna cu un copil aflat la un nivel de dezvoltare mai mic.
🔸️ÎN AUTISM, nu ne uităm doar la CÂT de dezvoltat este copilul, ci și la CUM arată dezvoltarea lui.
Ne interesează în mod particular:
- cm comunică social
- cm inițiază și menține schimbul social cu altă persoană
- cm folosește privirea și gesturile
- dacă împărtășește spontan interesul și bucuria
- cm se adaptează la ceilalți;
- cm se joacă;
- și dacă există comportamente, interese sau activități restrictive și repetitive.
Iar aici trebuie să fim conștienți de un lucru esențial: ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE ȘI AUTISMUL POT EXISTA ÎMPREUNĂ.
De aceea, dacă avem un copil de 4 ani cu un nivel general de dezvoltare mult mai scăzut, nu este corect să spunem: nu se joacă precum un copil de 4 ani, deci are autism. Evident că jocul lui poate fi mai simplu dacă întregul său nivel de dezvoltare este mai jos. Întrebarea mult mai pertinentă este: Comunicarea și interacțiunea lui socială sunt cele pe care le-am aștepta raportat la propriul lui nivel general de dezvoltare sau există dificultăți suplimentare, specifice profilului autismului? De aceea nu diagnosticăm un copil după:
- Arată cu degetul
- Vorbește
- Răspunde la nume
- Știe alfabetul
- Îi plac copiii
- Se uită în ochii adultului
- Flutură mâinile
- Nu suportă aspiratorul
Toate acestea sunt piese ale unui puzzle. Nici una, luată singură, nu este puzzle-ul întreg. Așa că, atunci când vă observați copilul, încercați să nu vă întrebați doar: FACE X? sau NU FACE X?.
Întrebați-vă mai degrabă:
- CUM face?
- DE CE face?
- PENTRU CE face?
- Face spontan?
- Face doar pentru a obține ceva sau și pentru a împărtăși ceva cu o persoană?
- Îmi urmărește reacția?
- Își adaptează comportamentul la mine și la ceilalți?
Diferența dintre întârzierea în dezvoltare și autism nu se găsește, de cele mai multe ori, într-un singur comportament. Se găsește în tiparul pe care îl formează toate aceste comportamente împreună.
Să vă fie de folos.
