20/01/2026
https://www.facebook.com/share/p/1RNMwNQcVJ/
„Merge la psiholog, dar nu se văd schimbări” – de ce procesul terapeutic al copiilor are nevoie de timp
Aud des această frază de la părinți: „Merge la psiholog, dar nu văd mari schimbări.” Și e firesc să apară o astfel de întrebare — pentru că atunci când copilul suferă, părintele își dorește soluții rapide, clare, vizibile. Totuși, în psihoterapia copiilor, schimbarea este un proces, nu un eveniment.
(Și, da, oricine poate spune ca e normal ca eu să scriu un articol în favoarea terapiei pentru că asta e munca mea, dar eu știu din experiența mea personală din cabinet că nu contează ce spun eu, pentru că dacă o familie vrea să continue terapia, o va continua și invers).
Există studii clare pe eficiența terapiei la copii, astfel o analiză amplă a peste 400 de studii (Weisz et al., 2017, "Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry") arată că aproximativ 75% dintre copiii care participă la terapie prezintă îmbunătățiri semnificative comparativ cu cei care nu primesc intervenție.
Rezultatele sunt consistente: terapia funcționează, dar nu instantaneu.
Eficiența crește semnificativ atunci când și familia este implicată activ în proces (Weisz & Kazdin, 2010, "Evidence-Based Psychotherapies for Children and Adolescents").
O altă meta-analiză pe intervenții de tip play therapy (Bratton et al., 2005, "International Journal of Play Therapy") arată că efectele maxime se observă după aproximativ 30 de ședințe, adică după o perioadă de câteva luni de lucru constant.
La copii, simptomele vizibile (comportamentele) sunt doar vârful aisbergului. Sub ele se află emoții, modele de relaționare, mecanisme de reglare — toate aflate încă în dezvoltare.
❤️Psihoterapia nu „șterge” un comportament, ci ajută copilul să-și construiască treptat resursele interne care vor permite acea schimbare. Și asta ia timp. Mult.
Cercetările calitative (Smith et al., 2022, Frontiers in Psychology) arată că părinții observă adesea mai întâi schimbări subtile: copilul comunică mai bine ce simte, se calmează mai ușor, își exprimă mai clar nevoile — iar abia ulterior dispar comportamentele problematice.
❤️La copii, „pe termen lung” nu înseamnă neapărat ani, ci o construcție pas cu pas.
Primele ședințe sunt dedicate relației terapeutice: copilul trebuie să simtă că spațiul este sigur, previzibil și că adultul din fața lui nu îl „judecă”. Apoi urmează explorarea emoțiilor, a poveștilor din spatele comportamentelor, dezvoltarea limbajului emoțional și a autoreglării. Abia după această etapă apar transformările vizibile pentru părinți.
Un predictor important al succesului terapiei este implicarea familiei. Când părinții colaborează cu psihologul, aplică acasă principiile discutate, își ajustează și ei răspunsurile emoționale, copilul se simte sprijinit și întărit.
În schimb, dacă mediul din jurul copilului rămâne neschimbat, e dificil ca el singur să mențină transformările. Și nu, terapeutul nu prea are ce să facă, decât să fie o ancoră stabilă pentru copil. Dacă mediul rămâne neschimbat, e nedrept să cerem unui copil să aducă schimbări! Si orice așteptări am avea ăn acest sens de la un copil, nu au cm sa fie îndeplinite.
Schimbarea nu este mereu spectaculoasă, dar este reală.
Uneori e vorba despre o nouă propoziție spusă cu curaj: „Mi-a fost frică.” Despre o amânare a unei crize de furie, despre o privire mai liniștită. Despre capacitatea de a recunoaște o emoție sau de a cere ajutor. Toate acestea sunt semne ale progresului – chiar dacă nu arată ca o „schimbare radicală”.
❤️Terapia copilului este o călătorie de dezvoltare, nu un tratament rapid.
În spatele fiecărei ședințe se construiește o bază invizibilă: siguranță, încredere, autoreglare, capacitatea de a fi cu sine și cu ceilalți.
Așadar, data viitoare când apare gândul „Nu s-a schimbat nimic”, poate merită să ne uităm mai atent: schimbarea, uneori, se întâmplă în profunzime înainte de a se vedea la suprafață.
🧭Referințe bibliografice:
Weisz, J. R., et al. (2017). Psychotherapy for children and adolescents is efficacious: A meta-analysis of 50 years of research. J. Am. Acad. Child Adolesc. Psychiatry.
Weisz, J. R., & Kazdin, A. E. (2010). Evidence-Based Psychotherapies for Children and Adolescents. Guilford Press.
Bratton, S. C., et al. (2005). A meta-analysis of play therapy outcomes. International Journal of Play Therapy.
Smith, L., et al. (2022). Parents’ perceptions of child psychotherapy: Change, collaboration, and hope. Frontiers in Psychology.
photo: pinterest
