Dr. Monica Papaianu, medic Terapia Durerii, ATI

31/08/2026

STITI CATE TIPURI DE DURERI DE CAP EXISTA?

Clasificarea oficială a durerilor de cap aparține International Headache Society (IHS) — Societatea Internațională pentru Cefalee.
Această clasificare se numește ICHD (International Classification of Headache Disorders), iar în prezent este în vigoare ICHD-3 (a treia ediție, publicată în 2018). Este ghidul de referință utilizat de neurologi și specialiști în terapia durerii la nivel global.

Câte tipuri de dureri de cap există?
Conform clasificației ICHD-3, există peste 300 de forme și subtipuri distincte de dureri de cap!

In zilele urmatoare vom aborda cele mai frecvente tipuri de cefalee.

Ghidul celor 6 tipuri frecvente de dureri de cap:
Cum le recunoști și când trebuie să te îngrijorezi

Durerea de cap poate îmbrăca multe forme, de la o simplă jenă după o zi lungă la birou până la crize chinuitoare care te opresc din activitate. Pentru a primi tratamentul potrivit, primul pas este identificarea corectă a tipului de cefalee.

Iată o prezentare generala a celor 6 cele mai frecvente tipuri de dureri de cap.

1. Cefaleea de tensiune
Cea mai răspândită formă de durere de cap, legată strâns de stres și stilul de viață.
Cum se simte: Ca o strângere constantă, o „chingă” sau o cască apăsătoare în jurul capului.
Unde doare: Pe ambele părți (frunte, tâmple sau ceafă).
Cauze frecvente: Stresul emoțional, oboseala, lipsa somnului și încordarea musculară la nivelul gâtului sau umerilor.

2. Migrena
O afecțiune complexă care depășește simpla durere de cap, având un impact major asupra activităților zilnice.
Cum se simte: Durere intensă, pulsatilă (ca o zvâcnire). Este adesea însoțită de greață, vărsături și o sensibilitate deranjantă la lumină și zgomote.
Unde doare: De obicei pe o singură parte a capului.
Ce este aura: La unele persoane, durerea este precedată cu 15–30 de minute de tulburări vizuale (ex. puncte luminoase, zigzaguri) sau furnicături.

3. Cefaleea în ciorchine (Cluster)
Deși mai rară, este una dintre cele mai severe forme de durere cunoscute în medicină.
Cum se simte: Durere atroce, ascuțită, care apare brusc, adesea noaptea. Episoadele vin în „ciorchini” — adică zilnic, timp de câteva săptămâni sau luni, urmate de perioade lungi de pauză.
Unde doare: Strict pe o singură parte, în spatele sau în jurul unui ochi.
Semne specifice: Ochiul roșu, lăcrimare, pleoapă căzută sau nas înfundat pe partea dureroasă.

4. Cefaleea prin abuz de analgezice (MOH)
Un cerc vicios în care tratamentul utilizat pentru oprirea durerii ajunge să o întrețină.
Cum se simte: O durere de cap aproape zilnică, prezentă încă de la trezire, de intensitate moderată dar persistentă.
De ce apare: Apare la persoanele care iau analgezice (paracetamol, ibuprofen, triptani etc.) mai mult de 10-15 zile pe lună, timp de câteva luni la rând.

5. Cefaleea cervicogenă
O durere de cap care „trădează” o problemă cu origine în coloana vertebrală cervicală.
Cum se simte: O durere surdă care pornește de la ceafă și înaintează spre frunte sau ochi. Se poate accentua la mișcările gâtului sau la menținerea capului într-o poziție fixă.
Unde doare: De regulă pe o singură parte, de la baza craniului spre față.
Cauze: Contracturi musculare, leziuni ale articulațiilor cervicale sau postură incorectă prelungită.

6. Nevralgia de trigemen
O afecțiune neuropatică ce implică iritarea nervului trigemen, responsabil de sensibilitatea feței.
Cum se simte: Durere scurtă, paroxistică, descrisă ca un „șoc electric” sau o arsură fulgerătoare, care durează de la câteva secunde la două minute.
Declanșatori: Poate fi declanșată de acțiuni banale: spălatul pe dinți, atinsul feței, mestecatul, vorbitul sau chiar o adiere de vânt.

Recomandare pentru pacienți
Un jurnal al durerii de cap — în care să notezi frecvența, intensitatea, simptomele însoțitoare și medicamentele consumate — este extrem de valoros pentru medicul tău.
Evită auto-medicația pe termen lung și consultă un specialist pentru un diagnostic precis și un plan de tratament individualizat.

Notă: Materialele de pe acest blog au un caracter exclusiv informativ și educativ. Acestea nu substituie un consult, un diagnostic sau un tratament medical personalizat.
(Conținutul este protejat de drepturile de autor. Dacă îți place ce citești, te invit cu drag să distribui articolele folosind butonul de Share!)

Clasificarea Oficială (Societatea Internațională pentru Cefalee)
ICHD-3 (International Classification of Headache Disorders, 3rd edition):
Referință: Headache Classification Committee of the International Headache Society (IHS). (2018). The International Classification of Headache Disorders, 3rd edition. Cephalalgia, 38(1), 1–211.
Link direct (Open Access): ichd-3.org

30/08/2026

Bye-bye Vendée 🤩

30/08/2026

ARTISTII SI DUREREA CRONICĂ
(continuare)

Frida Kahlo și Anatomia Durerii cronice

Dacă în Evul Mediu Hildegard von Bingen translata aura migrenoasă într-o geometrie sacră a luminii, Frida Kahlo (1907–1954) coboară suferința în carne, nervi și os. În pânzele sale, durerea își pierde caracterul divin sau transcendent, devenind o prezență fizică acută, un locatar permanent al propriului corp.

În La Columna Rota („Coloana Spartă”, 1944), Frida nu pictează o simplă stare patologică, ci construiește harta anatomică a suferinței cronice.

Deși lucrarea este o reprezentare generală a durerii cronice de coloană și a suferinței fizice sistemice, este des citată în medicina umanistă ca emblemă a durerii neuropatice și cefalice severe.

Simbolism: Corpul spintecat, coloana ionică fisurată în bucăți și cuiele înfipte în piele și în zona capului/feței reprezintă o metaforă vizuală extrem de puternică pentru modul în care pacienții descriu cefaleea de mare intensitate (ca un „cui înfipt în craniu” sau „șoc electric”).

Suferința Fridei Kahlo a fost rezultatul unei combinații devastatoare de patologie congenitală, traumatism fizic extrem și complicații chirurgicale/medicale pe parcursul întregii vieți. Durerea ei nu a avut o singură cauză, ci a fost o polineuropatie și o durere cronică generalizată.

1. Spina bifida (Punctul de plecare congenital)
Frida s-a născut cu spina bifida (o malformație congenitală a coloanei vertebrale) și, cel mai probabil, cu picior strâmb (pes equinovarus). Aceasta a făcut ca piciorul ei drept să se dezvolte mai puțin, fiind subțire și vulnerabil încă din copilărie. La vârsta de 6 ani a contractat și poliomielită, ceea ce a accentuat asimetria musculară și de mers, creând un dezechilibru biomecanic la nivelul bazinului și coloanei vertebrale.

2. Accidentul din 1925 (trauma care i-a schimbat viața)
La 18 ani, autobuzul în care se afla a fost lovit violent de un tramvai. Urmările au fost catastrofale:

O bară de oțel i-a străpuns pelvisul, intrând prin șoldul stâng și ieșind prin vagin.
Coloana vertebrală a fost fracturată în trei locuri în zona lombară.
Gâtul, clavicula și mai multe coaste au fost fracturate.
Bazinul a fost zdrobit în mai multe locuri.
Piciorul drept a suferit 11 fracturi severe și luxații repetate.

3. De ce a durut-o toată viața? (Mecanismul durerii cronice)
Durere neuropatică severă: Zdrobitul bazinului și fracturile de coloană au lezat direct rădăcinile nervoase și nervul sciatic. Acest lucru a generat o durere descrisă ca o „arsură continuă”, șocuri electrice și senzații de înțepătură adâncă în craniu, față și membre (metafora cuielor din tablourile ei).

Artista a avut peste 30 de intervenții chirurgicale: A trecut prin zeci de operații de fuziune spinală, reconstrucții de bazin și grefare osoasă. Multe dintre ele au eșuat, generând țesut cicatricial fibros în jurul nervilor (fibroză peridurală), stare ce agrava durerea după fiecare nouă încercare de corecție.

Cefalee cronică și dureri cranio-faciale: Din cauza dezechilibrului postural major, a utilizării prelungite a corsetelor rigide din ghips sau metal și a stresului psiho-emoțional extrem, Frida suferea frecvent de cefalee cervicogenă severă și migrene.

Complicații vasculare (Amputația): Circulația deficitară la piciorul drept a dus în timp la necroză și gangrenă, culminând cu amputarea piciorului de sub genunchi în 1953, eveniment care i-a adâncit depresia și durerea de membru fantomă.

Sensibilizare centrală: Anii întregi de suferință neîntreruptă au făcut ca sistemul ei nervos central să rămână într-o stare de hiperexcitabilitate permanentă, amplificând chiar și cele mai mici semnale algice.

Frida Kahlo nu a pictat durerea ca pe un concept abstract, ci ca pe o realitate biologică zilnică: o coloană vertebrală prăbușită structural, susținută doar de bandaje mecanic strânse, și un sistem nervos lezat permanent de traumă.

Forța psihică a Fridei Kahlo nu a stat în absența suferinței, ci în refuzul absolut de a fi definită de ea. Într-un corp transformat în închisoare de sticlă și oțel, Frida a demonstrat că spiritul uman poate rămâne suveran chiar și atunci când materia cedează.

​Ea nu s-a resemnat în rolul de victimă a propriului diagnostic. Fiecare pânză, fiecare culoare aprinsă și fiecare autoportret au fost acte deliberate de revoltă și autoreinventare.

Prin artă, Frida a luat durerea fizică brută — haotică, chinuitoare și invalidantă — și a transfigurat-o într-un limbaj vizual universal, preluând controlul asupra propriei narative. Nu suferința a stăpânit-o pe Frida, ci Frida a stăpânit suferința, dându-i un sens și o formă ce au învins timpul.

​Aceasta este lecția ei cea mai profundă pentru medicina umanistă și pentru oricine înfruntă durerea cronică: trupul poate fi fragil și fracturat, dar identitatea, creativitatea și voința de a trăi pot rămâne intacte.

Cu puțin timp înainte de a stinge, această extraordinara artistă scria , lăsând posterității nu un diagnostic, ci o declarație de dragoste pentru existență: «Viva la Vida» (Trăiască Viața).

Notă: Materialele de pe acest blog au un caracter exclusiv informativ și educativ. Acestea nu substituie un consult, un diagnostic sau un tratament medical personalizat.
(Conținutul este protejat de drepturile de autor. Dacă îți place ce citești, te invit cu drag să distribui articolele folosind butonul de Share!)

IMAGINE:
https://uploads8.wikiart.org/images/magdalena-carmen-frieda-kahlo-y-calder%C3%B3n-de-rivera/the-broken-column-1944.jpg!Large.jpg

29/08/2026

https://youtu.be/g5_F3YfGU7s?is=I9oN-d7G2jrImNEC

O minunata Sfânta Duminică să aveți!

Gustavo Dudamel leads Vianney and the Orchestre Philharmonique de R...

29/08/2026

29/08/2026

La plimbare prin Trentemoult, odată mic satuc de pescari pe fluviul Loire, astazi o suburbie din sudul orașului Nantes.

29/08/2026

ARTA, ARTISTII SI CEFALEELE --o lunga istorie..

Reprezentarea durerii de cap în istoria artei variază de la manuscrise medievale cu valențe mistice până la lucrări moderne ale marilor maștri sau reprezentări autobiografice ale suferinței.

Astazi o sa povestim despre Hildegard von Bingen (1098–1179): ea reprezintă una dintre cele mai fascinante figuri ale Evului Mediu, iar scrierile și miniaturile din manuscrisele sale oferă cel mai vechi și detaliat document vizual privind fenomenele neurologice paroxistice (puternice, violente), din crizele de migrene.

1. Mistică și Fiziologie: Cum se Manifestau Viziunile

Hildegard a început să aibă viziuni încă de la vârsta de 5 ani, descriindu-le nu ca pe o stare de transă sau extaz cu pierderea cunoștinței, ci ca pe o experiență trăită în deplină claritate mentală, cu ochii deschiși: „Viziunile pe care le-am văzut nu le-am primit în somn, nici în vis, nici în stare de nebunie, ci le-am privit treaz, cu mintea limpede și cu ochii sufletului și ai corpului.”

Simptomatologia descrisă în scrierile sale reflectă fidel evoluția unei crize severe de migrenă cu aură:

Aura vizuală (Scotoame și fotopsii): Puncte stralucitoare, stele fuziforme și puncte de lumină intensă care traversează câmpul vizual.

Fortificațiile (Spectra de fortificație): Structuri luminoase crenelate, asemănătoare zidurilor medievale sau formelor geometrice în zigzag (teichopsia).

Scotoame negative: Zone de orbire parțială sau umbrire ce urmează după punctele strlucitoare.

Faza postdromală (post criza) : Stare prelungită de epuizare fizică, parestezii (furnicaturi) ușoare și greață severe care urmau episoadelor vizuale.

2. Descifrarea Miniaturii din Liber Scivias (Vizibilitatea Auryi)

Codicele Scivias (scurtare de la Sci vias Domini – „Cunoaște căile Domnului”), finalizat în jurul anului 1151, conține 35 de miniaturi iluminate. Imaginea iconică asociată aurei migrenoase este cea intitulată „Viziunea Stelelor Căzătoare” (sau Scivias I.2 - Căderea Îngerilor / Lumina Divină):

Compoziția plastică: Hildegard este înfățișată șezând, cu un stil și tăblițe de ceară, în timp ce flăcări de lumină îi ating capul. În partea superioară a imaginii apare un fundal întunecat presărat cu o mulțime de puncte și stele strălucitoare, geometrizate riguros, aranjate în valuri concentrice.

Zidurile de cetate: Marginile imaginii și fundalurile vizionale prezintă modele repetitiv-crenelate, o redare grafică aproape identică cu ceea ce pacienții moderni cu migrenă desenează atunci când descriu spectrul de fortificație.

Punctul orb (Scotomul central): În multe dintre hărțile sale vizuale, spațiul central este ocupat de o pată luminoasă monolitică sau de o zonă neutră înconjurată de raze, izomorfe cu scotoamele scintilante centrale din atacul migrenos.

3. Interpretarea Neurologică Modernă (Oliver Sacks și Cortical Spreading Depression)

În lucrarea sa de referință Migraine (1970), neurologul Oliver Sacks analizează miniaturile din Scivias și concluzionează că Hildegard suferea de o formă clasică și severă de migrenă ophtalmică/cu aură.

Mecanismul neurobiologic: Fenomenul de cortical spreading depression (valul de depolarizare neuronală și glială care se propagă lent prin scoarța vizuală occipitală cu o viteză de 2–5 mm/minut) explică exact dinamica viziunilor sale: mișcarea lentă a stelelor, extinderea formelor geometrice și senzația de „cădere” sau orfism vizual.

Transfigurarea suferinței: Ceea ce face cazul lui Hildegard von Bingen unic nu este doar precizia clinică a reprezentării, ci capacitatea ei de a sublima o tulburare neurovasculară într-un sistem cosmologic și teologic extrem de complex. Durerea și alterarea senzorială nu au invalidat-o, ci au fost transformate în limbaj artistic și autoritate spirituală într-o epocă în care femeile nu aveau acces la discursul public.

De la traumă la creație, granița dintre suferință și artă a fost mereu una rodnică. Marile nume ale culturii universale nu au lăsat boala să le reducă la tăcere, ci au transfigurat-o în pânze, partituri și sculpturi de o forță izbitoare — opere care au traversat veacurile pentru a ne vorbi astăzi despre reziliență și frumusețe.

Notă: Materialele de pe acest blog au un caracter exclusiv informativ și educativ. Acestea nu substituie un consult, un diagnostic sau un tratament medical personalizat.
(Conținutul este protejat de drepturile de autor. Dacă îți place ce citești, te invit cu drag să distribui articolele folosind butonul de Share!)

(SURSA IMAGINII : sursă arhiva Abtei St. Hildegard, Eibingen / Wikimedia Commons.)
Reprezinta o miniatură din manuscrisul Liber Scivias (cca. 1151). Hildegard von Bingen înregistrează o viziune sub forma unor valuri concentrice de lumină, stele strălucitoare și structuri crenelate. În neurologia modernă, această lucrare este considerată una dintre primele reprezentări grafice ale aurei migrenoase și ale spectrului de fortificație.

28/08/2026