06/09/2024
Cuvintele filosofului Emil Cioran mi-au atras atenția încă din adolescență, inițiindu-mă în descoperirea universului psihicului uman. Sensul lor profund l-am înțeles abia mai târziu, în studiu și în practică.
„Arta de a fi psiholog nu se învață, ci se trăiește și se experimentează, deoarece nu exista un complex de canoane care să-ți dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferențiale ale vieții sufletești.
Nu ești un psiholog bun dacă tu însuți nu ești un subiect de studiat, dacă materialul psihic nu oferă zilnic o complexitate și un inedit, care să excite curiozitatea ta continua. Nu te poți iniția în misterul altuia dacă tu însuți n-ai un mister în care să te inițiezi. [...]
Niciun psiholog nu începe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfârșește însă prin a fi sceptic. [...]
Puțină cunoaștere încântă; multă cunoaștere dezgustă.
Cu cât cunoști mai mult, cu atât vrei sa cunoști mai putin. Cine nu suferă din cauza cunoașterii, acela n-a cunoscut nimic.”
(Pe culmile disperării-Emil Cioran)
