10/09/2025
Există situații în care ceea ce numim „iubire” este, de fapt, un mod de relaționare abuziv, învățat și perpetuat în timp.
Poate fi vorba de un partener de cuplu, un prieten apropiat sau chiar un membru al familiei.
Semne că te afli într-o astfel de dinamică:
Tolerezi umilințe frecvente, crezând că „meriți” acest tratament.
Te simți exclus/ă din momente importante și trădat(ă), dar te consolezi cu ideea că „nimeni nu e perfect”.
Suporti remarci răutăcioase mascate în „sinceritate”.
Atunci când ești vulnerabil/ă, ești criticat/ă sau pus/ă la zid.
Când îți exprimi nemulțumirea, ți se spune că ești „prea sensibil/ă”.
Ești manipulat/ă prin gesturi de „generozitate”, iar dacă spui ce te doare, ești făcut/ă să te simți nerecunoscător/oaia neagră.
"D**a cate am facut pentru tine."
Ai sentimentul că mergi „pe coji de ouă”, pentru că orice discuție se transformă într-o ceartă.
Ți se reproșează constant defecte sau ți se minimizează reușitele, până ajungi să crezi că „nu meriți lucruri bune”.
Ajungi să te compari mereu cu ceilalți, văzându-i ca fiind „mai buni, mai frumoși, mai capabili” decât tine.
Simti ca trebuie sa lupti din greu pentru iubire si te lasi umlilit/a si tratat/a fara respect. Crezand ca de de fapt "ii intelegi" pentru ca "sunt ei mai dificili"
Trebuie să te adaptezi permanent nevoilor lor, iar tu nu ești o prioritate.
Aceasta nu este iubire. Este un tipar dezadaptativ, învățat, care te face să crezi că abuzul este o normalitate.
Iubirea sănătoasă nu umilește, nu judecă și nu condiționează.
Prin procesul terapeutic, poți învăța să recunoști aceste dinamici, să te eliberezi de rănile vechi și să construiești relații bazate pe respect, siguranță și reciprocitate.
Dacă te regăsești în aceasta postare, programează prima ta ședință de terapie. Ai dreptul sa respiri in relatii sanatoase si autentice.
