28/06/2026
Uneori mă gândesc cm ar fi fost să fiu adolescentă acum.
Să-mi construiesc identitatea cu un FYP care îmi arată constant cine „ar trebui” să fiu. Să trăiesc primul „mi-e rușine” cu comentariile activate. Să încerc să aflu cine sunt, în timp ce un algoritm îmi curatoriază realitatea.
Nu știu dacă ar fi fost mai ușor sau mai greu decât ce am trăit eu. Dar știu că ar fi fost diferit în moduri pe care psihologia abia acum începe să le înțeleagă.
Ceea ce știu sigur e că mulți dintre voi ați crescut exact așa. Și că anxietatea, nesiguranța sau nevoia constantă de validare pe care le simțiți nu vin din nicăieri.
Vin dintr-un context care a fost construit în jurul atenției voastre, nu în jurul bunăstării voastre.
Asta nu vă scuză de responsabilitate față de voi înșivă. Dar vă oferă un pic de context. Și sper că și puțină blândețe față de propria persoană.
Tu ce simți când închizi toate aplicațiile?