https://www.facebook.com/538637592657057/

Cabinet Individual de Psihologie Mihaela Ancu, Strada Maior Coravu, Nr. 30, Bucharest (2026)

07/09/2026

Ai țipat astăzi la copilul tău și acum te simți copleșită de vinovăție?

Respiră.

Nu îți spun că este în regulă să țipi la copil. Dar îți spun că un moment dificil nu te transformă într-o mamă rea.

Ești om. Iar atunci când ești epuizată, stresată și ai ajuns la capătul resurselor tale, este mai greu să îți păstrezi răbdarea și să reacționezi așa cm ți-ai dori.

În parenting, nu putem evita orice greșeală. Putem însă învăța să reparăm.

Greșeala îți poate arăta unde s-a rupt conexiunea și ce ai nevoie să repari în relația cu copilul tău.

De aceea, în loc să te consumi încercând să fii mama perfectă care nu greșește niciodată, concentrează-te pe ceea ce faci după ce ai greșit.

Cum repari relația cu copilul după ce ai țipat?

Pasul 1: recunoaște ce s-a întâmplat.
Coboară la nivelul copilului și spune-i simplu: „Am vorbit prea tare și te-am speriat. Îmi pare rău.” Pune în cuvinte, pe înțelesul vârstei lui, ceea ce s-a întâmplat.

Pasul 2: nu face promisiuni nerealiste.
„Niciodată nu mai fac asta” poate suna bine, dar știm că oamenii mai greșesc. Mai important este să îi arăți copilului cm arată repararea unei greșeli.

Pasul 3: lasă-i spațiu pentru emoțiile lui.
Poate să plângă. Poate să fie supărat. Poate chiar să nu vrea să vină imediat în brațele tale. Nu îl forța să se reconecteze înainte să fie pregătit. Când va căuta din nou apropierea, fii acolo.

Pasul 4: explică, dar nu te justifica.
Poți să îi spui că ai fost foarte obosită sau copleșită. Dar evită să transformi explicația într-o scuză: „Am țipat pentru că nu m-ai ascultat.” Copilul trebuie să înțeleagă că emoțiile tale sunt responsabilitatea ta.

! Foarte important: fă tu primul pas.
Tu ești adultul. Tu ai mai multe resurse pentru a înțelege ce s-a întâmplat și pentru a începe repararea relației.

Parentingul conștient înseamnă să fii atentă la relația cu copilul tău, să îți recunoști greșelile și să înveți să repari atunci când ai rănit.

Așa învață și copilul un lucru foarte important: într-o relație putem greși, putem spune „îmi pare rău” și putem găsi din nou drumul unul către celălalt.

Așa că, dacă astăzi ai țipat la copilul tău, nu rămâne blocată în vinovăție.

Întoarce-te către el.

Reparația poate începe chiar acum. ❤️

Tu cm ai reparat ultima greșeală față de copilul tău? Scrie-mi în comentarii. 👇

17/08/2026

Testare psihologică pentru atenție și concentrare

Am achiziționat în cabinet trei probe noi de evaluare psihologică: Flanker AC, Flanker AD și PON.

Sunt probe care ne ajută să evaluăm aspecte precum atenția, concentrarea și viteza de procesare a informațiilor. Cu alte cuvinte, putem observa mai bine cm reușești să fii atent, cât de repede procesezi anumite informații și cm te descurci atunci când trebuie să selectezi ceea ce este important dintre mai mulți stimuli.

Dacă te-ai întrebat vreodată „unde pot face un test de atenție?”, „îmi pot testa concentrarea?” sau ai nevoie de o evaluare psihologică, aceste probe pot fi incluse în evaluare atunci când sunt potrivite pentru ceea ce avem nevoie să investigăm.

În psihologia clinică, testele sunt interpretate împreună cu discuția psihologică și cu celelalte informații relevante. Nu este vorba despre un test care îți spune singur dacă ai sau nu o anumită problemă, ci despre o evaluare în care fiecare informație are locul ei.

Flanker AC, Flanker AD și PON sunt acum disponibile în cabinet, astfel încât putem utiliza și aceste instrumente atunci când evaluarea o cere.

Dacă ai nevoie de testare psihologică, evaluarea atenției și concentrării sau o evaluare psihologică mai amplă, mă poți contacta pentru o programare.

12/08/2026

Este vară. Mai o carte, mai un concediu, mai un curs, două, trei, patru, cinci...🏄‍♂️

09/08/2026

Am citit „Mâine eram veșnic leu”, una dintre acele cărți care te fac să privești altfel boala mintală și, poate mai ales, omul care trăiește cu ea.

Arnhild Lauveng te poartă în lumea ei, într-un loc în care propriile simțuri nu mai sunt întotdeauna de încredere, iar ceea ce vezi, auzi sau simți poate deveni imposibil de separat de realitate. O lume în care, uneori, propriul tău cuvânt începe să cântărească mai puțin decât ceea ce scrie într-un dosar medical.

Ideea care a rămas cu mine: întotdeauna este menționat pacient psihiatric, nicoodată pacient somatic.

Una dintre cele mai puternice teme ale cărții: ce se întâmplă cu omul atunci când nu mai este nimic altceva decât un diagnostic?

În spitalul de psihiatrie, fiecare comportament poate fi interpretat prin prisma bolii. O teamă devine simptom. O convingere devine delir. O reacție devine manifestare a diagnosticului. Și, fără să ne dăm seama, există riscul să nu mai vedem persoana care se află în spatele tulburării.

Lauveng vorbește din interiorul acestei lumi și cartea te face să te întrebi cât de ușor este să confunzi omul cu boala lui.

Încă o dată ne este subliniat să nu uităm că, înainte de a fi pacient, omul este om. Are o voce, chiar și atunci când nu ni se pare coerentă. Are o poveste, chiar și atunci când boala o face greu de spus. Și are o identitate care nu dispare odată cu diagnosticul.

„Îmi petreceam zilele ca o oaie. Dar mâine eram mereu un leu.”

Pentru mine, „leul” este omul care există dincolo de diagnostic și care, chiar și atunci când boala îi ia pentru o vreme siguranța asupra propriei lumi, nu încetează să existe.

05/08/2026

În 2018, Laurie Santos, profesor de psihologie la Yale, a lansat cursul "Psychology and the Good Life". Aproape un sfert dintre studenții universității s-au înscris, iar cursul a devenit cel mai popular din istoria Yale.

Versiunea online, "The Science of Well-Being", a dus această conversație mult dincolo de zidurile campusului universitar și a atras peste 4,5 milioane de participanți, potrivit profilului oficial al profesoarei publicat de Yale.

Popularitatea cursului poate fi explicată prin întrebarea de la care pornește: Dacă suntem capabili să luăm decizii complexe, de ce ne este atât de greu să anticipăm ce ne va face fericiți?

Nu crede mereu ceea ce gândești
Una dintre temele cursului este că oamenii au adesea intuiții greșite despre fericire. Credem că un salariu mai mare, o promovare, o anumită relație, o casă mai bună sau recunoașterea profesională ne vor face mai fericiți.

Aceste experiențe pot produce satisfacție. Problema este că efectul lor nu își va păstra intensitatea în timp.

În psihologie, revenirea treptată către un nivel anterior al stării de bine este descrisă prin conceptul de adaptare hedonică. Ne obișnuim cu noul stimul și ceea ce părea a fi ceva extraordinar devine, după un timp, normalitate.

Apoi apare următorul obiectiv. Și următorul.

Ești ca un șoarece pe o roată: muncești pentru a obține ceva, te simți mai bine pentru o perioadă, creierul se adaptează la această stare de bine, și începi să cauți următoarea reușită.

Obiectivele, banii sau succesul contează, dar suntem tentați să supraestimăm efectul lor asupra fericirii pe termen lung.

Ce tindem să lăsăm pe plan secund
Cursul lui Laurie Santos mută atenția de la acumulare către comportamente și obiceiuri care pot susține starea de bine.

Printre acestea se află:

relațiile și conexiunea socială;
gesturile de bunătate față de ceilalți;
somnul și mișcarea;
recunoștința;
prezența în momentul actual;
savurarea conștientă a experiențelor plăcute.

Multe dintre ele par prea simple pentru a concura cu obiectivele mari. Tocmai de aceea pot fi neglijate. Știm că timpul petrecut cu oamenii apropiați contează, dar îl sacrificăm pentru productivitate. Știm că o experiență poate avea mai multă valoare personală decât un obiect, dar continuăm să cumpărăm. Știm că avem nevoie de odihnă, dar o tratăm ca pe o recompensă, nu ca pe o nevoie.

Distanța dintre a ști și a practica este una dintre ideile cele mai utile ale cursului.

Trei exerciții inspirate din acest curs
Primul este savurarea. Când apare un moment plăcut, rămâi prezent în el. Observă ce simți înainte să fotografiezi, să postezi sau să te gândești la ce urmează.

Al doilea este reorganizarea concretă a timpului. Nu este suficient să spui că relațiile contează, este nevoie să petreci mai puțin timp pe telefon și să ieși mai mult cu prietenii sau să petreci mai mult timp în prezența persoanelor apropiate.

Al treilea este recunoștința. Alege o persoană care a făcut un gest concret și efectul pe care acel gest l-a avut asupra ta. Apoi spune-i sau scrie-i asta.

Nu este suficient să știi cm să fii fericit
Putem cunoaște principiile stării de bine și, cu toate acestea, să continuăm să alegem exact lucrurile care ne țin ocupați, nu neapărat împliniți.

De aceea, "The Science of Well-Being" nu se limitează la prelegeri. Participanții primesc provocări menite să transforme ideile în comportamente și să sprijine formarea unor obiceiuri mai productive.

Poate că problema nu este că nu știm deloc ce ne face bine, ci că nu acordăm suficient timp lucrurilor despre care știm deja că ne fac fericiți.

Ce ai putea elimina din programul tău săptămâna aceasta pentru a face loc unei experiențe care contează cu adevărat?

21/07/2026

În domeniul sănătății mintale și al adicțiilor, informația evoluează constant. Acesta este motivul pentru care cred că formarea profesională continuă nu este o opțiune, ci o responsabilitate.

Recent am participat la cursul „Intervenții bazate pe dovezi în adicții: Modele și strategii actuale”, organizat de Asociația Română Anti-SIDA, în colaborare cu Federația Română de Psihoterapie și Alianța Națională pentru Sănătate Mintală.

Ce am luat cu mine, dincolo de "cum facem" este că intervențiile eficiente nu pornesc de la presupuneri sau etichete, ci de la înțelegerea contextului în care se află fiecare persoană.

Datele arată că fenomenul consumului de droguri din România este în schimbare. Potrivit Agenției Naționale pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor, aproximativ 6,7% dintre adulții din România au consumat canabis cel puțin o dată în viață, iar în grupa de vârstă 15-34 de ani procentul ajunge la 9,6%. Dincolo de cifre, fiecare procent înseamnă oameni, familii și comunități care au nevoie de prevenție, servicii accesibile și profesioniști pregătiți.

Cursul a pus accent pe modele de intervenție actuale, validate științific, dar și pe oportunitatea de a reflecta la felul în care putem construi relații terapeutice bazate pe respect, empatie și eficiență. Mulțumesc organizatorilor pentru această inițiativă!

26/06/2026

„Nu există o rețetă universală pentru creșterea copiilor.”

Zilele trecute, o prietenă, mamă de gemeni, m-a întrebat amuzată și exasperată în același timp: „Mihaela, ai observat că nu există cursuri de parenting pentru gemeni?” Am râs, dar adevărul este crunt: dacă cineva îți poate demonstra că doi copii crescuți în aceeași casă au nevoi complet diferite, aceia sunt gemenii.

Acesta este motivul pentru care am ales să bat astăzi drumul București-Timișoara și să mă formez ca facilitator Circle of Security Parenting (Cercul Siguranței).

În psihologie, formarea nu se termină niciodată, iar acest program aduce ceva elementar în consilierea parentală. Dar mai întâi să vă spun ce nu este:
- Nu este despre „10 pași simpli” pentru a opri un tantrum.
- Nu este despre cm faci copilul să te asculte
- Nici despre cm să fii părinte perfect

Este despre a privi DINCOLO de comportament și despre a fi un părinte suficient de bun. Un copil care țipă sau refuză nu vrea mereu să provoace, el încearcă de multe ori să comunice o nevoie pe care nu o poate exprima în cuvinte. Părinții nu au nevoie de perfecțiune. Au nevoie să înțeleagă dinamica relației pe care o au cu copilul lor și să știe că, atunci când își pierd cumpătul, relația poate fi reparată.

Sunt foarte încântată să aduc această abordare bazată pe teoria atașamentului și pe cercetări solide în lucrul meu cu familiile.

Parentingul nu este despre a face totul perfect, nici despre un rețetar de tipul "dacă face asta, atunci părintele face aialaltă" ci despre ce poți face pentru a fi acea „bază de siguranță” la care copilul se poate întoarce oricât de învolburată ar fi marea.

Tu ce „lecție” nescrisă în niciun manual ai învățat de la copiii tăi?

DezvoltarePersonala RelatieParinteCopil

03/06/2026

Dincolo de “Ești bine?” - sănătatea mintală în organizații

Vorbim des și deja de ceva timp despre sănătate mintală, facem webinarii, dar nivelul de stres și anxietate sunt în creștere.

„Sunt bine”-le rostit pe holurile companiei, de multe ori, este poate cel mai lipsit de autenticitate răspuns din business. În spatele lui se pot ascunde demisii, depresii care mocnesc, atacuri de panică și o scădere a performanței pe care niciun KPI nu o poate explica până când nu este prea târziu. Pentru un specialist HR, provocarea nu mai este să ofere „well-being”, ci să gestioneze oamenii în toată complexitatea lor, într-un mediu organizațional și de piață care cere performanță susținută.

Cum îi ajutăm pe manageri să aibă grijă de sănătatea mintală a oamenilor din echipă? Cum gestionăm anxietatea, depresia și momentele de criză fără să fim psihoterapeuți, dar rămânând profund umani?

La acest workshop învățăm cm să navigăm momentele de vulnerabilitate ale echipei. Dacă vrei să înveți cm să transformi tăcerea într-un dialog constructiv și cm să intervii atunci când „mă descurc” devine un semnal de alarmă, această sesiune este pentru tine. Ce vei lua cu tine:

👉 Înveți ce semnale să urmărești.

👉 Facem împreună un protocol de siguranță psihologică care funcționează ca un „manual de utilizare” pentru sănătatea mintală a fiecărui angajat.

👉 Înveți ce să faci când un coleg se prăbușește emoțional.

👉 Învățăm cm să construim un mediu în care oamenii nu pleacă pentru că se simt protejați în momentele lor cele mai grele.

Facilitator: Mihaela Ancu, Psiholog Clinician

Link înscriere în comentarii*

*Locurile sunt limitate pentru a permite o discuție aplicată și deschisă.

27/05/2026

Adesea credem că doar evenimentele majore din viață ne pot destabiliza, o schimbare de job, o despărțire sau o pierdere grea.

Însă cercetările din psihologie (cum sunt cele ale lui DeLongis) ne arată că micile dificultăți, frustrări și inconveniente cotidiene care apar repetat în viața de zi cu zi (daily hassles) sunt cele care ne îmbolnăvesc cel mai des.

Traficul de dimineață, conexiunea slabă la internet în mijlocul unei ședințe, o remarcă acidă a unui coleg sau o sarcină minoră care se adaugă pe o listă deja uriașă, toate acestea acționează ca o picătură chinezească.

Individual, par nesemnificative. Împreună, ele creează un zgomot de fundal epuizant. Dacă simți că uneori îți pierzi cumpătul din cauza unui lucru mărunt, amintește-ți că nu este vorba despre acel lucru în sine, ci despre paharul care era deja plin.

30/04/2026

Efectul Zeigarnik descrie tendința creierului de a reține mai intens sarcinile neterminate decât pe cele finalizate. O activitate întreruptă rămâne activă în fundalul mental, ca o formă de tensiune cognitivă care caută rezolvare.
În psihoterapie, acest mecanism apare frecvent sub forme mai complexe decât simple „taskuri neîncheiate”.

Situații emoționale fără închidere clară, conflicte nerezolvate sau experiențe întrerupte fără procesare completă pot rămâne active mult timp. Nu dispar, ci continuă să consume resurse mentale, uneori fără o legătură evidentă cu prezentul.

În practică, acest lucru se observă în:
- gânduri repetitive legate de evenimente din trecut
- anxietate fără declanșator concret
- dificultăți de concentrare asociate cu ruminația
- revenirea mentală constantă la anumite momente sau conversații

Intervențiile psihoterapeutice nu urmăresc doar explicarea acestor bucle, ci și procesarea lor până la un punct de închidere psihologică. Aceasta poate însemna integrarea unei experiențe, redefinirea sensului ei sau recunoașterea conștientă a ceea ce a rămas suspendat.

Odată ce apare această închidere, scade tensiunea cognitivă asociată și se eliberează spațiu mental pentru prezent.

Efectul a fost observat pentru prima dată în anii 1920 de psihologul Bluma Zeigarnik, în cadrul Școlii de psihologie gestaltistă de la Berlin. Ea a remarcat, în contexte cotidiene, că ospătarii își aminteau mai bine comenzile nefinalizate decât pe cele deja servite și încheiate. Ulterior, observația a fost testată experimental și a devenit una dintre ideile de referință pentru modul în care creierul gestionează „buclele deschise” de informație și acțiune.

Cabinet Individual de Psihologie Mihaela Ancu

07/09/2026

17/08/2026

12/08/2026

09/08/2026

05/08/2026

21/07/2026

26/06/2026

03/06/2026

27/05/2026

30/04/2026

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request