Centrul De Formare Și Mentorat În Psihologie Clinică Și Psihoterapie

08/09/2026

De ce acumularea de tehnici nu te scapă de nesiguranță

Psihologii aflați la începutul practicii caută frecvent siguranța profesională prin acumulare. O nouă formare, încă un protocol, câteva tehnici pentru anxietate, traumă, atașament, reglare emoțională, restructurare cognitivă, lucru somatic.

Este o etapă firească și, într-o anumită măsură, necesară. Avem nevoie de instrumente înainte să putem alege între ele.

Dificultatea apare când terapeutul încearcă să rezolve prin tehnică ceea ce ține, de fapt, de toleranța lui la incertitudine.

În practică, există situații în care cunoști foarte bine intervenția recomandată și tot nu este momentul potrivit să o folosești. Clientul poate înțelege perfect exercițiul și să nu îl poată integra. Poate executa conștiincios toate temele și să rămână aproape în același loc. Poate răspunde corect la întrebările terapeutului fără să se apropie prea mult de experiența lui.

Atunci, problema nu mai este lipsa instrumentelor.

Devine important să observi ce face clientul cu intervenția, ce se întâmplă între voi, cm se modifică relația după ce introduci o anumită direcție și cât din propria ta nevoie de a „face ceva” intră în alegerea tehnicii.

Aici se vede tot mai clar diferența dintre a cunoaște o metodă și a putea lucra cu ea.

Un terapeut experimentat nu folosește neapărat mai multe tehnici într-o ședință. De multe ori folosește mai puține, dar are mai multă răbdare să observe dacă intervenția deschide ceva, închide ceva, îl apropie pe client de experiența lui sau îl ajută doar să vorbească mai bine despre ea.

Formarea oferă instrumente. Practica repetată, supervizarea și reflecția asupra propriei intervenții construiesc discernământul.

Iar acesta este mult mai greu de învățat dintr-un protocol.

03/09/2026

Lucruri pe care mi-aș fi dorit să le înțeleg mai repede ca terapeut

La începutul practicii, am crezut că siguranța profesională va veni când voi ști suficient de multe 🙄

Mai multe teorii, mai multe formări, mai multe instrumente, mai multă experiență. În mintea mea, exista un punct în care toate acestea urmau să se așeze și să mă facă să intru în cabinet știind ce am de făcut.

Experiența a schimbat mult această reprezentare.

Cunoștințele contează enorm. Formarea contează. Studiul continuă și după mulți ani de practică, dar psihoterapia nu devine, odată cu experiența, o succesiune previzibilă de situații în care recunoști problema și aplici intervenția potrivită.

Apar clienți cu istorii asemănătoare care au nevoie de lucruri foarte diferite. O intervenție care a deschis ceva important într-o terapie, poate lăsa aproape indiferent un alt om. Există ședințe în care ai o conceptualizare bună și tot simți că relația nu înaintează. Există și întâlniri în care nu spui nimic spectaculos, iar clientul revine cu ceva care s-a mișcat pentru el.

Mi-a luat timp să înțeleg că incertitudinea nu dispare din meseria asta.

La început, faptul că nu știi imediat ce se întâmplă poate fi trăit aproape ca o dovadă că nu ești suficient de pregătit. Cauți repede explicația, tehnica, diagnosticul, întrebarea bună. Cu experiența, începi să suporți mai bine intervalul în care încă nu ai răspunsul și să aduni informație înainte să te grăbești să organizezi ceea ce vezi.

Mi-aș mai fi dorit să știu că nu toate ședințele trebuie să pară productive.

Există multă presiune, mai ales la început, pentru ca omul să plece cu o concluzie, un exercițiu, un insight, ceva ce poate fi identificat drept „rezultatul ședinței”. Psihoterapia are și perioade în care progresul se vede mai greu. Clientul repetă aceeași poveste, revine la aceeași relație, se apropie de ceva și apoi se retrage. Lucrul terapeutic continuă și în aceste spații.

Mi-aș fi dorit să înțeleg mai devreme și cât de mult intru eu însămi în cameră.

Pregătirea profesională nu îți lasă personalitatea la ușă. Felul în care tolerezi furia, dependența, neputința, tăcerea, dezacordul sau respingerea influențează ceea ce se întâmplă în terapie. Tocmai de aceea propria terapie și supervizarea au o funcție care nu poate fi înlocuită prin lectură.

Și mai este ceva ce le repet celor pe care îi supervizez: dacă un client nu evoluează așa cm sperai nu oferă automat un verdict asupra competenței tale. Avem responsabilitate pentru calitatea muncii noastre, pentru limitele profesionale și pentru disponibilitatea de a ne revizui ipotezele. Nu avem control asupra întregului proces.

Psihoterapeut Gabriela Udrea

06/08/2026

✨

Două locuri au redevenit disponibile în grupa de supervizare care începe în această toamnă.

Nu mă grăbesc să le ocup. Mi-aș dori ca ele să ajungă la doi psihologi care știu că își doresc să fie aici și că vor parcurge programul până la final.

Îmi place să lucrez cu oameni implicați, care vin cu întrebări, cu situații din cabinet, cu deschidere și cu interes pentru profesia lor. Un grup se construiește în timp, iar fiecare participant contribuie la atmosfera de lucru și la experiența celorlalți.

Dacă te afli într-o etapă în care vrei să aprofundezi practica, să discuți dificultățile pe care le întâlnești în cabinet și să faci parte dintr-un grup stabil, mi-ar plăcea să ne cunoaștem.

Cele două locuri vor fi oferite colegilor care aleg acest program pentru că își doresc cu adevărat să lucreze și pentru că sunt hotărâți să fie prezenți pe parcursul lui.

Dacă simți că este locul potrivit pentru tine, îți răspund în privat.

09/07/2026

Azi, la supervizare, am lucrat în echipe, pe cazuri care au cerut integrarea mai multor surse de informație: anamneză, interviu, ipoteze de diagnostic, rezultate la teste psihologice și criterii DSM pentru diagnostic diferențial.
Tema a fost de mare interes pentru că, în practică, datele nu vin ordonate simplu și clar. Clientul aduce un istoric și un mod de a se descrie, iar psihologul trebuie să urmărească legăturile dintre acestea.

Am discutat diferența dintre aplicarea testelor și interpretarea lor. Aplicarea oferă scoruri, iar interpretarea presupune corelarea acestora cu anamneza, observația și funcționarea zilnică.
Un scor ridicat poate susține o ipoteză sau poate indica distres ori psihopatologie mai severă. De aceea, scorul nu se interpretează izolat, ci în relație cu modul în care persoana funcționează și se descrie.
Am analizat și stilurile de răspuns: uneori apar răspunsuri intense, ca un strigăt după ajutor, alteori devalorizare sau, dimpotrivă, dezirabilitate socială crescută, care poate masca dificultățile. În astfel de cazuri, psihologul urmărește discrepanțele dintre test, istoric și observație.
Aici intervine finețea evaluării: un scor scăzut nu exclude dificultatea, iar unul crescut nu confirmă automat un diagnostic. Contează stilul de răspuns, insight-ul, contextul și organizarea discursului.
Am folosit criteriile DSM pentru a diferenția ipotezele și a observa suprapunerile dintre tablouri, diferențierea bazându-se pe debut, persistență și afectare funcțională.
Partea cea mai valoroasă a fost brainstormingul, în care echipele au formulat și verificat ipoteze, evidențiind importanța raționamentului profesional din spatele testării.
Pentru informații de specialitate, puteți urmări și pagina Centrul De Formare Și Mentorat În Psihologie Clinică Și Psihoterapie .

Mereu alături de tine,
Gabriela ✨

30/06/2026

Aflu azi că Victor Yalom, s-a sinucis în luna februarie, la vârsta de 66 de ani, după o luptă cu boala psihică. Era fiul lui Irvin Yalom, una dintre vocile care mi-au marcat formarea, ca pe atâția alți psihoterapeuți din generația mea. Victor și-a construit, separat de numele tatălui său, o carieră de sine stătătoare, dedicată tot vindecării.

Timp de peste 30 de ani, prin Psychotherapy.net, a produs sute de materiale video de formare, aducând generații întregi de terapeuți mai aproape de realitatea ședinței de terapie, cu tot ce înseamnă ea.

Citind vestea, m-am gândit, ca de fiecare dată în astfel de momente, la o statistică pe care colegii din breaslă o cunosc bine: incidența bolilor psihice și a suicidului în rândul celor care practică profesiile de ajutorare e mult mai mare decât și-ar imagina cineva din afară.

Paradoxul, ai zice, stă chiar în natura muncii noastre: cu cât empatia e mai autentică, cu atât absorbim mai mult din suferința celuilalt, iar trauma vicariantă nu e doar un concept din manuale, e ceva ce se acumulează, an după an, în corp.
Eu fac asta de 13 ani și știu din interior cât poate cântări.

Despre aceste procese invizibile celor din jur, despre ce ducem noi, terapeuții, în timp ce însoțim suferința altora, am scris în cartea la care lucrez.

E motivul pentru care insist mereu pe mentorat, supervizare, intervizare și terapie personală ca structuri obligatorii în formarea oricărui psihoterapeut. Suntem oameni înainte de a fi specialiști, iar ce ducem în noi cere, la rândul său, un loc unde să fie văzut și așezat.

Dacă treci printr-o perioadă grea, vorbește cu cineva — un prieten, un coleg, un terapeut. Nu e nevoie să duci singur ce e greu.

Mereu alături de tine,
Gabriela ✨

The leader in online training for mental health professionals. Master therapists in session: Yalom, Linehan, Meichenbaum, Sue Johnson & more. CE credits available.

19/06/2026

Luni începe Evaluarea Națională pentru elevii de clasa a VIII-a.📑

Probabil că, în multe case, acesta nu este un weekend obișnuit.
Evaluarea Națională contează: pentru admitere, pentru liceu și pentru sentimentul că o etapă se încheie și alta începe, dar, în acest weekend, presiunea nu mai poate schimba mare lucru.

Un copil care a învățat nu va scrie mai bine dacă este întrebat constant dacă mai repetă. Un copil care nu a învățat suficient nu va recupera, în două zile, sub presiunea panicii, iar un copil emotiv nu se va liniști doar pentru că i se spune că „nu are de ce”.

Are de ce. Este examenul lui. La vârsta asta, nota pare uriașă, comparațiile dor, iar viitorul pare să depindă de ea.

❗️Pentru elevii de clasa a VIII-a: nu trebuie să intri luni, în sală, perfect calm. Aproape nimeni nu o face. Important este să citești atent cerințele, să respiri, să începi cu ce știi, să revii unde te-ai blocat și să nu decizi după primele minute că „nu știu nimic”.

Mintea se poate bloca exact când ai nevoie de ea. Asta nu înseamnă că ai uitat tot ce ai învățat.

❗️Pentru părinți: copilul are nevoie să simtă că nu este singur, dar nici că întreaga casă apasă pe umerii lui. O atmosferă previzibilă ajută mai mult decât încă o serie de întrebări. Contează să știe când pleacă, ce are de luat, cine îl însoțește și ce urmează după examen.

Copiii nu au nevoie de părinți fără emoții, ci de părinți care nu și le descarcă pe ei.
Mult curaj elevilor de clasa a VIII-a !

Părinți, puțină răbdare. În acest punct, valorează mai mult decât toate sfaturile din lume. 💚

01/06/2026

La mulți ani, dragi copii! Sunteți iubiți astăzi și întotdeauna!