Dr. Valentin Rădoi - Psihiatru & Psihoterapeut

Dr. Valentin Rădoi - Psihiatru & Psihoterapeut Psihiatru & psihoterapeut psihanalitic. Conținut despre borderline, adicții, stres.

06/05/2026

Serotonina și sensibilitatea la mediu: Cum genetica poate juca un rol

Uneori, în adicții, corpul ajunge să spună ceea ce mintea nu mai poate formula.Nu este vorba doar despre poftă, lipsă de...
06/05/2026

Uneori, în adicții, corpul ajunge să spună ceea ce mintea nu mai poate formula.
Nu este vorba doar despre poftă, lipsă de voință sau căutare de plăcere. Uneori, impulsul de a consuma, de a juca, de a verifica, de a căuta excitație sau amorțire apare atunci când o trăire nu mai poate fi ținută în gând.

În loc să apară ca tristețe, frică, furie, rușine sau dor, afectul se comprimă în corp. Devine tensiune, neliniște, gol, agitație, apăsare, nevoie urgentă. Corpul cere ceva, dar ceea ce cere nu este întotdeauna obiectul adicției. Uneori cere o cale de a simți fără să se prăbușească.

În acest sens, somatizarea nu este o simulare și nici o dramă inutilă. Este o formă prin care psihicul spune: acest lucru nu poate fi încă gândit, dar se întâmplă deja în mine.
În psihoterapie, nu încercăm doar să oprim comportamentul adictiv ca pe o acțiune izolată. Încercăm să înțelegem ce trăire a fost mutată în corp, ce afect nu a putut deveni cuvânt și ce parte din persoană a rămas fără spațiu psihic.

Când emoția poate fi din nou legată de sens, corpul nu mai trebuie să fie singurul loc în care suferința devine reală.
Ai observat vreodată că nevoia apare mai intens tocmai atunci când nu știi exact ce simți?

Dacă ceva din această postare te atinge personal, poți să-mi scrii.

01/05/2026

Ioana și frica de a renunța: Cum devine fumatul o necesitate vitală!

„Nu vreau să fiu redus la un diagnostic.”Este o teamă profund legitimă. Mulți oameni se tem că, odată ce primesc un diag...
01/05/2026

„Nu vreau să fiu redus la un diagnostic.”
Este o teamă profund legitimă. Mulți oameni se tem că, odată ce primesc un diagnostic psihiatric, ceva din complexitatea lor va fi pierdut. Că vor deveni „depresivi”, „anxioși”, „borderline”, „bipolari”, „dependenți”, nu persoane cu o istorie, o suferință și un mod propriu de a trăi lumea.
Dar un diagnostic psihiatric bun nu ar trebui să funcționeze ca o etichetă. Ar trebui să funcționeze ca o hartă clinică.

El nu spune cine este persoana. Spune ce tipar de suferință pare să se organizeze acolo, ce riscuri trebuie urmărite, ce evoluție este posibilă și ce forme de tratament au sens. Un diagnostic poate orienta decizia între psihoterapie, tratament medicamentos, monitorizare atentă, intervenție mai intensă sau combinații între acestea.

Problema nu este diagnosticul în sine. Problema apare când diagnosticul este folosit rigid, superficial sau defensiv, ca și cm ar explica totul. Niciun diagnostic nu poate cuprinde întreaga viață internă a unui pacient. Dar absența diagnosticului nu înseamnă neapărat mai multă profunzime. Uneori înseamnă doar mai puțină orientare.

În psihiatrie, diagnosticul nu ar trebui să închidă gândirea clinică. Ar trebui să o deschidă. Să ofere un punct de plecare pentru înțelegere, nu un verdict asupra persoanei.
O etichetă reduce. Un diagnostic bine formulat poate ajuta la îngrijire.

Cum ai simțit, din experiența ta, diferența dintre a fi „etichetat” și a fi înțeles clinic?

Dacă ceva din această postare te atinge personal, poți să-mi scrii.

30/04/2026

Maria și ciclul vicios al alcoolului: De la plăcere la fugă de durere!
Această poveste emoționantă arată cm dependența avansată de alcool poate distruge bucuria vieții. Un clip care te va face să reflectezi profund și să înțelegi complexitatea acestei boli. Ideal pentru cei interesați de sănătate și recuperare!

Compulsia la repetiție: de ce alegem mereu același tip de suferință?Ai observat cm unii oameni ajung iar și iar în acel...
30/04/2026

Compulsia la repetiție: de ce alegem mereu același tip de suferință?

Ai observat cm unii oameni ajung iar și iar în aceleași povești?
Aceleași relații, aceleași situații, aceeași durere - deși își promit că data viitoare va fi altfel.

Psihicul face asta nu pentru că ar căuta suferința, ci pentru că inconștientul speră la o reparație. O rană veche este recreată cu iluzia că acum, în prezent, ar putea primi alt răspuns.
Dar de cele mai multe ori, tiparul nu vindecă, ci doar adâncește rana inițială. Aceeași durere, în alt decor.

În psihoterapie, aceste tipare pot fi trăite diferit, recunoscute și conținute, ceea ce deschide posibilitatea unei alegeri noi – libertatea de a nu mai repeta compulsiv.

Întrebare pentru reflecție:
Pentru tine, ce este mai greu: să vezi tiparul sau să-l schimbi?

29/04/2026

Evoluția terminologiei în dependență: Ce înseamnă cu adevărat tulburarea de consum?

Adicția nu începe întotdeauna acolo unde oamenii cred.Nu începe neapărat cu „lipsă de voință”, cu decădere morală sau cu...
29/04/2026

Adicția nu începe întotdeauna acolo unde oamenii cred.
Nu începe neapărat cu „lipsă de voință”, cu decădere morală sau cu o alegere simplă. De multe ori, începe mult mai discret: cu nevoia de liniște, cu dorința de a opri gândurile, cu încercarea de a funcționa, de a dormi, de a aparține sau de a nu mai simți ceva prea greu de dus.
Am creat playlistul „Adicțiile demontate” ca o serie psihoeducațională despre consum, dependență, prevenție și recuperare. Vorbesc despre alcool, tutun, canabis, opioide, stimulante, sedative, substanțe volatile și substanțe noi cu proprietăți psihoactive, dar și despre mecanismele psihice care pot susține consumul: rușine, anxietate, craving, toleranță, sevraj, stres, traumă, recădere și dificultatea de a cere ajutor.
Scopul acestui material nu este să moralizeze, ci să clarifice. Dependența nu este doar despre substanță. Este despre relația dintre corp, psihic, mediu și formele prin care o persoană încearcă să își regleze o suferință internă.
Înțelegerea nu înseamnă justificare. Înseamnă primul pas către prevenție, tratament și recuperare reală.
Linkul către playlistul „Adicțiile demontate” este în primul comentariu.
Ce crezi că lipsește cel mai mult din conversația publică despre adicții: informația, empatia sau accesul real la ajutor?
Dacă ceva din această postare te atinge personal, poți să-mi scrii.

28/04/2026

Dimensiunile dependenței: Fizică, psihologică și socială - cm se împletesc în lupta cu adicția
Vrei să știi de ce dependența nu e doar voință? Acest clip detaliază cele trei dimensiuni esențiale ale dependenței: fizică, psihologică și socială. Perfect pentru cei interesați de psihologie și sănătate mintală! Nu uita să dai share pentru a răspândi înțelegerea!

Dar chiar ajută terapia în Tulburarea de Personalitate Borderline?”Întrebarea apare frecvent, uneori cu speranță, alteor...
28/04/2026

Dar chiar ajută terapia în Tulburarea de Personalitate Borderline?”
Întrebarea apare frecvent, uneori cu speranță, alteori cu neîncredere. Mai ales atunci când cineva a trăit ani întregi cu instabilitate emoțională, frică intensă de abandon, relații dureroase, impulsivitate sau sentimentul că reacțiile proprii sunt prea puternice pentru a fi înțelese.

Răspunsul scurt este: da, terapia poate ajuta.
Dar nu orice fel de ajutor înseamnă același lucru. În Tulburarea de Personalitate Borderline, scopul nu este ca persoana să „se controleze” pur și simplu sau să devină rapid mai funcțională la exterior. Lucrul terapeutic real vizează, treptat, înțelegerea emoțiilor intense, reducerea impulsivității, dezvoltarea unei imagini de sine mai stabile și construirea unor relații mai puțin dominate de frică, rușine sau rupturi bruște.

Mai multe forme de psihoterapie au demonstrat eficiență în această tulburare. Unele provin din tradiția cognitiv-comportamentală, altele din tradiția psihodinamică și psihanalitică, iar altele integrează mai multe perspective. Printre cele mai cunoscute se află Terapia Dialectic-Comportamentală, Terapia Schemelor, Terapia bazată pe mentalizare și Psihoterapia focalizată pe transfer.

Deși diferă ca tehnică, aceste abordări au ceva important în comun: oferă un cadru suficient de stabil încât emoțiile, relațiile și reacțiile care păreau imposibil de dus singur să poată fi observate, înțelese și transformate treptat.

Terapia nu șterge automat suferința. Nu schimbă peste noapte tipare care s-au format uneori timpuriu și au avut, la un moment dat, o funcție de supraviețuire psihică. Dar poate crea un spațiu în care ceea ce era trăit doar ca haos începe să capete sens.
Iar când ceva capătă sens, nu mai trebuie doar descărcat, evitat sau repetat. Poate începe să fie lucrat.

Pentru unele persoane, progresul înseamnă mai puține crize. Pentru altele, capacitatea de a nu mai confunda orice distanță cu abandonul sau orice conflict cu pierderea definitivă a legăturii.

În Tulburarea de Personalitate Borderline, schimbarea este posibilă. Dar ea cere timp, continuitate, un cadru terapeutic suficient de sigur și o înțelegere care merge dincolo de simptom.

Ce crezi că ajută cel mai mult într-un proces terapeutic dificil: tehnica, relația, timpul sau sentimentul că poți fi înțeles fără să fii judecat?
Dacă ceva din această postare te atinge personal, poți să-mi scrii.

Address

Bucharest

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Valentin Rădoi - Psihiatru & Psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category