Valentin Multescu - Psiholog

Website

Valentin Multescu - Psiholog Ascult. Întreb. Acompaniez.

29/09/2026

Unul știe când vine rata, cât mai e în cont și de ce luna viitoare va fi mai scumpă. Celălalt află toate acestea atunci când întreabă dacă își permite ceva. Uneori, rolurile s-au așezat fără o decizie.

Împărțirea plăților poate ajuta. Mai contează însă ca informația să fie accesibilă amândurora și să puteți spune ce vă îngrijorează. Exercițiul din articol propune două conversații scurte, în zile diferite.

Articolul complet, „Cel care se îngrijorează primul”, e în primul comentariu.

15/09/2026

Patru cheltuieli pe care le anticipezi în următoarele șase luni. Patru pe care le anticipează partenerul. Puneți listele alături și vedeți ce apare: copilul, o reparație, o schimbare de muncă, ceva dorit de mult.

Listele diferite nu sunt un diagnostic al relației. Pot arăta și cm v-ați împărțit atenția. Alegeți un lucru pe care vreți să îl înțelegeți mai bine și un pas pe care îl puteți face luna aceasta.

08/09/2026

Ieși dintr-o ședință în care ți s-a spus, de față cu alții, că ce ai făcut nu e bun. Nimeni nu a ridicat tonul. Nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun.

Dacă pe hol dai peste cineva care te întreabă cm a fost, și îi spui, seara întâmplarea e deja o poveste. Dacă nu dai peste nimeni, te întorci la birou și te apuci de lucru. Trei săptămâni mai târziu primești un e-mail obișnuit de la același om și îți transpiră mâinile înainte să îl deschizi.

Aceeași ședință. Două urme diferite.

Când ne lovește ceva, starea în care intrăm are nevoie de un capăt, iar capătul vine aproape întotdeauna prin altcineva. Spui ce ai pățit, cineva ascultă până la final, și undeva pe drum ceea ce trăiai devine ceva ce povestești.

La patruzeci de ani, ora asta e prima care se golește. Colegii sunt într-un chat, drumul spre casă îl faci singur, acasă te așteaptă lucruri de rezolvat.

Cui i-ai spune, în următoarea oră, dacă s-ar întâmpla azi?

(Link în primul comentariu.)

Cineva îmi povestește un proiect. Îl are foarte clar: de unde ar începe, ce urmează, unde s-ar putea împotmoli. Îl expli...
26/08/2026

Cineva îmi povestește un proiect. Îl are foarte clar: de unde ar începe, ce urmează, unde s-ar putea împotmoli. Îl explică atât de bine încât ai impresia că mai lipsește foarte puțin.

Trec trei săptămâni. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a răzgândit, planul e la fel de bun, îl poate explica din nou, poate chiar mai bine decât prima dată.

Spunem repede lene, lipsă de voință, procrastinare. Numai că vorbele astea descriu ce vedem, nu ce se întâmplă.

Cât timp proiectul stă în minte, pot să cred în continuare că l-aș face foarte bine. În momentul în care îl fac, posibilitatea devine rezultat, iar rezultatul poate fi evaluat.

De aceea întrebarea utilă nu e „de ce nu mă mobilizez?”, ci: ce devine verificabil despre mine dacă mă apuc?

Un lucru imperfect poate fi modificat. Un lucru care nu există nu poate fi îmbunătățit.

Tu ce proiect explici foarte bine de câteva luni, fără să te fi apucat de el?

(Link în primul comentariu.)

11/08/2026

„Vorbeam foarte frumos. Și dintr-o dată n-a mai răspuns."

Aud propoziția asta de ani de zile. De la femei, de la bărbați, de la oameni de douăzeci și ceva de ani și de la alții trecuți bine de cincizeci.

Explicația la îndemână e că nu era chiar interesat. Uneori chiar așa și e.

Dar dispariția nu vine niciodată la început. Nu vine după primele mesaje. Vine când cineva propune o întâlnire, imediat după una care a mers bine, sau chiar în clipa în care cei doi încep să vorbească despre ce ar putea urma.

Adică exact atunci când relația încetează să fie o posibilitate și începe să devină ceva real.

Cât timp rămâne doar o posibilitate, poți ieși oricând fără să simți mare lucru. Din momentul în care începe să conteze, ieșirea are deja un preț. Iar destui oameni îl simt înainte să-l poată numi.

Am scris despre pragul ăsta. Și despre ceva ce mi se pare că lipsește aproape complet din discuție: că poate nu s-au schimbat doar oamenii, ci și locurile în care ajung să se cunoască.

Tu mai ai vreun „al treilea loc" al tău?

Textul întreg, în primul comentariu.

04/08/2026

Imaginează-ți că ai câștigat o sumă foarte mare la loterie. Cinci, zece sau o sută de milioane de euro. Prima imagine e libertatea, banii ca siguranță.

A doua vine repede după. Dacă oamenii ar afla, ai deveni o țintă. Unii s-ar apropia pentru bani, alții ar profita de încrederea ta. N-ai mai ști sigur cine te apreciază pentru ceea ce ești și cine e interesat de ceea ce ai.

Aceeași teamă apare și fără bani. Dacă publici ceva, poți fi criticat. Dacă vorbești în public, poți fi ridiculizat. Dacă te apropii de cineva, poți fi respins.

Nu ne temem doar de eșec sau pierdere. Ne temem uneori și de lucrurile pe care ni le dorim, pentru că ele ne fac vizibili, iar vizibilitatea ne expune.

Ți s-a întâmplat să amâni ceva dorit tocmai pentru că te-ar fi făcut mai vizibil?

(Link în primul comentariu.)

21/07/2026

Doi colegi sunt chemați, în aceeași dimineață, în biroul șefului.

Unul intră convins că urmează o veste proastă.

Celălalt crede că este doar o discuție obișnuită.

În birou se întâmplă exact același lucru. Aceleași cuvinte. Aceeași durată. Și totuși, cei doi ies cu impresii complet diferite.

Diferența nu era în birou.

Era în felul în care fiecare anticipase situația, cu mult înainte să intre pe ușă.

Ni se întâmplă tuturor. Un mesaj care întârzie, o tăcere, o privire, o întâlnire, un grup nou, toate capătă sens în funcție de ce anticipam deja, nu doar în funcție de ce s-a întâmplat cu adevărat.

Iar uneori anticipările noastre influențează atât de mult felul în care ne purtăm, încât ajung să producă exact realitatea de care ne temeam.

Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care trecutul pare să se repete. Nu pentru că trecutul revine. Ci pentru că prezentul este întâmpinat mereu cu aceleași anticipări.

Despre asta am scris în articolul de astăzi.

Care este ultima situație în care ai descoperit că nu realitatea te speriase, ci ceea ce anticipaseși despre ea?

Aici m-am oprit. În articol merg mai departe și încerc să răspund la întrebarea: de ce ajung anticipările să ne confirme atât de des propriile temeri? Las linkul în primul comentariu.

Când vorbim despre limite, aproape întotdeauna ne gândim la celălalt.Cum să-i spunem că nu acceptăm jignirile.Cum să răs...
07/07/2026

Când vorbim despre limite, aproape întotdeauna ne gândim la celălalt.

Cum să-i spunem că nu acceptăm jignirile.
Cum să răspundem când ridică tonul.
Cum să oprim un comportament care ne rănește.

Dar există o întrebare pe care o punem mult mai rar.

Ce fel de om devin eu dacă reacționez fără limite?

Cred că una dintre funcțiile cele mai importante ale limitelor nu este să îl controleze pe celălalt, ci să ne protejeze propria personalitate.

Am scris despre asta în articolul de astăzi.

Link în primul comentariu.

25/06/2026

Nu îi așteaptă nimeni.
Nu lipsesc nimănui.
Nu există cineva care să se întrebe ce mai fac.

Așa descriu unii oameni motivul pentru care au ajuns să vorbească cu mine.

Nu suferință intensă.
Nu conflicte dramatice.

Doar sentimentul că viața lor nu mai este adresată cuiva.

Am început să numesc această experiență „viață fără adresare”.

Sunt curios dacă ideea vă spune ceva.

Am scris despre ea pe site. Linkul este în primul comentariu.

22/06/2026

Ești la o cafea. În jur sunt oameni. La mese separate, cu telefonul în mână sau laptopul deschis. Nimeni nu vorbește cu nimeni. Nu pentru că ar fi ceva în neregulă cu ei. Ci pentru că așa arată, astăzi, un spațiu public.

Pleci de acolo cu sentimentul că ai fost singur într-un loc plin de oameni.

Și nu e prima oară.

Mulți ajung să creadă că problema e la ei. Că nu sunt suficient de interesanți, că au devenit prea timizi, că nu mai știu să cunoască oameni.

Dar există și o altă posibilitate.

Poate că s-a schimbat lumea în care încerci să întâlnești oameni. Nu doar tu.

Address

Bucureşti
Bucureşti
010134

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Valentin Multescu - Psiholog posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category