Psih. Veronique

07/06/2026

De-a lungul anilor am observat ceva interesant în cabinet. Mulți oameni vin convinși că problema lor este simptomul.

Eczema, migrena, acneea, durerea de stomac, bruxismul, insomnia, tensiunea din umeri, căderea părului… Dar atunci când începem să explorăm mai profund, descoperim adesea un dialog interior care rulează de ani sau chiar decenii.

Din perspectiva neurobiologiei, creierul nu este interesat în primul rând de fericire. Este interesat de supraviețuire.

Atunci când o experiență dureroasă este repetată suficient de des, sistemul nervos începe să construiască concluzii despre lume, oameni și despre noi înșine. Aceste concluzii devin filtre prin care interpretăm realitatea. În psihologia cognitivă sunt numite credințe nucleare sau scheme cognitive.

În psihotraumatologie observăm frecvent credințe precum: „Nu sunt suficient.” „Nu sunt în siguranță.” „Sunt singur.” „Trebuie să mă descurc singur.” „Nu merit să primesc ajutor.”

Problema este că sistemul nervos nu reacționează doar la ceea ce se întâmplă. Reacționează la ceea ce crede că se întâmplă.

Dacă organismul percepe permanent pericol, respingere, critică sau lipsă de siguranță, corpul începe să funcționeze diferit.

Respirația se modifică, somnul se modifică, digestia se modifică, Imunitatea se modifică și apare inflamația.

În timp, stresul cronic și activarea repetată a axei HPA (hipotalamus–hipofiză–suprarenale) pot influența funcționarea sistemului nervos autonom, a sistemului digestiv, endocrin și imunitar.

Asta nu înseamnă că eczema este produsă de un gând, de asemenea nu înseamnă că migrena este „în cap” și mai ales, nu înseamnă că bolile autoimune sunt imaginare.

Înseamnă că organismul funcționează ca un întreg. Mintea, corpul, emoțiile și sistemul nervos comunică permanent între ele.

De aceea, uneori, vindecarea înseamnă mai mult decât tratarea simptomului. Înseamnă să observi și povestea care rulează în fundal.

Credința care te ține în alertă, mesajul pe care îl repeți de ani de zile și locul în care corpul încă încearcă să te protejeze.

Poate că întrebarea nu este doar: „Ce simptom am?” Poate întrebarea este și: „Ce încearcă sistemul meu nervos să rezolve de atât de mult timp?”

04/05/2026

PARTEA 3: SACRU (S1–S5) & COCCIS

Sacru (S1–S5)
S1 – Senzația că nu ești susținut, duci prea mult
S2 – Tensiune în relații sau în jurul limitelor
S3 – Stres crescut, senzația că ești mereu în alertă
S4 – Dificultatea de a lăsa trecutul în urmă
S5 – Instabilitate sau lipsa sentimentului de siguranță

Coccis
– Siguranță și supraviețuire
– Senzația că nu ești susținut sau protejat
– Frică profundă sau nesiguranță
– Tensiune în zona de bază
– Dificultate de relaxare

Durerea lombară nu e doar despre coloană. De multe ori e despre siguranță. Despre „am pe cine să mă bazez?” Despre cât ai dus singură. Despre cât ai rămas în tensiune, fără să te oprești.

Zona lombară și sacrumul sunt legate de stabilitate, susținere și relații. De locul în care corpul întreabă, în tăcere: „Sunt în siguranță aici?”

Când sistemul nervos rămâne prea mult în alertă, corpul începe să țină acolo unde ar avea nevoie să se lase. Ține în mușchi, în respirație, în postură.

Nu există o hartă exactă în care fiecare vertebră „ține” o emoție. Dar există un lucru cert: corpul înregistrează.

Psihoneuroimunologia arată că stresul cronic și lipsa siguranței percepute mențin tensiunea musculară, cresc inflamația și modifică felul în care simțim durerea.

De aceea, uneori, durerea nu e doar structurală. E și despre cm trăiești, cm duci, cm rămâi. Asta nu înseamnă că „e doar în mintea ta”. Înseamnă că mintea și corpul nu sunt separate.

Uneori nu ai nevoie doar să tratezi durerea. Ci și să nu mai duci singură și poate că întrebarea nu e doar „unde te doare?” Ci și „unde nu te-ai mai simțit în siguranță de mult timp?”

04/05/2026

PARTEA 3: SACRU (S1–S5) & COCCIS

Sacru (S1–S5)
S1 – Senzația că nu ești susținut, duci prea mult
S2 – Tensiune în relații sau în jurul limitelor
S3 – Stres crescut, senzația că ești mereu în alertă
S4 – Dificultatea de a lăsa trecutul în urmă
S5 – Instabilitate sau lipsa sentimentului de siguranță

Coccis
– Siguranță și supraviețuire
– Senzația că nu ești susținut sau protejat
– Frică profundă sau nesiguranță
– Tensiune în zona de bază
– Dificultate de relaxare

Durerea lombară nu e doar despre coloană. De multe ori e despre siguranță. Despre „am pe cine să mă bazez?” Despre cât ai dus singură. Despre cât ai rămas în tensiune, fără să te oprești.

Zona lombară și sacrumul sunt legate de stabilitate, susținere și relații. De locul în care corpul întreabă, în tăcere: „Sunt în siguranță aici?”

Când sistemul nervos rămâne prea mult în alertă, corpul începe să țină acolo unde ar avea nevoie să se lase. Ține în mușchi, în respirație, în postură.

Nu există o hartă exactă în care fiecare vertebră „ține” o emoție. Dar există un lucru cert: corpul înregistrează.

Psihoneuroimunologia arată că stresul cronic și lipsa siguranței percepute mențin tensiunea musculară, cresc inflamația și modifică felul în care simțim durerea.

De aceea, uneori, durerea nu e doar structurală. E și despre cm trăiești, cm duci, cm rămâi. Asta nu înseamnă că „e doar în mintea ta”. Înseamnă că mintea și corpul nu sunt separate.

Uneori nu ai nevoie doar să tratezi durerea. Ci și să nu mai duci singură și poate că întrebarea nu e doar „unde te doare? „Ci și „unde nu te-ai mai simțit în siguranță de mult timp?”

21/04/2026

Giveaway de primăvară 🌸

Sistemul nervos nu răspunde doar la gânduri sau emoții. Răspunde la tot: la mediul în care trăim, la ce folosim zilnic, la cât de mult ne ascultăm sau ne ignorăm.

Gabor Maté vorbește despre cm corpul ajunge să spună „nu” atunci când noi nu o facem. Iar în direcția detoxifierii, lucrările lui Robert Morse merg spre ideea simplificării: mai puțin înseamnă, uneori, mai mult pentru corp.

De aici alegerea acestui pachet. Mai puțină încărcare chimică în casă, mai multă susținere pentru sistemul nervos.

Împreună cu prietenii de la și am pregătit pentru voi:

– 2 detergenți de haine fără miros Natulim
– 1 detergent pentru pardoseală Natulim
– 2 cutii Rescue Pastilles
– 1 Rescue Remedy Kids - picături
– 1 remediu personalizat, făcut de mine după nevoile tale

📚
– „Să trăim sănătos fără toxine” - Robert Morse
– „Când corpul spune NU” - Gabor Maté

Îmi doresc ca prin acest giveaway să aducem mai multă conștientizare. Nu doar despre ce simțim, ci și despre ce ne influențează sistemul nervos în fiecare zi, uneori fără să ne dăm seama, prin felul în care ne raportăm la stres, dar și mediul în care trăim, produsele pe care le folosim, ritmul în care funcționăm dar mai ales modul în care alegem să ne reglăm sistemul nervos.

Pentru participare:

1. Urmărește , şi .veronique
2. Like la postare
3. Etichetează cât mai mulți prieteni (fiecare comentariu = o șansă în plus)
4. Repostează pentru a primi o surpriză ✨

Extragerea va avea loc pe 15 mai 🤍

09/04/2026

În Joia Mare, la Cina cea de Taină, exista o tensiune profund umană. La aceeași masă stau prietenia, încrederea și trădarea. Iar trădarea vine din interior, prin Iuda.

Pentru psihic și pentru corp, asta este una dintre cele mai grele experiențe posibile. Nu un atac din exterior, cât ruptura unei relații apropiate.

Când încrederea se rupe, corpul reacționează imediat. Sistemul nervos intră în alertă. Crește tensiunea, respirația devine mai rapidă, apare hipervigilența. Creierul caută explicații, control, vinovați.

În limbajul neurobiologiei moderne, este activarea sistemului de apărare.

Și totuși, în mijlocul acestui moment, Iisus nu răspunde cu panică şi nu creează haos emoțional.

Face exact opusul: aduce liniște.

Nu neagă realitatea, dar face trei gesturi care, privite astăzi psihologic, sunt profund reglatoare.

Spune adevărul clar.
El anunță că trădarea va avea loc. Claritatea reduce anxietatea. Incertitudinea este cea care destabilizează cel mai mult sistemul nervos.

Oferă sens.
Transformă masa într-un act cu semnificație. Pâinea și vinul devin simbol al legăturii dintre oameni și Dumnezeu. Când experiența primește sens, creierul procesează altfel stresul.

Rămâne în relație.
Nu agită comunitatea de la masă. Nu reacționează agresiv şi prezența Lui rămâne stabilă.

În psihologie există un fenomen bine documentat: sistemele nervoase ale oamenilor se influențează reciproc. Liniștea unui om poate calma un grup întreg.

Această idee apare astăzi în teoria polivagală formulată de Stephen Porges. Sistemul nervos uman se reglează prin relație și prin prezența unei persoane sigure.

Din acest punct de vedere, scena din Joia Mare arată ceva foarte profund: liniștea Lui Iisus devine un punct de stabilitate pentru ceilalți.

În tradiția creștină, această liniște are un nume simplu: pace.

Nu este absența suferinței. Este stabilitatea interioară care rămâne chiar atunci când lumea din jur se clatină.

Este o scenă despre trădare, stres și despre puterea unei prezențe calme de a aduce pacea şi de a ține oamenii împreună atunci când totul pare să se destrame. ✨

02/04/2026

Auzim des expresia „copilul interior”. Dar uneori ajută să privim lucrurile diferit: nu ca pe un copil imaginar din interiorul nostru dar mai degrabă ca pe un model pe care sistemul nervos l-a învățat foarte devreme.

Când un copil nu este văzut emoțional, când emoțiile lui nu sunt liniștite sau înțelese, sistemul nervos începe să construiască strategii de protecție, pentru că încearcă să mențină siguranța interioară.

Psihiatrul și cercetătorul Bessel van der Kolk scrie în The Body Keeps the Score că experiențele timpurii modelează modul în care sistemul nervos reacționează la stres și relații. Corpul învață să se protejeze înainte ca mintea să poată explica ce se întâmplă.

De aceea, mai târziu în viață, unele persoane simt că:
• își „închid” emoțiile automat
• le este greu să simtă bucurie sau apropiere
• par prezente fizic, dar emoțional sunt departe
• memoria și atenția devin confuze în situații emoționale intense

În terapie se spune uneori că „ajungi inevitabil la părinți”. Dar sensul nu ar trebui să fie vinovăția. Majoritatea părinților au făcut ce au putut cu resursele, nivelul de conștientizare și presiunile pe care le aveau.

Scopul nu este să găsim pe cineva de blamat.
Scopul este să înțelegem ce tipare au fost imprimate în sistemul nervos, pentru că acele tipare pot continua să ne conducă din umbră.

Când le aducem în conștiență, apare spațiul pentru schimbare. ✨

Sursa ilustrații: Pinterest

21/11/2021

20/11/2021

Unul dintre cele mai importante beneficii ale ascultării active constă în formarea relațiilor bazate pe conexiune autentică. Atunci când îl ascultăm activ pe celălalt, pentru a-l înțelege, pentru a afla care sunt emoțiile, nevoile, punctele sale de vedere, viziunea pe care o are asupra unei situații și asupra vieții în general, ne dăm răgazul de a-l cunoaște.

Totodată, faptul că interlocutorul nostru se simte ascultat cu adevărat și înțeles pe parcursul întregii conversații îl ajută să aibă mai multă încredere în noi și, în timp, să-și arate vulnerabilitatea, calitate esențială a legăturilor bazate pe intimitate emoțională.

20/11/2021

Lucrurile care ne deranjează la ceilalţi scot la iveală aspecte pe care nu le conştientizăm şi pe care, dacă le-am înţelege, le-am putea folosi în interesul nostru.

Când afirmi despre o persoană că-ţi displace, de exemplu, pentru că este agresivă, spui de fapt, că şi în tine există un aspect ca cel văzut la persoana în cauză, de care eşti nemulţumit, dar pe care nu–l recunoşti ca fiind şi al tău, pe care, de fapt, nu ţi-l asumi.