Psihoterapeut Marina Olimpia Stoica

01/06/2026

Uneori nu avem nevoie de mai multe cuvinte, de mai multe conștientizări și nici de mai multă acțiune. Doar de suficient spațiu și răgaz, să putem coborî mai mult în centrul propriei inimi. Și să începem să ne regăsim seva pentru un nou avânt, pentru o nouă înflorire a Ființei.

30/05/2026

”Adevăr nepopular: Fiecare poveste are mai mult decât un autor.

Există întotdeauna mai multe variante ale unei povești: a ta, a mea, și adevărul; tăcut, imparțial, și adesea îngropat sub zgomotul percepției.

Majoritatea conflictelor nu se nasc din modificarea deliberată a adevărului, ci din limitările perspectivei. Fiecare persoană experimentează realitatea printr-o lentilă unică, modelată de memorie, emoție, valori, temeri, credințe, așteptări și experiențe trecute. Ceea ce pare incontestabil pentru o persoană poate părea complet diferit pentru alta, nu pentru că cineva minte neapărat, ci pentru că percepția nu este niciodată același lucru cu realitatea însăși.

Smerenia devine înțelepciune. Mintea, în mod obișnuit, organizează evenimentele în narațiuni care protejează identitatea, justifică comportamentul și creează coerență din complexitate. Ne amintim selectiv. Subliniem anumite detalii și trecem cu vederea altele. Atribuim sens acolo unde este posibil să nu existe certitudine. În timp, povestea devine mai puțin despre ceea ce s-a întâmplat și mai mult despre ceea ce a însemnat experiența pentru noi.

Adevărul, însă, este adesea mai tăcut. El se află dincolo de defensivă, dincolo de interpretarea emoțională și în afara nevoii de a avea dreptate. Nu este deținut de niciuna dintre părți. Nu se supune preferințelor, loialității, egoului sau emoției. Și uneori rămâne doar parțial accesibil, deoarece nicio perspectivă unică nu poate conține pe deplin complexitatea realității.

Poate că maturitatea începe atunci când scopul se schimbă de la câștigarea poveștii la înțelegerea ei. Pentru că înțelepciunea nu se găsește în a-ți apăra versiunea cu orice preț. Se găsește în a recunoaște că realitatea este adesea mult mai amplă decât relatarea oricărei persoane despre ea.”

Katie Kamara

29/05/2026

Ce liniștitor este să ajungi să percepi frumusețea, sau chiar perfecțiunea, din unele lucruri sau momente așa-zis imperfecte. Asta se întâmplă și mai mult atunci când reușești să vezi și să te vezi prin ochii înțelegerii iubitoare, ai inimii deschise care îmbrățișează totul cu compasiune, dizolvând fricile și judecățile în care mintea tinde să se lase prinsă.

Oare ce definiție ar avea Dumnezeu pentru perfecțiune? Îmi închipui că este una deosebit de cuprinzătoare... un fel de parabolă ce-ți dă de înțeles că orice este născut din iubire, aspiră către iubire, sau poate primi atingerea iubirii, reprezintă, în felul său, un soi de perfecțiune.

Cu gândul la cât de mult înseamnă pentru noi oamenii compasiunea simțită și împărtășită, simt să alătur celor scrise și cântecul acesta, care m-a atins încă o dată într-un mod aparte. 🤗

This is one on my favourite songs, they lyrics really hit home for me and I find this song sooo inspirational. Here are the lyrics to the song Will You Be Th...

28/05/2026

Cât de prețios este caleidoscopul nostru de culori!

Este frumoasă lumina din tine. Dar și umbrele își joacă rolul în a o susține.

Este frumoasă bunătatea ta. Dar uneori, trebuie să riști să pari rău ca să fii bun.

Este benefică răbdarea ta. Dar uneori, tocmai nerăbdarea este cea care salvează.

Este de apreciat dorința ta de a înțelege. Uneori totuși, este mai valoros să nu cauți explicații raționale, ci doar să fii în contact, pe cât posibil, cu experiența ta.

Este de apreciat siguranța ta. Dar sunt situații când tocmai nesiguranța creează spațiul, sau acțiunea necesară, pentru o înțelegere mai profundă.

Este frumoasă bucuria și deschiderea ta. Uneori însă, a sta față în față cu tristețea sau dezamăgirea ta, a te lăsa să le simți cu sinceritate, este cea mai mângâietoare și rodnică deschidere.

Astfel, te deschizi și mai mult către viață.

Către viața din tine și totodată din afara ta, care – ce bine! – are toate culorile.

27/05/2026

O vastitate cuprinsă și o Vastitate Necuprinsă, Atotcuprinzătoare.

26/05/2026

Uneori, atenția iubitoare față de sine poate arăta ca un moment în plus de liniște pe care ți-l oferi, tu cu tine, observându-ți doar respirația sau simțindu-ți bătăile inimii. Alteori, ca o recunoaștere interioară a unei nevoi pe care tindeai să o negi sau să o ignori; sau ca o recunoaștere mai profundă a ceva ce ai simțit pe undeva mereu în tine ca fiind prețios, dar la care nu mai erai suficient de conectat. Poate ca o întrebare sau o încurajare pentru sine, plină de compasiune. O înțelegere pe care ți-o aduci ție pentru ceva ce tindeai să îți reproșezi, uitându-te și la cm s-au simțit sau se simt, de fapt, lucrurile în tine. Poate fi despre pauză, relaxare, sau despre conectare, acțiune, mișcare, aș spune însă că întotdeauna implică și un fel de ascultare sau onorare - a propriului suflet, a propriei inimi, a propriului corp, ritm sau spațiu, a Vieții care se manifestă prin sine.

25/05/2026

Comunicarea reușită în cuplu presupune și a manifesta curiozitatea, disponibilitatea, răbdarea de a afla și a căuta cu adevărat să înțelegi ce nevoi, emoții, interpretări au stat la baza anumitor acțiuni sau atitudini ale partenerului. Și a fi atent la cele care influențează propriile atitudini sau răspunsuri, spre a le putea comunica și explica la rândul tău, celuilalt. Și totodată a-ți putea asuma ceea ce ține de tine în dinamica dintre voi.

Cu cât reușești să fii mai atent și mai înțelegător față de propriile dinamici interne, cu atât crește și capacitatea de a fi astfel și în raport cu lumea internă a celuilalt. Pe măsură ce crește conștientizarea emoțională, poate începe să scadă reactivitatea. Nu te mai simți automat atacat sau neglijat la orice atitudine neplăcută a partenerului, ci, treptat, te apropii mai mult de un răspuns intern din zona „Aici mai este ceva de înțeles legat de sentimentele sau percepțiile noastre. Este ceva ce merită atenția noastră.”

În alte cazuri, dimpotrivă, un anumit nivel de conștientizare și procesare emoțională pot înlesni poziționarea mai fermă (sau uneori chiar ieșirea dintr-o relație sau relaționare care nu are fundamente sănătoase). Și aici însă, nu ca reacție impulsivă, ci ca răspuns asumat, pe baza unei înțelegeri care favorizează în primul rând o relație mai bună cu sine, o mai mare armonizare interioară.

24/05/2026

Filtrul interior prin care privim colorează și nuanțează tot.

Ca orice filtru, și el poate fi curățat, purificat chiar. Doar că această curățare se produce în mod obișnuit în etape, ca rezultat al unui proces.

Deși ideea de “proces” ar putea inițial să sperie, prin implicațiile percepute, la un moment dat pe drum începem să percepem mai mult frumusețea procesului în sine, să simțim din ce în ce mai mult bucuria curgerii cu ceea ce apare în cale, fie ca sprijin, fie ca aparent obstacol dar care dintr-un anumit punct se poate revela ca element de și mai puternică propulsare înainte, sau și mai spre miezul nostru, al lucrurilor, al înțelegerii.

Înțelegem, din ce în ce mai profund, ce a întunecat, în primă fază sau pe parcurs, filtrul. Și percepem din ce în ce mai mult lumina sau culorile vii care au existat dintotdeauna, în noi și în lume.

22/05/2026

Există un loc de pace înlăuntrul nostru, pe care îl putem accesa cu atât mai ușor, sau mai profund, cu cât reușim să ne exprimăm mai mult trăirea autentică, sau pur și simplu să ne conectăm mai mult în interiorul nostru cu partea cea mai autentică și mai pură din noi, partea aceea din care nu ne mai identificăm cu nicio etichetă, ci pur și simplu ne dăm voie să fim cu adevărat, în recunoașterea simțită a ceea ce este și a fost dintotdeauna prezent, prețios și esențial.

18/05/2026

A accepta că ceva din interiorul meu este momentan într-un anumit fel, care nu îmi place, nu înseamnă că renunț la dezvoltare, sau transformare în direcția dorită. Din contră, acceptarea este primul pas către liniștirea unei părți din mine care s-a simțit nevăzută sau neînțeleasă, invalidată, judecată sau suprimată. Abia din această liniștire poate începe să se producă, încet încet, transformarea.

A accepta că ceva din situația mea de viață se prezintă acum într-un anumit mod, deși mi-aș fi dorit altceva, nu înseamnă că la exterior nu mai pot întreprinde acțiunile care stau în puterea mea pentru a ameliora ceva. Din contră, starea de acceptare, de conlucrare cu ceea ce este, îmi permite să fac lucrurile respective dintr-un loc de putere din interiorul meu, din care văd mai limpede și sunt mai concentrat nu pe lipsă, ci pe ceea ce îmi doresc de fapt, pe posibilități. Nu pe ceea ce mă nemulțumește, ci pe ceea ce mă însuflețește.

A ajunge, la un moment dat, să înțeleg și să accept în interiorul meu faptul că o persoană este sau poate fi într-un anumit mod, nu înseamnă că sunt nevoit să accept și ca persoana respectivă să continue să mă tratateze pe mine în moduri care mă rănesc sau nu țin cont deloc de nevoile mele. A percepe mai clar ce este despre sau dinspre mine, respectiv ce este despre sau dinspre celălalt în relație îmi permite să iau decizii relaționale mai sincere și mai benefice.

Așadar, din starea de înțelegere și acceptare interioară a ceea ce este, de așezare sau liniștire interioară, poate izvorî în mod natural mișcarea mai eficientă, mai congruentă, către ceea ce îmi doresc și stă în puterea mea să accesez.