07/09/2026
Am început ziua foarte emoționată.
Lili la fel. Doar că la mine s-a lăsat cu lacrimi. 🤭
Am ajuns la școală, și-a găsit locul printre copii, lângă doamna învățătoare.
La un moment dat, o fetiță de lângă ea a început să plângă.
Lui Lili i-au dat lacrimile aproape instant.
I-am spus că, probabil, și fetița e emoționată. Că poate și ei îi este puțin greu cu începutul acesta nou.
Doamna învățătoare a luat-o imediat mai aproape, să se simtă în siguranță.
Iar eu, din spatele rândului de copii, am continuat să o privesc pe Lili.
Și, printre toate emoțiile zilei de astăzi, am observat ceva care m-a emoționat poate mai tare decât orice.
Se uita mereu după fetița aceea.
Să vadă dacă mai plânge.
Nici măcar nu apucase să o cunoască.
Și totuși, îi păsa.
Asta mi-aș dori cel mai mult să păstreze cu ea în viață:
Să observe când cuiva îi este greu.
Să îi pese.
Să se apropie.
Pentru că, dincolo toate lucrurile pe care le va învăța la școală, sunt lecții pe care sper să nu le uite niciodată.
Să fie un om bun.
Azi, în prima ei zi de școală, am fost mai mândră de ea pentru felul în care a privit un alt copil decât pentru orice altceva. 🤍
