Psihoterapeut Felicia Mihai

  • Home
  • Psihoterapeut Felicia Mihai

Psihoterapeut Felicia Mihai Psihoterapeut de Familie și Cuplu. Formator. Ghidul călătoriei către Sine.

09/08/2026

În fiecare răsărit, Dumnezeu ne aprinde cerul și ne oferă darul de a deveni lumină. În fiecare dimineață se așază înaintea ochilor mei, într-o smerită tăcere, răsăritul soarelui.

Această clipă magică este pentru mine, nu doar începutul unei noi zile ci începutul unei noi existențe. În acele clipe, simt că mă nasc din nou pentru că nu doar trupul mi-l trezește, ci și sufletul. Fiecare rază de lumină pătrunde în locurile pe care întunericul nopții le-a acoperit, iar în mine renaște bucuria de a fi. Este ca și cm Dumnezeu, prin frumusețea creației Sale, îmi șoptește: „Iată, ți-am mai oferit o zi. Ce vei face cu ea?”

De la Soare am învățat că viața nu se măsoară doar în ani, ci și în răsăriturile sale pentru că fiecare dimineață este pentru mine o nouă șansă de a fi, de a iubi mai mult, de a judeca mai puțin, de a ierta mai ușor și de a trăi mai conștient.

Privesc în tăcerea rugăciunii mele cm cerul își schimbă veșmântul din albastrul nopții în nuanțe de aur, roz și purpură. Nimic nu se grăbește, nimic nu forțează clipa iar asta îmi amintește că toate au timpul lor și că frumusețea lumii nu apare din grabă, ci din armonie. În acea liniște înțeleg că Universul nu încetează niciodată să fie generos cu mine pentru că și în această dimineață îmi oferă Lumina fără să mă întrebe dacă o merit. Îmi oferă speranța fără să-mi ceară nimic în schimb. Îmi dăruiește viața încă o dată.

Cred că adevărata spiritualitate începe atunci când învățăm să recunoaștem miracolele nu doar în marile întâmplări ale vieții, ci în respirația unei dimineți, în cântecul unei păsări, în roua care strălucește pe iarbă și, mai ales, în soarele care răsare neobosit de mii de ani. Pentru mine, răsăritul este o rugăciune fără cuvinte, este altarul pe care sufletul meu își așază recunoștința. În fața lui nu simt nevoia să cer, ci doar să mulțumesc, în smerenie, pentru darul vieții.

Mulțumesc pentru lumina care se vede, precum în cer, așa și în inima mea.
Fiecare dintre noi poartă în suflet propriul răsărit care uneori este ascuns de nori, de frici sau de dezamăgiri însă lumina sa nu dispare niciodată. Ea așteaptă în tăcere, momentul în care alegem să privim din nou spre cer și, în același timp, spre noi înșine.
Răsăritul soarelui este actul de iubire prin care Dumnezeu ne oferă, iar și iar, privilegiul unui nou început iar eu aleg, în fiecare dimineață, să primesc, cu recunoștință, această sfântă binecuvântare în brațele mele. 🕊️

01/08/2026

Nu toate zborurile au aceeași destinație. Unele ne duc spre lume, altele spre noi înșine 🦅

În provocatoare și fascinanta mea călătorie prin Delta Dunării, (provocarea fiind în ceea ce am trăit privind și alte zboruri care au străpuns cerul pentru a veghea la pacea lumii) am avut bucuria de a contempla zborul păsărilor deasupra apelor liniștite și a stufărișului nesfârșit unde fiecare bătaie de aripi părea să spună o poveste despre libertate, armonie/echilibru și sens. Privind către înaltul cerului trăiam nu doar un spectacol al naturii, ci simțeam că asist la o lecție tăcută despre existență. În acele clipe trăiam propriul meu zbor prin viață și am simțit că, asemenea păsărilor, și eu sunt un călător între pământ și cer, ancorată în realitatea de zi cu zi, dar purtând în suflet dorința de a mă înălța deasupra fricilor, limitelor și îndoielilor. Am simțit că libertatea nu este doar un spațiu exterior în care ne mișcăm, ci mai ales o stare interioară pe care o construim, alegere după alegere.

Există momente în care ridicăm privirea spre cer și vedem păsările plutind deasupra lumii cu o eleganță care pare să sfideze orice constrângere. În acele clipe, zborul lor devine o metaforă a libertății pe care fiecare om o caută de-a lungul propriei vieți.

Și totuși, pasărea nu este liberă pentru că nu are limite, ea este liberă pentru că a învățat să trăiască în armonie cu legile naturii și nu luptă împotriva vântului, ci îl transformă într-un aliat. Poate că și omul este chemat să înțeleagă același adevăr: libertatea nu înseamnă absența limitelor, ci înțelepciunea de a transforma limitele în posibilități.

Știm că omul nu este prizonierul lumii exterioare atât de mult pe cât este prizonierul propriilor frici, convingeri și răni nevindecate.

“Cine privește în afară visează, iar cine privește înăuntru se trezește.” (C.G.Jung) Adevărata libertate începe în clipa în care avem curajul să ne cunoaștem umbrele, să ne acceptăm vulnerabilitățile și să integrăm toate părțile ființei noastre. În momentul în care ne descoperim rostul în viață nu mai suntem purtați de furtunile interioare asemenea unei frunze în bătaia vântului, ci avem propria direcție și alegere. La Viktor Frankl am descoperit una dintre cele mai profunde definiții ale libertății - între stimul și răspuns există un spațiu, iar în acel spațiu se află libertatea noastră de a alege. Chiar și atunci când viața ne ia aproape totul, rămâne libertatea de a decide cine alegem să fim. Așa cm pasărea nu poate controla furtuna, dar poate învăța să zboare prin ea, omul nu poate controla toate încercările existenței, dar poate alege sensul pe care îl oferă suferinței și speranței sale.

Omul este „condamnat la libertate”, ( J.P. Sartre) deoarece fiecare alegere îl definește iar libertatea nu este un privilegiu confortabil, ci o responsabilitate pentru fiecare decizie a noastră. Devenim cu adevărat liberi atunci când ne găsim sensul și ne asumăm propria devenire. Vulturul nu cere permisiunea cerului pentru a zbura ci își urmează natura. În același fel, omul autentic nu trăiește pentru a răspunde așteptărilor celorlalți, ci pentru a deveni cea mai înaltă expresie a propriului potențial.

Poate că cea mai frumoasă lecție pe care o primim de la păsări este aceea că ele nu se compară între ele, fiecare având propriul ritm, propria înălțime și propriul cântec. Numai omul își măsoară adesea valoarea privind spre zborul altuia până când descoperă că libertatea autentică nu se naște din comparație, ci din autenticitate. Viața este asemenea unui cer imens, uneori senin, alteori acoperit de nori. Uneori vântul ne poartă înainte, alteori pare că ne pune la încercare. Din astfel de încercări eu am învățat că nu vântul hotărăște cât de sus pot ajunge, ci felul în care aleg să imi deschid aripile.

Adevărata libertate nu înseamnă să putem merge oriunde dorim, ci să avem înțelepciunea de a merge acolo unde sufletul nostru își găsește liniștea. Așa cm cerul aparține tuturor păsărilor iar fiecare își desenează propriul zbor, la fel și lumea aparține tuturor oamenilor, însă fiecare este chemat să-și scrie propria poveste.

Cel mai frumos dar pe care l-am primit în această călătorie a fost acesta: nu suntem cu adevărat liberi atunci când putem zbura oriunde, ci atunci când avem curajul să zburăm spre ceea ce ne dă sens vieții. 🕊️

Simbolul ascuns într-un dar 💌Cele mai prețioase daruri sunt cele care poartă în ele un simbol ce vorbește direct sufletu...
19/07/2026

Simbolul ascuns într-un dar 💌

Cele mai prețioase daruri sunt cele care poartă în ele un simbol ce vorbește direct sufletului, acolo unde cuvintele ajung doar rareori.

Am primit în dar două ceșcuțe împodobite cu flori, lucrate cu o delicatețe care trădează nu doar măiestria, ci și prezența vie a sufletului celei care le-a creat. Mi-au fost oferite din sufletul unei doamne dragi, în semn de recunoștință pentru noile sensuri pe care le-a descoperit în dialogurile și reflecțiile noastre. Le privesc cu admirație și simt cm mi se dezvăluie imaginea întâlnirii dintre două suflete aflate pe drumul individuării - acel proces prin care omul devine tot mai aproape de ceea ce este menit să fie. Știu că niciun parcurs autentic nu se desfășoară în singurătate deplină și avem nevoie de celălalt, nu pentru a ne defini, ci pentru a ne oglindi. Am învățat de-a lungul timpului că în fiecare întâlnire autentică există o reciprocitate tainică: îl descoperim pe celălalt și, în aceeași clipă, descoperim ceva uitat din noi înșine.

Fiecare ceșcuță este un vas care reprezintă capacitatea sufletului de a primi, de a păstra și de a transforma iar golul din interiorul ceștii nu este o lipsă, ci un spațiu al posibilităților pentru că numai un suflet care renunță la certitudinile sale poate primi un sens nou. Florile care le împodobesc adaugă o altă dimensiune simbolică știind că ele nu grăbesc niciodată înflorirea și totuși ajung, cu fidelitate, la forma lor deplină. Asta mă duce cu gândul la sufletul omenesc care are aceeași lege: nu poate fi forțat să crească, ci doar însoțit cu răbdare, încredere și iubire.

Privesc aceste două ceșcuțe care sunt o amintire vie a faptului că sensul se naște între oameni, că dialogul autentic poate transforma conștiința iar recunoștința este una dintre cele mai discrete și mai profunde expresii ale Sinelui atunci când acesta recunoaște că a fost atins. Mulțumesc, cu emoție, Doamnei care mi-a oferit acest dar și Doamnei care i-a dat formă cu mâinile sale creatoare și mărturisesc că pentru mine reprezintă un simbol al întâlnirii, al transformării și al acelei frumuseți tăcute despre care Jung ar fi spus că apare atunci când sufletul începe să-și amintească de sine.

Ceea ce atingem în sufletul celuilalt rămâne, adesea, invizibil pentru noi, iar uneori, viața ne oferă câte un simbol care ne amintește că niciun dialog autentic nu se pierde ci continuă să lucreze în tăcere, asemenea unei semințe care își pregătește înflorirea sub pământ.

Poate că adevăratele daruri sunt acelea prin care sufletul își recunoaște, pentru o clipă, propria sa imagine în sufletul celuilalt. ☕️🤍☕

🤍 Un copil nu își va aminti doar că a fost lovit; el își va aminti că persoana în care avea cea mai mare încredere l-a f...
12/07/2026

🤍 Un copil nu își va aminti doar că a fost lovit; el își va aminti că persoana în care avea cea mai mare încredere l-a făcut să se simtă lipsit de siguranță. Fiecare gest de violență lasă urme, chiar și atunci când vânătăile dispar. Unele răni se vindecă în câteva zile, însă cele emoționale pot însoți copilul o viață întreagă.

Cazul mamei din Constanța care și-a agresat fiica de opt ani a readus în discuție limitele disciplinei și întrebarea dacă violența poate fi vreodată justificată în educația unui copil. Un specialist în protecția copilului explică ce pot face părinții când simt că nu mai fac față...

Un gând pentru tineri, înainte de bac 🤍Mâine nu este despre perfecțiune și nici despre frică.Mâine este despre tine, exa...
28/06/2026

Un gând pentru tineri, înainte de bac 🤍
Mâine nu este despre perfecțiune și nici despre frică.

Mâine este despre tine, exact așa cm ești acum: cu emoții, cu nopți nedormite, cu speranțe și cu un drum întreg în spate. Și vreau să-ți spun ceva ce poate ai nevoie să auzi chiar acum: nu ești mai puțin pregătit decât crezi, ești doar mai emoționat decât de obicei și este în regulă.

Dacă ai emoții… e normal.
Dacă ai gol în stomac… e normal.
Dacă te întrebi dacă vei reuși… e normal.
E în regulă să ,,ai emoții, înseamnă că îți pasă și că ai construit ceva până aici.

Mâine nu intri singur în examen. Intră cu tine: cu anii tăi de școală, cu profesorii care au încercat să te ridice, cu părinții care au sperat în tăcere, cu toate momentele în care ai continuat, chiar și când a fost greu.
Și te rog să reții asta: Bacalaureatul nu măsoară valoarea ta. Măsoară doar un moment.

Nu spune cine ești. Nu spune cât valorezi. Nu spune ce viață vei avea.

Poate vei simți că vor fi subiecte ușoare. Poate vei avea impresia că sunt subiecte grele. Poate vor fi momente în care vei simți că nu știi. Și cu toate acestea, vei merge mai departe pentru că ești în propriul tău drum și îi ai alături de tine pe cei cărora le pasă, care te văd și te țin în inimile lor iubitoare!

Mâine nu se decide viața ta, tinere! Se scrie doar o lucrare.
Atât…
Respiră, roagă-te, meditează, fii recunoscător…Fă tot ce poți și continuă.
Pentru că viața ta nu se oprește aici.
Nici viitorul tău nu se termină la un subiect.

Și da… vreau să-ți spun că și eu cred în tine!
Chiar dacă nu te simți pregătit complet.
Chiar dacă ai emoții.
Chiar dacă nu știi tot.
Cred în tine pentru că ai în tine toate resursele, doar să le scoți la lumină…
Mâine nu trebuie să fii perfect.
Mâine să fii prezent…

Dacă citești aceste gânduri, tu-tânăr, părinte sau simplu trecător- te rog să reții că toți suntem, la un moment dat, într-un „mâine” important. Și în fiecare dintre acele momente, avem nevoie doar de încredere, blândețe și oameni care cred în noi.

Astăzi, eu cred în tine! 💗

21/06/2026

Gânduri către părinți 🤍
„Ai învățat?”, „Ești pregătit?”, „Să nu te emoționezi!”

Sunt doar câteva dintre replicile care se aud în multe case în această perioadă. În spatele lor se află grija, speranța și dorința fiecărui părinte de a-și vedea copilul reușind. Dar dacă cel mai important lucru pe care îl putem oferi copiilor înaintea unui examen nu este încă o recomandare despre învățat, ci sentimentul că sunt în siguranță, că sunt suficient de buni și că valoarea lor nu depinde de o notă?

Examenele testează cunoștințe. În același timp, ele pun la încercare încrederea în sine, capacitatea de a gestiona emoțiile și sentimentul de siguranță al copiilor noștri. Iar în această ecuație, părinții au un rol esențial. Din experiența mea de părinte care a traversat această etapă alături de copilul său, vă invit să descoperiți câteva repere simple prin care puteți deveni pentru copilul dumneavoastră un sprijin real în această perioadă: mai puțină presiune, mai multă conectare, mai puțină teamă, mai multă încredere.

În perioada examenelor, copiii nu au nevoie doar de timp pentru învățat, ci și de adulți care să îi ajute să își regleze emoțiile și să își păstreze încrederea în propriile resurse. În calitate de profesionist, vă invit să priviți această etapă nu doar ca pe o evaluare a cunoștințelor, ci și ca pe o experiență de dezvoltare emoțională. Pentru mulți copii, examenele vin la pachet cu anxietate, teamă de eșec, presiunea performanței sau teama de a-i dezamăgi pe cei din jur. În aceste momente, prezența dumneavoastră calmă și încurajatoare poate face o diferență semnificativă.

Copiii își construiesc încrederea în sine și prin felul în care adulții importanți reacționează la dificultățile lor. Atunci când se simt acceptați, ascultați și susținuți, ei își pot accesa mai ușor resursele interioare și pot face față provocărilor cu mai multă siguranță.

Dragi părinți, vă încurajez:

* Să validați emoțiile copilului: „Înțeleg că ai emoții. Este firesc să fie așa când îți pasă de ceva important.”

* Să transmiteți că valoarea lui nu depinde de rezultatul unui examen.

* Să apreciați procesul, efortul și perseverența, nu doar performanța finală.

* Să evitați criticile, comparațiile sau predicțiile negative.

* Să fiți atenți la propriile emoții și îngrijorări. Copiii percep foarte ușor anxietatea adulților și o pot prelua ca pe o presiune suplimentară.

* Să le oferiți mesaje de încredere: „Ai muncit, te-ai pregătit și vei face tot ce poți. Eu sunt alături de tine indiferent de rezultat.”

În această perioadă, vă propun câteva exerciții simple de conectare și reglare emoțională:

🤍 Îmbrățișarea conștientă
Oferiți-i copilului o îmbrățișare de câteva secunde, fără grabă și fără alte cuvinte. Contactul fizic sigur transmite creierului mesajul că este în siguranță.

🤍 Exercițiul celor trei respirații
Înainte de a pleca la examen copilul dumneavoastră, faceți un exercițiu, inspirați împreună lent pe nas și expirați cât de lent puteți, pe gură, de cel puțin trei ori. Acest gest simplu poate reduce tensiunea și activează starea de calm.

🤍 Întrebarea care construiește încredere
În loc de „Ai învățat suficient?”, încercați: „Ce crezi că te va ajuta mâine să te descurci bine?”

🤍 Mesajul de siguranță
Spuneți-i explicit: „Indiferent de rezultat, relația noastră rămâne aceeași. Te iubesc și am încredere în tine.”

🤍 Ritualul de seară
Înainte de culcare, invitați-l să numească trei lucruri pe care le-a făcut bine în ziua respectivă. Acest exercițiu mută atenția de la ceea ce lipsește la resursele și reușitele sale.

🤍 Examenele trec iar ceea ce rămâne este felul în care copilul s-a simțit în această perioadă și mesajele pe care le-a primit de la adulți despre propria valoare. Peste ani, copilul dumneavoastră probabil nu își va aminti toate subiectele de la examen și nici nota obținută la fiecare probă însă cu siguranță își va aminti cm s-a simțit în acea perioadă.

Își va aminti dacă a simțit presiune sau încredere.
Dacă s-a simțit evaluat sau susținut.
Dacă a plecat spre examen cu teama de a dezamăgi sau cu curajul de a încerca.

În zilele care urmează, înainte de a-l întreba ce a făcut la examen, întrebați-vă:

„Ce vreau să rămână în sufletul copilului meu după această experiență?”
Pentru că adevăratul examen nu este doar al copiilor. Este și al nostru, al părinților- un examen al răbdării, al încrederii și al iubirii necondiționate. Știți că doar atunci când un copil știe că este iubit, valorizat și acceptat indiferent de rezultat, pleacă în viață cu un dar mult mai important decât orice notă: încrederea că este suficient și că poate face față provocărilor care îl așteaptă!

Vă invit în această perioadă să fiți mai mult ca oricând, locul în care copilul dumneavoastră găsește liniște, nu presiune, privirea în care vede încredere nu teamă, brațele în care simte sprijin, nu judecată. Acesta este unul dintre cele mai valoroase cadouri pe care i le puteți oferi.

𝐈𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐝𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 😌Uneori, Universul scrie povești cu o cerneală atât de fină, încât le observăm doar dacă ne...
14/06/2026

𝐈𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐝𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 😌
Uneori, Universul scrie povești cu o cerneală atât de fină, încât le observăm doar dacă ne oprim o clipă pentru a vedea limpede doar cu inima. ,,Esențialul este invizibil pentru ochi”.

Am cumpărat două bilete la avanpremiera filmului „Fjord”. Viața a făcut însă o mică schimbare de plan, iar soțul meu nu a mai putut ajunge. Am rămas cu un loc liber și cu dorința de a dărui acel bilet primei persoane care îmi va ieși în cale. Știam că era menit să ajungă la cineva și l-am oferit primului om care își dorea să găsească un bilet. Un domn despre care aveam să aflu că este profesor. Aparent, nimic spectaculos în poveste aceasta. Doar un gest simplu și o întâlnire obișnuită. Sau cel puțin așa părea.

În sala de cinema am descoperit că locul său era chiar lângă o colegă a sa - director al școlii unde predă. Din toate posibilitățile, din toate alegerile și întâmplările care s-ar fi putut desfășura altfel, firul nevăzut al serii i-a așezat unul lângă celălalt.

Carl Gustav Jung numea astfel de momente „sincronicități” – coincidențe încărcate de sens, evenimente care nu sunt unite prin cauză, ci prin semnificație. Este clipa în care înțelegi că lumea nu este doar o succesiune de întâmplări, ci și o țesătură subtilă de legături pe care mintea nu le poate calcula, dar inima le recunoaște.

Poate că adevărata frumusețe a sincronicității nu stă în extraordinarul ei, ci în felul în care se naște din gesturi mici, dintr-un loc oferit, dintr-o mână întinsă, din alegerea de a dărui. Iar atunci când dăruim astfel, ceva se pune în mișcare ca și cm Universul ar primi gestul și l-ar așeza într-un desen mai mare, pe care noi îl vedem doar pentru o clipă. O clipă suficientă cât să ne amintim că suntem mai conectați unii cu alții decât credem și că există o armonie tăcută care lucrează dincolo de planurile noastre.

Aseară am mers la un film dar m-am întors acasă cu mult mai mult decât atât.

„Fjord” m-a răvășit prin profunzimea cu care explorează fragilitatea umană și prin felul în care pune sub semnul întrebării granița dintre toleranță, judecată și compasiune. Dincolo de conflictul dintre culturi și valori, este un film despre cât de vulnerabili devenim atunci când ceilalți ne privesc doar prin propriile convingeri. Este despre curajul de a traversa propriile ape adânci și despre acele spații din ființa umană în care pierderea, iubirea, speranța și regăsirea coexistă. Poate tocmai de aceea întâmplarea dinaintea filmului a căpătat pentru mine o semnificație aparte.

Uneori, mesajul unei povești începe înainte ca ecranul să se lumineze. Uneori, filmul rulează deja în viața noastră, iar noi devenim personaje într-o lecție despre încredere, generozitate și sens. 𝐈𝐚𝐫 𝐚𝐬𝐞𝐚𝐫𝐚̆, 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐮𝐧 𝐛𝐢𝐥𝐞𝐭 𝐝𝐚̆𝐫𝐮𝐢𝐭, 𝐨 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐚 𝐚𝐝𝐚̂𝐧𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚̆𝐬𝐚𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 „𝐅𝐣𝐨𝐫𝐝”, 𝐚𝐦 𝐬𝐢𝐦𝐭̦𝐢𝐭 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆ 𝐨 𝐝𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐥 𝐬̦𝐭𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐬̦𝐞𝐳𝐞 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐦𝐚𝐢 𝐬𝐮𝐛𝐭𝐢𝐥 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐚𝐦 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐨𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐥𝐞 𝐩𝐥𝐚𝐧𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚̆𝐦. 🪐

𝐌𝐚̆𝐫𝐞𝐭̦𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐚̆ 🐛🦋Zilele trecute am primit în dar un minunat buchet de maci roșii iar când i-am luat î...
08/06/2026

𝐌𝐚̆𝐫𝐞𝐭̦𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐚̆ 🐛🦋

Zilele trecute am primit în dar un minunat buchet de maci roșii iar când i-am luat în palme i-am simțit atât de fragili, aproape transparenți în intensitatea lor și cu o frumusețe care nu pare să reziste lumii, ci doar să o însoțească pentru o clipă. Nu știu de ce, în acel moment gândul m-a dus către Blaise Pascal care a surprins condiția umană prin imaginea celebră a „trestiei gânditoare”: omul este fragil în fața universului, mai slab decât o simplă forță naturală, dar superior prin conștiința sa. El cade și știe că se va întâmpla asta.

Este vulnerabil, dar reflectă asupra propriei vulnerabilități precum e o floare trecătoare. Floarea nu „gândește”, dar există în deplinătatea prezentului ei, nu negociază cu fragilitatea, nu o conceptualizează ci doar o trăiește….pur și simplu. Înflorește fără garanția duratei și tocmai de aceea frumusețea ei nu este o frumusețe „în ciuda” efemerului, ci una care există doar prin el. Omul, privit astfel, nu mai este doar o trestie care reflectă asupra propriei fragilități, ci și o floare care o exprimă. În viața noastră psihică, cele două moduri coexistă într-un dans precum acești maci sublimi, în bătaia vântului. Există momente în care ne retragem în gândire, încercând să înțelegem sensul durerii, al pierderii, al limitelor noastre. Și există momente în care nu mai înțelegem, ci doar suntem: respirăm, privim, simțim, fără traducere conceptuală.

Prima atitudine aparține minții care organizează, explică și încearcă să controleze. A doua aparține prezenței imediate, în care experiența nu mai este filtrată, ci trăită pur și simplu. Niciuna nu este suficientă singură pentru că doar gândirea fără prezență riscă să transforme viața într-o analiză a pierderii. Doar prezența fără reflecție riscă să piardă capacitatea de a integra suferința.

Omul este, poate, tocmai spațiul dintre ele: o conștiință care știe că este trecătoare, dar care, din când în când, învață să fie floare. Și poate că sensul lui „aici și acum” nu este o tehnică de reducere a anxietății, ci o formă de reconciliere între trestie și floare: între cel care gândește trecerea și cel care o trăiește fără să o oprească.

În palmele în care stă un mac roșu, această reconciliere devine aproape vizibilă. Fragilitatea nu mai este doar un concept, ci o formă de frumusețe care nu cere să dureze pentru a avea sens.

Și atunci, poate, omul nu este nici doar trestie, nici doar floare...
Este o ființă care învață, uneori, să gândească precum o trestie și să trăiască precum o floare, fără să le opună, fără să aleagă definitiv între ele.
Doar să le lase să coexiste, în aceleași palme, în același „acum”. 🌺

La mulți ani, Fetița mea iubită-Maria Felicia ❤️ Sunt aici, mereu în inima ta, cu iubire incomensurabilă! ☀️Te văd, te a...
01/06/2026

La mulți ani, Fetița mea iubită-Maria Felicia ❤️
Sunt aici, mereu în inima ta, cu iubire incomensurabilă! ☀️
Te văd, te ascult, te aud, te cuprind cu inima mea iubitoare și te voi însoți mereu cu blândețe și curaj în călătoria vieții tale!

𝐋𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐛𝐫𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐞𝐢 𝐭̦𝐞𝐬𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞: 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐫𝐢𝐭𝐦, 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆! 🐢Astăzi am pregătit micul paradis din cu...
16/05/2026

𝐋𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐛𝐫𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐞𝐢 𝐭̦𝐞𝐬𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞: 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐫𝐢𝐭𝐦, 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆! 🐢

Astăzi am pregătit micul paradis din curte al micuței mele Okitza, pentru a ieși la lumină după 7 luni de hibernare! Țestoasa mea dragă împlinește anul acesta 18 ani de când locuim sub același acoperiș. Admirând-o astăzi cm explorează mica ei grădină de vară (din toamnă până în primăvară locuiește în casă) mi-am dat seama că broscuța mea țestoasă, fără să știe, m-a învățat de-a lungul timpului mai multe despre viață decât multe discursuri despre echilibru și mindfulness.

De-a lungul celor 18 ani am avut bucuria să o văd în toate etapele existenței: în lentoarea ei constantă, în ritualurile ei simple, în felul calm în care traversează spațiul fără grabă și fără teama că întârzie undeva. După zile aglomerate, în care mintea mea rămâne prinsă într-un ritm alert și obositor, mă surprind uneori oprindu-mă lângă ea. O privesc cm înaintează încet, cm își poartă liniștită propria casă și cm pare complet prezentă în fiecare mișcare. Și, fără să îmi dau seama, mă „scufund” în lentoarea ei și îmi regăsesc liniștea. Ritmul meu interior începe să încetinească, respirația se așază, iar agitația de peste zi se dizolvă puțin câte puțin.

Trăim într-o lume care ne învață să alergăm permanent - să facem mai mult decât să fim, să răspundem rapid, să fim mereu în mișcare. În tot acest zgomot, uităm că organismul uman nu este construit pentru grabă continuă. Mintea este mereu în alertă, corpul se tensionează, iar prezentul devine un loc prin care trecem fără să îl mai simțim.

Poate că de aceea găsesc la Okitza mea acel ceva profund liniștitor. Ea nu se grăbește să ajungă nicăieri. Nu intră în competiție cu timpul și nici cu ceilalți. Pur și simplu există în propriul ei ritm care mă ajută să mă regăsesc în propriul meu ritm.

Lentoarea nu este slăbiciune. Uneori, ea este forma cea mai sănătoasă de reîntoarcere la sine.

Okitza îmi amintește mereu că nu tot ce este valoros trebuie făcut repede. Unele lucruri cresc încet: vindecarea, răbdarea, iubirea, încrederea, pacea interioară. Poate că adevărata putere nu stă mereu în viteză, ci în capacitatea de a rămâne prezent, calm și întreg în mijlocul haosului. Iar uneori, exact ca broscuța țestoasă, avem nevoie să ne retragem puțin în noi înșine, să respirăm și să ne amintim că viața nu este doar o cursă, ci și un drum care trebuie simțit.

𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐭̦𝐢-𝐚𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐢𝐬 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐭𝐢𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐬𝐮𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐭̦𝐢 𝐚𝐮𝐳𝐢 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭?

Address

Botoșani

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Felicia Mihai posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

  • Want your practice to be the top-listed Clinic?

Share