25/05/2026
Amintiri de la Capul Dolosman
❤️🧡💛💚🩵💙💜
Mă hotărâsem să văd celebrii bujori de la Enisala . Zic:dacă plouă și nu pot intra până la ei, măcar am cetatea aproape, dacă nu de vizitat, poate câteva fotografii...Plec pe soare de la Constanța, pe drum lanuri de grâu, rapiță, maci pe margine, explozia verde de mai a naturii.🥰
Pe măsură ce înaintam, încep stropii: la început timizi, apoi din ce în ce mai deși ciocăneau parbrizul...Fac o invocare către Mama Ploaie și Ființa Apă, să ne dea voie, mie și mașinuței, să ajungem la bujori. 🌸 Și chiar a funcționat, cel puțin în prima parte a drumului, pe marginea limanurilor ( lacurilor) paralele cu marea. 💙 De la Sinoe, ploaia care se indesise, a stat aproape complet, prilej de adâncă bucurie și recunoștință pentru Mama Apă!
Cotesc spre Jurilovca, iar după ce trec calea ferată de la Baia, începe să-i toarne 😁 Frumos era că și în jur, cât vedeai cu ochii, perdeaua de nori joși se transformase în negură de ploaie...Și încă ce ploaie, măiculiță nene!...😃 Turna în rafale din ce în ce mai grele, de aveai impresia că se pregătește potopul lumii!...
Trec de limita bujorilor, năclăită de noroi acum, depășesc și unitatea militară de lângă Enisala și, ce să fac, urc spre cetate. Drumul, parcă o țâră mai uscat, perdeaua de apă rămâne jos în vale. În față, chitit spre mașină, apare un cățel pricăjit și evident că nu rezist tentației de a opri și de a-i da niște pâinică pregătită de acasă, " just in case ".🐕
Trag și câteva cadre cu cetatea și drumul până la ea, cam întunecate, ce-i drept.🫣 Știam de niște terase interesante, semicirculare, chiar în fața ei, dar pe care le-am sărit de data asta: ca un făcut, ploaia m-a ajuns și aici. 😅
Prin dreptul meu trec vijelios niște suv-uri de București, mă gândeam că oamenii aveau program la Enisala, deși cu torentele de apă nici cărarea de vizită nu cred că era practicabilă ( oricum, n am văzut pe nimeni să se dea jos din mașini 😉)
Zic: asta e, invocările mele pentru Mama Pământ și Ființa Apă n-au avut succes de data asta, am bătut mașina o sută de km degeaba! Hai înapoi acasă 🙃
Pe drum la Jurilovca văd însă o plăcuță indicatoare ( aici încă nu începuse să-i toarne!): Cetatea Orgame/ Capul Doloșman! Tot e bine, n-ajunsesem să merg în zonă, prilej bun de vizitare, citisem odată că cetatea Orgame e cea mai veche întemeiată de greci pe malul Pontului Euxin.🏰 Prin urmare, mă țin de indicator, câțiva km. Ajung la o răscruce și ceva mă împinge s-o iau la dreapta și nu la stânga, unde arăta de fapt tăblița. Și merg...și merg, drumul de pământ se pierde-n bălării...până la un tăpșan înflorit...😜
Acum, să nu pierd cadrele cu maci, cobor și fac câțiva pași. Dar din soarele ce era, ca la comandă, s- a pornit vântul întâi 🌬 Apoi, stropii, ah, nesfârșiții stropi...🌧
Încăpățânată, nu mă las ...Apare de nicăieri un cățel, care parcă m- aștepta: colaborez cu el pentru câteva cadre până încep să urle câinii în vale...Se acompaniază și el, cât îmi poza conștiincios 😂...O senzație stranie mă încearcă: ziua în amiaza mare să-mi urle câinii cu care mă jucasem nu mi s-a mai întâmplat...Semn clar că n- am ce căuta aici 🙃
Demarez în trombă și iar ajung la intersecția cu indicatorul, unde de curiozitate cobor să citesc descrierea, profitând de toanele naturii, căci aici iar nu ploua 😘 Mai apare și o mașină care se aținea voinicește spre cetate: hai și eu!...,dar pe jos👣
Drumul? De poveste, numai mușețel și iasomie, aerul cald și uscat prevestea ieșirea Tatălui Soare! 🌼🏵🌤
Ajung la malul Lacului Golovița și aflu că celebrul Cap Doloșman acolo e, un mal cu pietriș de unde în stânga se urcă la cetate.Poteca îmburuienată de- a lungul promontoriului oferă priveliști spectaculoase cu ciulinii mov și puzderie de înaripate ( zona fiind și rezervație cinegetică)🌊🦤🐦🪿🪻🥀☘️
Cea mai bine păstrată e " piața armelor/ sala de consiliu " Și iată că imagini dintr-o altă viață încep să mi se perinde prin fața ochilor: cu fața spre lac erau altare de ofrandă cu foc purificator la acea vreme...Eu eram chemată de tarabostes, mai marii cetății, ca maestru astronom și vindecător, co-creator de Timp.Ca și acum, eram femeie, cetatea avea o cumpănă de trecut, era vorba să fie ocupată de armia romană care înaintase în Dobrogea până aproape de mare.
Timpul putea fi modificat, " sărit ", ca azi să rămână tot azi ( un fel de buclă de matrix, ceea ce experimentăm noi acum), ca predarea promisă a cetății să nu mai aibă loc...Sau ieri-ul să sară direct în viitor, la un mâine din anul următor, momentul capitulării nemaiavând loc.
Până atunci făcusem doar "salturi temporale" individuale, practic persoana trăia un trecut continuu când era grav bolnavă, astfel ca boala să nu declanșeze moartea. Aceasta însemnând însă intervenție în soarta respectivului, cu acordul lui.Aici era mult mai mult, era vorba de karma colectivă...
Am încercat de trei ori atunci, chemând forțele Mamei Pământ și Tatălui Timp, prin focul purificator.🌍🌄
Prima dată n-am reușit.
A doua oară am fost transpusă în viitor și am văzut ce urma să se întâmple...
A treia oară m-am prefăcut că "dizolv" timpul, dar am lăsat lucrurile să curgă, mi-am ars mâinile și părul lung, în plete...Schimbul era prea mare, se încălca karma proprie,iar prin combustie mergeam până la autodistrugere. 🔥
Am ieșit din câmpul (amintirilor), am mai făcut câteva poze cu lacul, am stat pe patul de iarbă deasă, legănată de zborul pescărușilor și cormoranilor, până ce Tatăl Cer s-a curățat de nori complet și Tatăl Soare a început să strălucească în toată splendoarea.🌿🍃🪿🪽🌞
M- am întors la mașină mult mai ușoară, aruncând simbolic toate amintirile/ viețile trecute cu o piatră, în lac.
Orice călătorie înseamnă o vindecare a unei părți din noi, de aceea Mama Ploaie m- a îndreptat cu obstinație spre cetate, care nu era în plan, deși făcusem toate cererile de permisiune a vizitei Enisalei și la bujori.Plus ca mă blindasem cu încălțăminte adecvată, deși pe noroiul adânc abia ar fi trecut mașina 😃.
Inutil să menționez că ploaia a reînceput în valuri, întâi timid, pe drumul spre mașină, apoi căpătând din nou curaj, pe șosea 😅 Practic, fereastra dintre nori și ploaie a fost exact cât am vizitat Orgame și am făcut baia de soare pe malul promontoriului cu imensul lac la picioare! 🥰
În loc de încheiere: trebuie să conștientizăm că suntem parte din Mama Pământ Sursa divină, să mai lăsăm controlul, obsesia judecății și rigoarea vieții cotidiene 🤗
Iar dacă ți-a plăcut povestea, putem descoperi și alte locuri minunate ale Mamei Dobrogea România. Urmărește- mă pentru a afla detalii despre alte călătorii- incursiuni în natură de o zi.💜
Cum ar fi onorarea Ființei Apă și a Mamei Pământ într-o ieșire la plaja Sf Gheorghe, unde marea se unește cu Dunărea -și cerul cu pământul. 💦🌊🌈
Prin conectarea cu Memoria Apei putem să ne amintim trăiri, să conștientizăm și să experimentam eliberări emoționale...Sau pur și simplu, să ne bucurăm de mângâierea soarelui și a Mării...Să Fim ❤️🧡💛💚🩵💙💜
Detalii whatsapp / tel 0722 555 372
