Manuela Dumitru IBCLC & Tehnician Nutriționist

27/08/2026

31/07/2026

Fibre 💚

Fibrele sunt prezente în cantitate mare în alimente (fructe, legume, semințe), dar consumul lor s-a redus în mod considerabil de-a lungul anilor.

Există două tipuri de fibre: insolubile (în principal celuloza și lignina) sau solubile. Printre acestea din urmă, unele sunt numite și fibre fermentabile, întrucât sunt fermentate de flora intestinală pentru a produce acizi grași cu lanț scurt (acetat, propionat, butirat). Dintre fibrele fermentabile, să reținem fructo-oligozaharidele (FOZ) și galacto-oligozaharidele (GOZ) care sunt prebiotice (vezi p. 232). Dintre fibrele solubile nefermentabile, amintim pectina, care se găsește în sâmburii de mere și de citrice.

Fibrele fermentabile au o acțiune de regularizare asupra greutății corpului. Acest efect este legat de producerea de acizi grași cu lanț scurt.

Regimurile îmbogățite cu fibre îmbunătățesc metabolismul glucozei, acționând asupra eficacității hormonului său de regularizare, insulina, și întârziind apariția glucozei în sânge. Ansamblul acestor efecte este legat, pentru toate fibrele fermentabile, de faptul că ele cresc numărul anumitor microorganisme (*bacteroidete*) în interiorul florei intestinale (sau microbiomului), reducând în același timp numărul altora (*firmicute*), care au o influență negativă.

Anumite fibre, ca de exemplu pectina, regularizează tranzitul intestinal și sunt deci eficace atât împotriva diareei, cât și constipației.

Pe de altă parte, anumite fibre nefermentabile, ca psylliumul sau guma de guar, formează un gel în intestin care întârzie digestia nutrimentelor, în special a zahărului.

Necesarul zilnic de fibre pentru adulți diferă ușor în funcție de vârstă, s*x și recomandările organizațiilor de sănătate, însă valorile generale sunt:

- *Femei adulte (19–50 ani):* *25 g/zi*
- *Bărbați adulți (19–50 ani):* *38 g/zi*
- *Femei peste 50 ani:* *21 g/zi*
- *Bărbați peste 50 ani:* *30 g/zi*

O recomandare simplă, folosită frecvent în Europa, este de *cel puțin 25–30 g de fibre pe zi* pentru majoritatea adulților.

Dacă aportul tău actual este redus, crește consumul de fibre *treptat*, pe parcursul a câteva săptămâni, și consumă suficiente lichide. O creștere bruscă poate provoca balonare, gaze și disconfort abdominal.

29/07/2026

Un vis împlinit! 🩷

O idee care a prins contur din dorința de a ajunge informația corectă la cat mai multe mame.
Ca să le fie cat mai ușor. 💛
Ca să știe cm să abordeze situațiile provocatoare din primele zile după naștere.
Ca să aibă sprijin și îndrumare. 🩵

Chiar înainte de SĂPTĂMÂNA INTERNAȚIONALĂ A ALĂPTĂRII, a ieșit la lumină ghidul meu pentru viitoarele mame și mamele la început de drum, POVESTEA ALĂPTĂRII.

Ca să nu mai propagăm toate miturile nefondate.
Ca să nu ne mai descurajăm și să nu ne mai considerăm nefuncționale. 🫂

De azi și până pe 10 august inclusiv, ghidul poate fi achiziționat la preț redus, cu codul sia2026.

Aici se găsește 🩷
https://mamatessori.ro/product/povestea-alaptarii-pdf/

23/07/2026

Din punct de vedere istoric, oamenii au mâncat dintotdeauna fructe, legume și plante aromatice culese direct de pe câmp, din grădină sau din sălbăticie, așa că strămoșii noștri beneficiau de un nivel mult mai ridicat de probiotice naturale speciale.

Acesta este unul din motivele pentru care problemele cerebrale, tulburările digestive, bolile autoimune și multe alte boli cronice erau mult mai puțin prevalente în acele timpuri. Deși generațiile de dinaintea noastră aveau un acces mult mai limitat la alimente proaspete în timpul iernii decât noi, nivelul ridicat al probioticelor naturale speciale din dieta lor de primăvara până toamna le ajutau să reziste mult mai bine în perioadele în care aceste microorganisme vitale erau mult mai rare. La ora actuală, alimentele ambalate și ritmul rapid al vieții ne-au distras complet, împiedicându-ne să mai beneficiem de alimente bogate în probiotice naturale speciale.

15/07/2026

POTENȚIALUL NOSTRU ENZIMATIC

Deși un avantaj al enzimelor este că pot cauza o reacție chimică fără a fi transformate sau distruse în timpul acestui proces, numărul celor pe care le putem produce de-a lungul vieții este limitat.
Fiecare persoană se naște cu un potențial enzimatic (numărul de asemenea proteine pe care le poate produce de-a lungul vieții), care este determinat de codul ADN-ului ei. În plus, fiecare enzimă poate îndeplini doar anumite sarcini, înainte de a se epuiza și de a trebui să fie înlocuită cu o alta.

Printre factorii care diminuează cantitatea disponibilă de enzime a unei persoane se numără:

• Digerarea de alimente procesate (corpului îi vine greu să le asimileze)
• Consumul de băuturi alcoolice sau care conțin cofeină
• Răcelile și stările febrile
• Sarcina
• Stresul
• Exercițiile extenuante
• Rănile
• Condițiile meteorologice extreme

Dacă nu avem un regim alimentar bogat în enzime, ne epuizăm resursele enzimatice, fără a le mai putea înlocui. Din acest motiv, suplimentarea cu enzime și o dietă sănătoasă sunt esențiale. Atunci când activitatea enzimatică încetează, corpul își oprește activitatea, iar persoana moare.

13/07/2026

Ce sunt enzimele?

Enzimele sunt proteine complexe care accelerează schimburile chimice din organism, oferindu-i acestuia forța de muncă și energia necesară menținerii vieții. Ele sunt catalizatori esențiali pentru îndeplinirea cu succes a peste 150.000 de reacții biochimice din corp, mai ales ale celor implicând digestia alimentelor și transportul substanțelor nutritive la nivelul organelor. Enzimele ajută la transformarea hranei în substanțe chimice care pot străbate membranele celulare, contribuind la îndeplinirea tuturor funcțiilor de menținere a vieții. Înlesnind o funcționare normală, ele sprijină sistemul imunitar în lupta cu bolile.

Enzimele asigură hrănirea și detoxifierea corpului, făcând posibilă capacitatea lui miraculoasă de vindecare. De asemenea, ele pun la dispoziția organismului energia necesară pentru arderea a sute de grame de carbohidrați și grăsimi, zilnic. Fără enzime, viața nu ar fi posibilă.

Enzimele dețin atâtea funcții importante, încât au fost supranumite „baza tuturor activităților sistemice”. Printre diversele lor responsabilități, avem:

• Transformarea hranei în mușchi, nervi, oase și glande
• Susținerea procesului de stocare a hranei în exces, la nivelul mușchilor sau ficatului, pentru a fi utilizată ulterior
• Susținerea procesului de eliminare a bioxidului de carbon din plămâni
• Metabolizarea fierului, pentru a fi folosit în sânge
• Susținerea coagulării sângelui
• Descompunerea peroxidului de hidrogen și eliberarea oxigenului sănătos
• Atacarea substanțelor toxice din corp și eliminarea lor, lucru esențial pentru pacienții cu probleme cronice de sănătate
• Susținerea transformării fosforului din alimentație în țesut osos
• Extragerea mineralelor din alimentație, pentru a fi folosite în diverse procese
• Transformarea proteinelor, carbohidraților, grăsimilor, vitaminelor și a altor substanțe nutritive astfel încât să poată fi utilizate de organism

Altfel spus, enzimele transportă nutrimentele, descompun și elimină deșeurile toxice, digeră hrana, purifică sângele, transportă hormonii, echilibrează cantitatea de colesterol și trigliceride, hrănesc creierul, construiesc mușchii din proteine, alimentează și fortifică sistemul endocrin.

Enzimele contribuie, de asemenea, la activitatea sistemului imunitar. De exemplu, celulele albe din sânge sunt deosebit de bogate în enzime; tocmai acestea le permit să digere substanțele invadatoare.

25/06/2026

Pe parcursul ultimului secol, alimentația noastră s-a schimbat în mod radical, în special în ultimii cincizeci de ani.

Imaginează-ți ca ai merge la cumpărături cu străbunica ta. Fără îndoială, ea s-ar simți complet pierdută printre rafturile unui supermarket. Cantitatea de sare a crescut și materiile grase s-au modificat, trecând de la materii grase, mai ales animale, la materii grase vegetale, parțial hidrogenate. Dar cea mai spectaculoasă schimbare o reprezintă creșterea cantității de zahăr.

În paleolitic, strămoșii noștri înghițeau în jur de 100g zahăr pe an, provenit din mierea pe care reușeau să o obțină de la albine, din fructele coapte si din rădăcini. Câteva mii de ani mai târziu, totul s-a schimbat…
La scară planetară, producția de zahăr (zahăr din trestie+ zahăr din sfecla + sirop de glucoză) a crescut de 3 ori în 50 ani, ajungând de la 59 milioane de tone în 1961 la 180 milioane de tone în 2013.