28/08/2026
Ce marturiseste David Popovici d**a 1 an de terapie... el poate, nu se rusineaza sa recunoasca. Tu, de ce eziti? De ce ti-e frica sa pornesti, sa te cunosti, sa schimbi ceva la tine, sa fii mai bun decat ieri?
Scuze si motive pot fi multe... impreuna cu mecanisme de auto-sabotare, dar curajul nu inseamna sa nu-ti fie frica, ci in ciuda fricii sa actionezi si sa mergi inainte spre cel/cea care esti cu adevarat.
Daca vrei sa faci primul pas, te astept la o prima sedinta de psihoterapie. Poti sa-mi lasi un mesaj pe whats app 0720817515 sau un mesaj privat aici.
🔴 David Popovici a făcut un an de terapie pentru a afla răspunsurile pe care le căuta despre el însuși: „E una dintre cele mai mari misiuni ale mele”
Există un moment despre care se vorbește mai puțin atunci când un sportiv ajunge în vârf.
Momentul de după.
Când ai câștigat medalii.
Ai doborât recorduri.
Ai devenit campion european, mondial și olimpic.
Și, dintr-odată, nu mai există un munte suficient de mare pe care să-l urci.
Pentru David Popovici, acel moment a venit după Jocurile Olimpice de la Paris.
Și, în loc să ascundă faptul că nu mai știa exact încotro să meargă, a făcut ceva despre care mulți sportivi preferă să nu vorbească.
A mers la terapie.
Un an întreg.
# # # 🏊♂️ Problema nu era că nu mai putea câștiga
David Popovici a ajuns foarte devreme în vârful înotului.
La doar 11-12 ani devenise deja campion național.
Apoi au venit titlurile europene.
Campionatele Mondiale.
Recordurile.
Iar în cele din urmă, aurul olimpic.
Pentru un sportiv, pare finalul perfect al unei povești.
Numai că Popovici a descoperit că după „am câștigat” apare o întrebare mult mai complicată:
**„Și acum ce fac?”**
Nu era vorba despre faptul că nu mai iubea înotul.
Era vorba despre faptul că presiunea de a câștiga devenise atât de mare încât succesul însuși începuse să-i creeze confuzie.
Și aici începe partea cu adevărat interesantă.
În loc să caute imediat următorul trofeu, Popovici a început să caute răspunsul în el însuși.
# # # 🧠 Un an de terapie
Sportivul a povestit că a avut nevoie de aproximativ un an de terapie, de introspecție și de multe întrebări pentru a înțelege ce își dorește mai departe.
Iar concluzia la care a ajuns este surprinzătoare.
Nu mai vrea să înoate doar pentru a demonstra ceva.
Nu mai vrea să trăiască fiecare cursă cu presiunea că trebuie neapărat să câștige.
Vrea să înoate pentru că îi place.
Să devină mai bun.
Să evolueze.
Și, mai ales, să îi inspire pe alții.
Cu alte cuvinte, după ce a ajuns în vârful sportului, David Popovici încearcă să redescopere plăcerea de a face sport.
# # # 🎯 „Pot să înot doar de dragul sportului”
Aceasta este, probabil, cea mai importantă schimbare.
Pentru un campion obișnuit ani întregi să măsoare totul în secunde, medalii și recorduri, ideea de a practica sportul pur și simplu pentru plăcerea lui poate părea aproape revoluționară.
Popovici spune că acum este împăcat cu faptul că nu mai are aceeași presiune de a câștiga.
Iar obiectivul său a devenit mai larg.
Nu doar să fie primul.
Ci să fie mai bun decât era ieri.
Și să îi inspire pe cei care îl urmăresc.
Pentru el, aceasta a devenit una dintre cele mai importante misiuni ale sale.
# # # 🇷🇴 De la campion olimpic la ambasador global
În paralel cu cariera sportivă, Popovici a început să intre și mai mult în zona proiectelor internaționale.
A fost invitat la UiPath Fusion, conferința internațională a companiei fondate de Daniel Dines, și a participat la eveniment din postura de ambasador global al UiPath.
Parteneriatul dintre sportiv și compania românească este unul pe termen lung, fiind anunțat pentru patru ani.
Iar imaginea este interesantă.
Un campion mondial și olimpic care a petrecut ani întregi încercând să fie cel mai rapid din bazin își construiește acum o misiune care merge dincolo de cronometru.
# # # ❤️ Poate că acesta este adevăratul „ce urmează”
David Popovici a avut o problemă pe care puțini oameni o pot înțelege.
A ajuns acolo unde și-a propus să ajungă.
Și, în loc să descopere liniștea pe care o aștepta, a descoperit o întrebare:
**„Ce urmează după ce ai câștigat tot?”**
Răspunsul lui nu a fost un alt trofeu.
A fost un an de terapie.
Un an în care a încercat să înțeleagă cine este dincolo de medalii și recorduri.
Iar concluzia poate fi una dintre cele mai importante lecții pe care le poate transmite un campion:
**Nu trebuie să câștigi mereu ca să ai un motiv să continui.**
Uneori, după ce ajungi în vârf, adevărata provocare nu mai este să urci.
Este să descoperi de ce mai vrei să înoți.
