Vasile Roman-psihoterapeut sistemic

Home
Romania
Iasi
Vasile Roman-psihoterapeut sistemic

psihologică & psihoterapie/coaching
Cabinet individual de psihologie/ Romans Partners 2020
& Telios Care

Cu o carieră militară de peste 30 de ani, astăzi, misiunea mea este să sprijin tinerii și profesioniști de nivel executiv, printr-un proces de coaching, în înțelegerea, și mai ales aplicarea conceptului de leadership.

17/09/2026

Ca orice am făcut și prostii.
În liceul militar, prostiile se plătesc scump.
Am plătit scump faptul că am lipsit, nemotivat, 24 de ore.
Am primit sector la WC, iar comandantul de companie nu a vorbit cu mine timp de o lună.

Nimic nu doare mai mult decât faptul că cineva „nu te ”.
Am făcut tot ce am putut mai bine să mă vadă.
Note mai mari și mai multe.
Disciplină, sectoare, voluntariat.

Îmi dau seama de ce nu m-a băgat în seamă.
Își pierduse în mine.
Îi eram drag și l-am dezamăgit.
Voia să-i recâștig încrederea prin suferință.

Asta le spun și clienților mei, în special .
Greșești și-ți ceri iertare.
Nu te va ierta pentru că și-a pierdut încrederea.
Știe că vei repeta greșelile și scuzele.

Îi musai să faci ca să se vadă schimbarea.
Faci un lucru bun și nu-l bagă în seamă.
Faci al doilea lucru bun și se pare că te-a văzut.
Faci al treilea lucru bun și, abia atunci, "te vede" și știe că vrei să te schimbi.

Recâștigarea încrederii cere .
Schimbarea cere răbdare.
Este greu să avem răbdare.
Dar merită.

16/09/2026

Ceea ce nu ne învață acasă, ne învață doamna la școală.
Ceea ce nu ne învață doamna, ne învață .

Scriu și râd.
Și totuși sunt .

Prea multe doamne îmi spun că nu-și pot „ ” partenerii ori soții.
Să fie respectuoși și de ajutor.

Pentru că au fost acasă „prințișori”.
Pentru că educația lor a fost pe .

Greu cu schimbarea obiceiurilor, dar nu imposibil.
Cu se pot recupera cei șapte ani de acasă.

Cu răbdare și cu .

PS: Aveți opțiuni.
Cu " '" ori cu " ".😊

15/09/2026

Ca de obicei, la 0400 îmi beau cafeaua.
Astăzi eram pe casei.
Priveam spre „căsuța-cabinet”.
Nu știu de ce mi-au trecut prin minte certurile.

Mă gândeam cm se părinții mei.
Își reproșau ce au făcut ori ce nu au făcut.
Nu-și aruncau vorbe grele.
Și pe noi ne sfădeau și ne articulau.

M-am gândit cm modul cm se ceartă cei de vârsta mea.
Nu au vreme să-și reproșeze.
Trec direct la și bețiv, proastă și .
Așa le spun și pruncilor lor.

Mi-am amintit de un tânăr căsătorit.
Îmi spunea că se ceartă cu soția la fel cm făcea tatăl lui.
O la fel.
Apoi îi pare rău și spune că măcar aici nu-i ca tatăl său.

Mi-am dat seama că mergem din în mai rău.
Nu mai știm să vorbim și nici măcar să ne certăm.
Spunem două, trei cuvinte, care dorim să doară.
Așa ne simțim răzbunați.

Folosim vorbele , ce ne sunt la îndemână, la soți și la prunci.
Nu ne dăm seama cm se simte fata căreia-i spunem curvă.
Nu ne dăm seama cm se simte feciorul căruia-i spunem prost.
Nu ne dăm seama pentru că pe noi nu ne interesează.

Suntem .
Vrem să sufere și cei de lângă noi, așa cm am suferit noi.
Problema este că noi am suferit din cauza părinților și nu din a soților ori pruncilor.
Ei nu au nici o vină dar, dacă-i tot ocărâm, vor deveni și ei agresori vinovați.

PS: Îi mulțumesc mele pentru primul sfat din căsnicie:
"Ai grijă la vorbe.
Ele dor mai tare decât palmele".
Am ținut și țin cont și asta nu mă face mai puțin bărbat.

PS: Imaginea-i cea care m-a dus cu gândul la oameni.

14/09/2026

„Dacă nu te lăsam să meri la liceul militar, acum n-ai fi fost !”, mi-a zis mama odată.
Am râs.
Râd și acum.
Pentru că în viață, acest dacă nefăcut, nu are valoare.

Are doar ceea ce am făcut.
Bine ori rău.
Are valoare ceea ce am învățat.
Să mai facem ori să nu mai facem.

, bun ori rău, nu se mai întoarce.
Viitorul, bun ori rău, este neștiut.
Prezentul este cel în care putem face.
Bunele ori relele.

Ceea ce facem azi, stabilește de mâine.
Dacă astăzi trăim în trecut, nu facem nimic.
Dacă astăzi trăim în viitor, nu facem nimic.
Astăzi putem fi deștepți ori proști, harnici ori leneși.

Astăzi nu suntem .
Avem lângă noi oameni care ne ajută ori ne încurcă.
Astăzi putem să-i ținem ori să-i îndepărtăm de noi.
Mâine va fi prea târziu.

Astăzi avem oarece .
Un pic mai multă decât ieri.
Se cade să o folosim.
Pentru ca mâine să rodească.

Mai avem și .
Îi bine să credem că: „Atunci când facem planuri pentru mâine, Dumnezeu râde de noi”.
Îi bine să credem și că: Dacă astăzi facem ceva folositor pentru ziua de mâine, Dumnezeu pune și el umărul”.
Sper să nu greșesc și să vă fi încurcat lucrurile.

Dacă greșesc vă aștept în cabinet să rezolvăm problema.😁

PS: Postarea este, special, pentru urmăritorii care-mi reproșează că nu povestesc despre mama.

13/09/2026

Nu-i lăsa pe alții să-ți viața!

Chiar dacă-i /ia pe care îl/o iubești.
Chiar dacă-i pe care-l crești.

Chiar dacă-s pe care nu-i părăsești.
Chiar dacă-s pe care-i prețuiești.

Chiar dacă-i pe care-l urăști.
Chiar dacă-i pe care-l respecți.

Chiar dacă-i de care ți-e frică.
Chiar dacă-i de care ți-e silă.

Chiar dacă-i de care depinzi.
Chiar dacă-i pe care-l cuprinzi.

Chiar dacă-s .
Chiar dacă-s .

Chiar dacă-s .
Chiar dacă-s .

PS: Poza-i făcută pentru a-mi aminti că am avut șefi.

12/09/2026

„Mă, dacă pă om nu’l cu vorba, nu’l îndrepțî nici cu paru’. ”, zicea tata.
Tata nu doar că zicea, ci și făcea ceea ce zicea.
Am primit de la el un bici peste picioare, când era să-mi rup picioarele în roata carului.
Și mi-a mai șters obrazul cu o palmă, când, la 17 ani, i-am răspuns obraznic.

nu ne bătea și nici nu ne jignea, dar avea vorba dură.
Când auzeam „cetelele mătii”, era clar că am greșit.
Tata, mai repede, ne critica și ne amenința cu pedepsele.
Asta nu însemna că nu credem că putem fi pedepsiți.

, în schimb, nu prea avea vorbe de duh.
Ea avea reacții foarte rapide.
Nici n-apucai să greșești și palma era deja dată.
Avea ca metodă de educație bătaia, aducătoare de frici.

Eu l-am pe tata.
Multă vorbă și câte o înjurătură, copiată de la tata.
Multe argumente, multe explicații și multă negociere.
Rar s-a întâmplat să trebuiască să-mi ameninț pruncul.

Trei stiluri de .
Al tatei, zic că era unul abil.
Al mamei, zic că era unul autoritar.
Al meu zic că era unul abil-permisiv.

Contează stilul, dar mai mult contează .
Stilul tatei m-a făcut să fiu puțin obsedat în a face lucrurile bine.
Stilul mamei m-a făcut să fiu puțin anxios și să-mi fie frică să nu greșesc.
Stilul meu l-a făcut pe feciorul meu să facă lucrurile fără frici și fără obsesii.

De ce această .
Pentru că nevoia ne învață.
Dar, se cuvine, să nu fie nevoia noastră.
Ci a pruncilor, pentru că despre educația lor este vorba.

11/09/2026

Care -i pe primul loc?
Cea cu pruncul ori soția/soțul?

Cred că-i greu de dat un răspuns.
Apelăm la o .

„În caz că se depresurizează cabina, de oxigen vor cădea.
Vă puneți, mai întâi, masca dumneavoastră și apoi puneți masca copilului.”

De ce să te pui, ca , pe primul loc?
Pentru că dacă tu n-ai aer, n-are cine să-i pună masca copilului și va muri.

Cred că așa-i și cu relația dintre soți și dintre ei și prunc.
Dacă cea dintre nu-i bună, atunci cea cu pruncul va fi rea.

Să ții la relația dintre soți, nu înseamnă că trădezi pruncul.
Să-ți soția ori soțul, nu înseamnă că nu ai îndeajuns de multă iubire pentru prunc.

Prea multa atenție, acordată de către unul dintre părinți, pruncului, poate duce la .
Pentru că întâi a fost soția/soțul și apoi pruncul.

Prea multă atenție, acordată, de către unul dintre părinți, pruncului, poate duce la frustrare.
Pentru că celălalt părinte nu mai are nici și nici loc în viața pruncului.

Prea multă atenție, acordată, de către unul dintre părinți, pruncului, poate duce la o greșită despre familie.
Pentru că pruncul va crede că o familie funcționează ca un cuplu prunc-părinte și un părinte neglijat.

Prea multă atenție, acordată, de către unul dintre părinți, pruncului, poate duce la o problemă în viitor.
Pentru că atunci când pruncul de acasă, rămân două persoane singure, care n-au nici o legătură între ele.

Este o vorbă faină: „Ca să crești un prunc bun, îți trebuie un .”.
N-avem sat dar avem nevoie de doi părinți.

10/09/2026

De Mărie Mare, adică pe 15 august, am fost la Bârsana, satul meu natal.
Consătenii mei au sărbătorit 700 de ani de la atestarea documentară a satului.
M-am bucurat să mă întâlnesc cu mulți dintre cei cu care am copilărit ori am holteit.
O întâlnire m-a marcat cel mai mult.

„Vasali îți aduci aminte când am fost la în Zorlențu?”, mă întreabă un consătean.
„Îți aduci aminte când tatăl tău nu te lăsa să te odihnești, și te trimitea să ne aduci apă?”, continua întrebarea.
„Eu îi spuneam că nu-i drept ce face și că mai sunt și alți tineri care ar putea aduce apă.”, zice consăteanul.
„Dar tatăl tău zicea că asta-i treaba ta și nu a altora.”, încheia tovarășul meu de echipă.

Mi-a trezit o amintire destul de .
Nu uit faptul că trebuia să-mi termin brazda în timp ce ei se odihneau.
Nu uit faptul că doar câțiva dintre tovarășii de echipă mă ajutau.
Și nu uit nici că seara, când ajungeam, trudit, la colibă, tata zicea: „Prunc ia gălețile și du-te după apă!”.

Era o pădure întunecoasă și îmi era .
Mă duceam pentru că nu-i puteam răspunde tatei.
Știam că face ceea ce făcuse și tatăl lui cu el, atunci când lucra la pădure.
Credea că așa se educă pruncii cu greul și că așa n-are nimeni de comentat despre banii pe care-i câștigam.

M-am tot gândit la faptul că nici eu n-am uitat acea .
Mi-am dat seama că nu doar eu credeam că tata n-a fost corect cu mine.
Mi-a confirmat-o și vecinul care, după 44 de ani, nu a uitat.
Nu ai uitat pentru că una-i să-ți înveți pruncul cu greul și alta-i să te temi să nu fii judecat.

Am că și eu am fost ca tata.
Nu voiam să fiu judecat de cineva pentru cine știe ce lucru.
Nu am vrut ca feciorul meu să fie judecat dor pentru că-i fecior de general.
L-am îndemnat să muncească mult ca să nu creadă cineva că-i protejat.

Acum îmi dau seama că așa am mai toată viața.
Atent la ceea ce cred alții despre mine și despre familia mea.
Atent la a-i proteja ori a-i ierta pe străini dar nu pe mine ori pe fecior.
Sigur n-am făcut cel mai bun lucru.

Astăzi discut cu mulți clienți care au avut parte de aceeași .
Știu doar să muncească și să facă ceea ce li se cere.
Nu știu să spună nu ori să spună care le sunt nevoile.
Știu prea puțin să se prețuiască și să-și vadă calitățile.

Experiențele mele de viață nu au fost .
Au fost doar dureri pe care le simt și astăzi.
Au fost lecții din care, poate că n-am învățat la timp, dar învăț acum.
Experiențele s-au transformat în amintiri.

PS: Am simțit nevoia să pun cele trei poze pentru a sublinia rădăcina .

09/09/2026

Contează ceea ce .
Pentru că așa îi înțelegem pe cei de lângă noi.

Contează ceea ce .
Pentru că așa îi tratăm pe cei de lângă noi.

Contează ceea ce .
Pentru că așa îi motivăm pe cei de lângă noi.

Contează ceea ce .
Pentru că așa nu îi judecăm pe cei de lângă noi.

Contează ceea ce .
Pentru că așa îi educăm pe cei de lângă noi.

Contează cm .
Pentru că așa îi influențăm pe cei de lângă noi.

Contează de unde .
Pentru că așa le creștem încrederea celor de lângă noi.

PS: Tare mă tem că oamenii se uită prea mult la cm arătăm și le scapă ceea ce spunem.
PPS: Pozele sunt făcute la 10 ani distanță, cu ocazia sărbătorii comunei Bârsana, din Maramureș.

08/09/2026

„Măi prunc, punem pruni da’ eu n’oi apuca să mânânc prune.”, zicea .
Zicea pentru că era beteag și nici nu se grijea de sănătate.
i-a dat zile și a mâncat prune și a băut și horincă.
Mai mult decât am mâncat ori am băut eu, deși prunii i-am pus parte în parte.

Nu contează prunele ci ceea ce am de la tata.
Să fac lucruri bune și să le fac bine, chiar dacă nu le fac pentru mine.
Să las ceva pe pământ care să amintească faptul că n-am trecut degeaba.
Să viața legat de rădăcini și să întăresc și rădăcinile pruncului.

Mai contează și faptul că eu ceea ce tata n-a avut vreme să facă.
Să mă grijesc de familie mai mult decât de orice.
Să nu mă limitez la rolul de de bani.
Să sprijin acolo unde mi se cere și, mai ales, să dau dragoste fără condiții.

Spun asta pentru că prea mult mi-a lipsit tatei.
Pentru că prea mult m-a vrut model de hărnicie, fără să-i pese dacă mi-e greu.
Prea mult s-a cu mine în lume, dar nu mi-a spus niciodată că-i mândru de mine.
Prea mult mi-a cerut să seamăn cu el, în a da și a răbda, fără a cere nimic.

Poate că eu trec în extrema cealaltă și prea mult despre prunc și nevastă.
Nu-i bai, pentru că cu măsura cu care dau, cu aceea și primesc.
Nu-i bai, pentru că nu-i laudă ci un bun a faptului că, dacă vor, oamenii se pot înțelege bine.
Nu-i bai, pentru că poveștile mele sunt dovezi că pruncii pot fi crescuți mândru.

PS: bun nu doar că lasă urme pe pământ, este el însuși, dacă-i pomenit, urma.

Address

Iasi
700555

Telephone

+40744657415

Website

http://www.vasileroman.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Vasile Roman-psihoterapeut sistemic posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Vasile Roman-psihoterapeut sistemic:

Want your practice to be the top-listed Clinic in Iasi?