Psiholog Teodora Bosînceanu

05/05/2026

Tot ce e greșit la noile generații

Mă tot gândesc la acest subiect de câteva zile. De când am văzut știri cu copii ce fac fapte ce au șocat, de când mă uit cm atâtea comprotamente opoziționiste apar în școală sau la magazin sau pe stradă.

Și apoi…stau de vorba cu ei. Cunosc copiii, cunosc părinții și înțeleg.

Sunt tot niște copii, așa cm am fost și noi. Sunt și ei speriați de mersul lumii și de lipsa structurii în care se află. Chiar dacă un alt copil le-ar face ceva, cel mai probabil nu ar păți nimic. Încep să mă întreb, este oare o comoditate să aruncăm vina pe ei? Cum este să fii copil într-o lume în care:

- Programul de școală plus activități poate depăși 8 ore pe zi plus weekenduri;

- Profesorul, deși vrea, nu mai are autoritate (poți să îți vezi și părintele țipând la el);

- Părinții sunt de multe ori ocupați sau distrași;

- Regulile sunt încălcate fără consecințe din partea adulțor;

- Ai acces nelimitat la Internet, poate chiar și fără restricții parentale;

Ai reușit să îți imaginezi?

E copleșitor. Oamenii responsabili de siguranța unui copil par să fie opriți de birocrație, opinii contradictorii, proceduri, idealizare. Ajungem să nu intervenim când vedem un comportament deviant, sperând că acel copil va găsi în el înțelepciunea de a se opri…

Îndrăznesc să spun, nu e nimic greșit la noua generație. Este o generație iubitoare, creativă, ce luptă pentru drepturile sale. Reacționează pur și simplu la lume, așa cm le-o prezentăm.

29/04/2026

“Ce rost are să fac terapie? O sa ma doară oricum” - cm am început propriul proces terapeutic.

Vreau să vă povestesc o secvență personală. Când cineva îmi spune că îi este frică să meagră la terapie, înțeleg foarte bine. Este un angajament de resurse personale de lungă durată, care presupune confruntarea cu teme dureroase. Și, mai ales, îmi amintesc cm mă simțeam eu la ideea de a începe terapia.

În urma unui eveniment major stresant din viața mea, mulți prieteni psihologi m-au îndrumat către terapie și s-au oferit să mă ghideze în acest proces.

Nu eram pregătită. Atât de greu era să trăiesc cu ce mă confruntam că nu puteam să procesez lucrurile. Simptomele erau numeroase: lipsa somnului, disociere, tristețe profundă. Erau zile când mă porneam din casă și nu știam cm am ajuns la următoarea locație. Cu toate acestea, tot nu mă simțeam pregătită să vorbesc despre mine.

Din fericire, cineva m-a convins, cu o asociere simplă:
“Teodora, imaginează-ți că tu acum ți-ai rupt mâna. Chiar și dacă mergi la doctor, tot o să te doară. Dar dacă mâna se prinde cu atelele puse sau nu, va aduce o mare diferență în viitor”.

Deodată am înțeles. Săptămâna urmatoare începeam terapia, iar după o lună simptomele acute se ameliorau. Astăzi, uitându-mă în urmă, știu că nu aș fi fost la fel dacă nu începeam să lucrez atunci când aveam nevoie.

Spun această secvență din viața mea pentru că îmi doresc să devenim o societate unde a lucra cu propria persoană este o mândrie. Pentru că a ascunde durerea sperând că o să treacă de la sine, nu e o soluție. Timpul singur nu vindecă lucrurile.

Dacă cauți curajul de a începe să lucrezi cu tine, imaginează-ți cm vrei ca lucrurile să arate peste un an în viața ta. Iar, dacă apare speranța că ceva va fi schimbat, începe de pe acum să construiești acel drum. 🌿🔆

27/04/2026

Despre schimbare - de ce oamenii nu schimbă un comportament ce îi rănește?

Schimbarea poate apărea atunci când comportamentul țintă își încheie rolul protector. Fiecare acțiune, fie ea și neplăcută, cere o cantitate de energie pe care organismul nu ar pierde-o dacă nu ar considera-o folositoare.

Adicțiile, rănirile, coșmarurile, fricile - toate caută să rezolve, mai mult sau mai puțin adaptativ, o nevoie a psihicului. De aceea, nu este atât de ușor să spun unui om cu o adicție să se lase de aceasta din simplu motiv că îi dăunează. Știe foarte bine. La fel cm și fobiile/anxietatea dor, dar nu vor trece cu “nu e nimic acolo, nu ai de ce să te temi”.

Tratamentul adevărat începe prin creșterea resurselor, adică a tuturor situațiilor ce ajută creșterea stării de bine. Cu verificarea parametrilor biologici (somn/alimentație/stare generală de sănătate). Iar atunci când ele cresc, apare întrebarea: cm ar arăta viața fără acea stare/acțiune de care vrei să scapi? Cu ce ar trebui să te confrunți dacă nu ai amorți (adicție) sau încerca să controlezi viața (anxietate)?

Fiecare acțiune, fie ea și bizară pentru alții, are un rol în istoricul de viață particular al adultului, combinat cu tipul de personalitate specific. O procesare sănătoasă a nevoilor personale este un proces blând, complex și de durată.

Dacă ți-ai promis că de mâine nu mai faci un comportament și te-ai trezit încălcând, rămâi blând și curios legat de propria persoană. Supărarea doar va agrava lucrurile, căci va întări nevoia de liniștire prin modul cunoscut de tine anterior. Atunci când te simți pregătit, orientează-te către un profesionist care să te ajute să înțelegi și integrezi sănătos propriile nevoi. 🌿🌸

09/04/2026

Adicția de jocuri pe Internet - studiu efectuat în județul Iași (Internet Gaming Disorder)

Ca orice dependență, jocurile pe Internet creează multe dezavantaje - minciună, rușine, toleranță crescută la ecrane și pierderea oportunităților în detrimentul jocurilor.

Populația cea mai afectată: adolescenții. Cauzele sunt multiple: câteva ar include izolarea, evadarea din viața cotidiană, gratificarea și un aparent cerc social ce se formează în cadrul jocului.

În această cercetare, am verificat dacă se găsesc și la noi copii ce suferă de dependența de jocuri (IGD), precum și dacă există o legătură dintre gândurile negative despre sine și lume, dificultatea de reglare emoțională și IGD.

Rezultatele: Da, și la noi există fenomenul IGD, cu un procent asemănător cu cel găsit în celelalte țări. Copiii ce aveau gânduri negative despre sine sau despre lume mai puternice au avut niveluri mai crescute ale IGD, legătură întărită de lipsa abilității de autoreglare emoțională.

Ce poți face, ca părinte: Observă modul de gândire al adolescentului tău față de lume și propria persoană (“Lumea e un loc bun/periculos”; “eu sunt un copil bun/rău”). Ajută-l să își recunoască și să controleze emoțiile sale. Și, dacă observi apariția unei dependențe, oferă-i un ajutor specializat 🌿.

Adicția este un fenomen complex, care merită tratat cu seriozitate. În cadrul lucrării mele de doctorat, am studiat cauze multiple ce sunt conectate cu aceasta. Vă invit să citiți unul din studii în link-ul de mai jos:

Https://link.springer.com/article/10.1007/s10942-026-00649-x?fbclid=IwRlRTSAREbMxleHRuA2FlbQIxMQBzcnRjBmFwcF9pZAo2NjI4NTY4Mzc5AAEebh1XnDQoxzyoRMR_VzWAaljzLK40vSBh9gjm8-aE_LSp452CFDKMXKzkcO4_aem_MIfNjDS4QZivcdRwf6Xkvg

Gaming activities have become one of the most used leisure time activities for scholars, providing both easy access and an entertaining coping mechanism for stressful experiences for adolescents. As gaming becomes more popular, the deep understanding of extended mechanisms of gaming addiction become...

25/03/2026

Partea 2: Cum este evaluat un copil la psiholog? Se poate să îl sperie?

Nu toți psihologii evaluează la fel copiii, deși mulți pași sunt comuni. Pot fi mai multe sau mai puține ședințe (în funcție de cât de complexă este evaluarea). Eu voi explica atât pașii comuni (care mă aștept să apară peste tot), cât și cei pe care îi mai aduc eu. Practic, părinții și copiii vor primi:

🟣 Teste standardizate:
Sunt teste ce măsoară obiectiv diverși parametri ai copilului (atenția, potențiale tulburări de dezvoltare, stări de depresie, anxietate etc). Pot fi completate atât de părinți, cât și de educatori, iar rezultatul este calculat matematic, comparativ cu media populației de aceeași vârstă.

🟠 Teste proiective:
Copilul este invitat să se joace/să deseneze/să povestească. Psihologul înțelege temele principale ce îl preocupă pe copil și caută să vadă dacă acesta reușește să facă activitățile specifice vârstei.

În plus, mai adaug și:

🟡 Întrebări despre viața copilului:
Părinții sunt invitați să povestească evenimentele importante ce au avut loc în viața copilului. Povestirile sunt de mare ajutor, pentru că oferă un context comportamentelor copilului (ex. un copil ce nu vorbește cu alți copii are un comportament justificabil dacă tocmai a trecut printr-un eveniment marcant).

🟢 Analiza relației părinte-copil:
Analizez punctele forte și vulnerabilitățile dintre copil și fiecare părinte, separat. Părintele este invitat să se joace alături de copilul său și să interacționeze cm ar face de obicei (eu ies din sală și, cu acordul părintelui, filmez). În acest timp, observ aspecte esențiale ale relației părinte-copil, pe care le arăt părinților la ședința finală.

În procesul de evaluare, copilul este invitat să exploreze și să se exprime așa cm simte. Este un demers plăcut, ce se desfășoară în mai multe ședințe. Atunci când cauzele unui comportament sunt clare, poate începe schimbarea autentică. 🍀

24/03/2026

Ești părinte și ai vrea să știi cm arată primele ședințe la psiholog:

Când mă întâlnesc prima dată cu un părinte, de obicei îmi recunoaște că este ușor emoționat și nu știe ce urmează să se întâmple. După câteva sesiuni, părinții încep să îmi povestească că ședințele au devenit momentul favorit din săptămână, când pot descoperi ceva nou despre ei sau despre copiii lor 🫶.

Pentru că știu că informațiile legate de interacțiunea cu psihologii nu ușor de găsit, am decis să încep o serie de postări care explică ce se întâmplă în cabinetul de psihologie.

Postarea 1- Începutul, din perspectiva părintelui:

Primele ședințe sunt axate în principal pe intercunoaștere (copilul și părinții se familiarizează cu cabinetul, iar psihologul înțelege tot mai bine nevoia și caracteristicile copilului):

🌿 Părintele sună/scrie mesaj psihologului, pentru a se programa. De obicei, cei doi se aud la telefon, iar psihologul îi explică părintelui cm arată tipul de abordare cu care lucrează, iar părintele decide dacă este ceea ce caută sau nu.

🌿 Prima ședință are loc alături de părinți (fără copil), pentru a permite adulților să își exprime liber nevoile, îngrijorările și întrebările. De obicei, psihologul caută informații legate de: istoricul de viață al copilului (evenimente importante din viața sa, inclusiv cea intrauterină) și despre părinți (cum se raportează ei la frică/eșec/reguli, cm erau ei tratați în propria copilărie), atât cât pot ei povesti în acel moment;

🌿 Mai departe (2-3 ședințe), urmează un proces de evaluare a copilului, în care psihologul are ocazia să îl cunoască și să înțeleagă dinamicile principale ce ar putea cauza un anumit rezultat;

🌿 Părinților li se explică, într-o ședință separată, care sunt rezultatele, anume factorii protectivi principali, dar și cei vulnerabili din dinamica lor; împreună, adulții decid cm va arăta intervenția (ghidați de psiholog).

Ce e important să știi: Tot ce se lucrează în cabinetul de psihologie este confidențial (nu află nimeni decât dacă dorești tu să spui). Este adevărat că, după un timp, părinții și copiii se simt atât de împăcați și mândri de procesul pe care l-au parcurs, că povestesc și altor oameni, iar asta mă bucură. Psihologul nu caută probleme pentru care să te mustre pe tine ca părinte, ci soluții pentru a te putea ajuta. Un ajutor autentic, bazat pe nevoile reale ale copilului, va implica să ne uităm cu blândețe și curiozitate către dinamica familiei, care este cea mai bună resursă 🌸.

Dacă cunoști pe cineva care ar vrea să știe mai multe despre ce se întâmplă în cabinetul de psihologie pentru copilul său, împărtășește această postare cu el/ea. Cunoașterea ne ajută să luăm decizii importante cu mai multă ușurință. 🍀

10/03/2026

“Sunt cel mai bun prieten al copilului meu” … sau nu?

Relația de prietenie dintre părinte și copil nu există. Părintele are un rol mai complex, ce nu poate fi înlocuit sau preluat de nimic altceva.

👉 Părintele este primul ce introduce copilul în contact cu iubirea și siguranța.

👉 Copilul învață să se iubească pe sine în funcție de mesajele ce le primește (mai întâi) în familie.

👉 Părintele oferă dragoste necondiționată (una din singurele relații ce oferă acest rol).

👉 Părintele învață prima dată copilul să facă față eșecului, durerii sau frustrării.

A spune că ești doar un prieten devine reducționist.

🌿 Dacă un prieten se poate supăra și îndepărta, părintele nu poate renunța la copil pentru că nu este destul de bun.

🔆 Dacă un prieten poate cere sprijin, părintele nu se bazează pe copil pentru rezolvarea problemelor personale.

🫶 Dacă prieteniile pot varia, copilul nu își poate găsi alți părinți.

🍀 Dacă o situație este incomodă, prietenul nu poate impune reguli și consectințe, însă părintele, da.

Rolul tău este frumos, complex și plin de dedicare. A fi părinte exprimă atât apropierea și iubirea ta, cât și responsabilitatea. Nu îl confunda cu orice altceva. ✨

08/03/2026

Primul om care a fost acolo pentru noi și omul cel mai iubit din inima fiecărui copil - mama ❤️.

La mulți ani celor ce fac viața fiecărei familii mai frumoasă, mai unită și mai dulce! ✨

La mulți ani fiecărei femei (soră, prietenă, fiică sau mamă) ce își aduce amprenta unică în această lume! 💐

05/03/2026

Deși multă lume crede că lucrez majoritar cu copii și adolescenți, realitatea este că cel mai mult lucrez cu părinții. Ei sunt resursa cea mai importantă și matură ce poate ajuta la schimbarea profundă a sistemului în care trăiește copilul. Dacă aș putea transmite un mesaj universal tuturor părinților, acela ar fi că:

Fiecare copil este unic. El are un ritm propriu de dezvoltare și înțelegere a lumii pe care noi nu trebuie mereu să îl schimbăm. Este diferit de toți cei dinaintea sa. Un alt om față de mama sau tata, unchiul sau mătușa, și nu este încurajat sau întristat de aceleași lucruri ca și ei. Și nici nu trebuie să fie.

Mulți părinți se văd pe ei în copilul lor. Ori pe partenerul lor. Și, implicit, le cer copiilor să trăiască viața pe care ei și-ar fi dorit să o aibă. Le cer să nu repete greșeli personale și să simtă/devină/experimenteze ce ei nu au reușit. Se tem să nu îi rănească pe copii aceleași lucruri ca pe ei, iar, în încercarea de a îi proteja, devin primii care îi introduc în fricile lor principale.

Pentru a putea fi ajutați, copiii au nevoie să fie văzuți. Așa cm sunt ei, când nu caută să răspundă ce preferăm noi să auzim.

Dacă ești deschis să reintri în contact cu această latură a copilului tău, alege o după-amiază în care doar îl asculți. Fară sfaturi, premoniții și scenarii. Chiar și cele mai bune sfaturi pot aștepta o zi. Dar în acel moment, observă: frici, bucurii, aspirații.

Ca o mică paranteză, toți copiii (dar mai ales adolescenții) îmi povestesc că cel mai frumos timp pe care l-au petrecut alături de părinții lor a fost atunci când au putut să se arate fără să se simtă judecați 🫶.

01/03/2026

Primăvara începe cu bucurie și … un nou loc de terapie 🔆🍀.

După multe căutări, am găsit un spațiu pe inima mea, cu o super echipă și o locație minunată. Spațiul este accesibil tuturor, fiind central și primitor atât pentru adulți, cât și pentru copii.

Vă aștept cu drag la noul sediu de unde voi lucra începând din luna martie pentru a ne dezvolta împreună cât mai armonios! 🙌