03/08/2026
Suport pentru parinti in implementarea rutinelor de autonomie😍
Zilele trecute am scris un articol despre cat de important e ca parintii copiilor autisti de varsta mica sa inceapa sa devina constienti de micile lucruri pe care ei ar putea sa le faca sau mai degraba, cm era vorba in articolul respectiv, sa nu le faca, pentru a isi ajuta copiii. Acolo era vorba de faptul ca un copil poate avea, apropo de motricitate, circa 50.000 (cincizeci de mii!) de repetitii anual pe incheietura mainii, presiune, directie etc, doar luand mancare din farfurie in lingura si ducand la gura. Versus zero daca il alerg prin casa si ii dau eu in gura. Iar concluzia filozofica de la final era ca in conditiile astea nu am cm sa ma astept ca copilul de 5 ani autist sa aiba aceleasi abilitati motrice ca neurotipicul de 5 ani pentru ca unul s-a antrenat pe rutine diverse de zeci de mii de ori si al meu, autist ... uneori niciodata.
D**a ce am citit comentariile de la articolul respectiv am realizat ca din pacate sunt inca multi parinti ... care sunt speriati de al lor copil. Cumva e firesc, pentru ca nu il inteleg. La asta se adauga si implicarea emotionala ca parinte, care te rupe, mai ales cand realizezi ca al tau pui e special si are nevoie de suport. Doar ca suportul asta, daca il oferi inteligent, poate schimba complet paradigma in care se invarte copilul si mai ales raportarea lui la tine, ca parinte. Dar multa vorba, saracia omului. Nu am cm sa detaliez sutele de oportunitati pe care un parinte nu foarte informat le pierde cu cel mic in rutinele de zi cu zi. Cred insa ca 1-2 proceduri/strategii/sugestii i-ar putea ajuta pe unii.
Spalatul pe dinti. Cei mai multi copii urasc sa se spele pe dinti. Neurotipici sau autisti. E aversiv pentru cam toti. Rar se intampla ca vreunul sa aprecieze faptul ca isi curata gura si dintii in felul asta. Voi vorbi acum insa doar despre copilul autist. Desi pot sa aplic fix aceeasi metoda si copilului neurotipic.
In primul rand ar trebui sa imi cunosc foarte bine copilul si pe directia asta ar trebui sa stiu exact ceea ce ii place sau nu ii place. Mai precis ar trebui sa stiu ce fructe ii plac sau ce ii place si ce ii displace profund. Nu de alta dar cam 90% din copii urasc savoarea de menta din pasta de dinti. Ori daca eu am incercat sa il invat sa se spele pe dinti cu pasta de dinti cu aroma de menta .... mare greseala. Ca sa imi maresc sansele ar trebui sa ii cumpar o pasta de dinti cu aroma de ceea ce ii place lui, nu la intamplare, ce imi cade in mana. Si nici nu am sa presupun ca daca are aroma de portocola ... e prin definitie ceea ce ii place copilului meu. O pasta de dinti are doua caracteristici: aroma si consistenta de un anumit tip. Deci primul tips: alege aroma pastei de dinti d**a gusturile copilului tau, nu d**a gusturile sau credintele tale. Ia apoi fructul care ii place copilului tau (un fruct sau o bucatica, d**a caz) si pune-l in mixer/blender si fa pasta din el. Apoi intr-un paharel amesteca un strop din fruct cu un strop de pasta de dinti cu aceeasi aroma. Spala-l pe dinti in felul asta in prima saptamana. In urmatoarea saptamana incepe sa "subtiezi" cantitatea de fruct din pasta de dinti. Pana la finalul celei de a doua saptamani ar trebui sa ramai doar cu pasta de dinti si copilul sa nu mai aiba niciun fel de problema cu spalatul pe dinti. Ba, daca ti-ai facut treaba bine, s-ar putea sa vrea sa se spele de doua ori pe zi si unii dintre ei sa invete sa se spele singuri. La inceput stai in spatele lui si inainte de a il spala pe dinti prima oara baga-i un deget in gura cu un strop din mixul pe care l-ai facut (fruct si pasta de dinti). Abia apoi pune mixul pe periuta si spala-l. Spala-l tu prima oara. E irelevant ca o sa inchida pasta de dinti. Nu are ce rau sa ii faca. Poti face la fel si a doua zi. Ca sa il imprietenesti cu "spalatul pe dinti" si sa ramai in control. Apoi, in a treia zi, pui mixul pe periuta, ii pui periuta in mana si mana ta peste mana lui si asa se intampla spalatul pe dinti. Cei mai multi copii, pentru ca le place gustul, d**a cateva zile vin cu placere la spalatul pe dinti si o buna parte din ei in a doua saptamana anumite miscari le fac singuri. A, si sa nu uit: exista si pasta de dinti cu aroma de ciocolata. Pe care o pot amesteca cu Nutela, apropo de mix.
Mancatul independent. Stabilesc doua zile in care stam cel mai mult acasa si nu lipsim mai mult de 1-2 ore din casa. Cel mai indicat in weekend. Ma pregatesc inainte si gatesc sau comand mancaruri care se mananca cu lingura/lingurita. Preferabil ar fi sa aleg feluri de mancare care ii plac copilului. Apoi stabilesc un orar in functie de cand se trezeste copilul de obicei si cand are de obicei prima masa. De acolo incolo incep sa calculez si stabilesc numarul de mese ca fiind cate trebuie sa fie, la diferenta de 1.5-2 ore una de cealalta. Daca se trezeste la 8.30 de obicei si prima masa o are la 9.00 inseamna ca urmatoarea va fi la 11.00, 13.00, 15.00, 17.00, 19.00, 21.00. Sau daca vreau sa ma simt si mai safe o pun la fiecare 1.5 ore. Il chem la masa si ii pun mancarea in fata si lingura/lingurita langa daca stiu ca poate sa manance cu lingura dar prefera sa ii dau eu in gura. Am doar doua reguli: 1. Daca pleaca de la masa (chiar si pentru cateva secunde) ; 2. Daca dureaza mai mult de 15 minute sa manance. In oricare din ipostazele astea ii iau pur si simplu imediat mancarea din fata. Sau ma rog, de pe masa daca a plecat. Nu-l admonestez, nu il cert, nu il chem, nu ma rog de el. Doar iau mancarea de pe masa. In avans ma asigur ca nu are in casa, nu are cm sa primeasca si nici nu are cm sa se serveasca cu snack-uri sau altceva singur. Dispar toate alimentele de care stie el ca exista. Oriunde. Inclusiv accesul lui la frigider il restrictionez. Nu infometez copilul. Si nici nu-l conditionez. Cu nimic. La fiecare 1.5-2 ore pun mancarea pe masa si il chem la masa. Daca refuza verbal sa manance, il aprob si iau mancarea de pe masa. Dar nu ii dau altceva. Ii pun aceeasi mancare sau similar peste 1.5-2 ore. Cei mai multi copii se revolta si refuza sa manance in prima zi. Niciunul nu rezista pana a doua zi la pranz. Pentru ca motivatia senzatiei de foame e in natura umana si este extrem de puternica. In realitate ceea ce trebuie sa se intample e ca cel mic sa decida ca vrea sa manance. El sa decida. Treaba mea e sa ii ofer. Nu sa il fortez sa manance singur. Si nici sa il conditionez. Totul trebuie sa fie pe pace. Cel putin din partea mea, ca adult. Pentru ca el, daca asa s-a invatat, ar putea sa o puna de un tantrum. Doar ca nu uitati ca tantrumurile sunt forme de comunicare. In care te santajeaza sau "convinge" sa faci cm vrea el. Nimic altceva. In cazul in care copilul nu stie sa tina lingura si sa manance singur jobul meu ca parinte e sa stau in spatele lui si mana peste mana sa il ajut. Macar primele 4-5 linguri. Apoi incet incet doar ma prefac ca il ajut slabind presiunea mainii mele de peste mana lui, dar continuand sa pastrez atingerea. De obicei d**a 2-3 mese mancate asa stie sa manance singur. Trebuie doar sa decida ca vrea. Nota bene: toata procedura asta e pe mute. Adica parintele nu cearta copilul, nu se supara pe el, nu vorbeste ca sa umple linistea. Daca copilul are nevoie de incurajare, incurajeaza-l. Dar cu atentie. Sa nu te apuce logoreea. De asemenea pregateste-te un strop: o musama de platic pe podea sub si in jurul scaunului copilului, o pelerina de ploaie (de aia de 5 lei de la chinezi) pe el daca stii ca nu se suporta patat sau ud. Si in niciun caz tableta sau telefon la masa.
Incaltatul sosetelor. E una din rutinele pe care le putem folosi sa acoperim atat motricitatea fina si pensa cat si pentru a antrena coordonarea mana ochi si vederea in spatiu. Punem copilul in fund, pe podea/covor, mergem in spatele lui si din spate punem soseta, deja rulata, pe varful piciorului copilului. Apoi mana peste mana il ajutam pe copil sa bage ambele degete mari in soseta (pe interiorul piciorului un deget si pe exterior celalalt deget ) si cu celelalte degete sa faca pensa de pe exteriorul sosetei. Apoi tot asa, mana peste mana, tragem soseta pe talpa piciorului, trecem de glezna si continuam in sus, pe picior. Facem asta de 2-3 ori pe zi, in fiecare zi. De fiecare data, desi e prompt complet, mana peste mana, pana la capat, il incurajam verbal si il laudam pe copil si eventual d**a ce se trage si a doua soseta, oferim si o recompensa. Fara sa ii spunem ca e recompensa. Pur si simplu ne jucam o activitate preferata, il gadilam daca ii place asta, ii oferim o inghetata pe care o mancam impreuna etc. Scopul este sa asocieze efortul asta cu o chestie placuta. Pentru ca obiectivul pe care il am e sa fie pe succes. Si atata vreme cat promptez full nu are cm sa nu fie pe succes. D**a cateva zile (4-5), incepem ca atunci cand trecem de glezna, sa luam mana de pe mana copilului ca sa il incurajam sa continue independent. Practic nu are nimic de facut decat sa traga soseta pe picior in sus. Daca incepe sa imi "bata" promptul mai devreme (adica simt ca face miscarea de a trage de soseta in sus mai devreme decat ii trag eu mana) renunt mai devreme la acest prompt pe portiunea de d**a glezna. D**a alta saptamana in felul asta, mut retragerea promptului la jumatatea gleznei. Adica jumatate de glezna il ajut si in cealalta jumatate il las independent. Practic, de la jumatatea gleznei pana inclusiv trage soseta pe picior in sus, e independent. D**a nu e independent inca, continui. Daca e independent, d**a alta saptamana, las si prima jumatate de glezna in zona de independenta. Promptez doar pana acolo. Apoi trec si renunt la promptul si pe portiunea de la varful degetelor pana la glezna. Ca sa intre si partea asta in independenta. Si la final, d**a inca o saptamana, incerc sa renunt deja de la pusul sosetei rulate pe varful degetelor. Alta rutina care intr-o luna poate fi invatata de majoritatea copiilor autisti d**a 2-3 ani si care avand in vedere numarul de repetii zilnice in rutine poate sa se constituie intr-un mare plus in ceea ce priveste motricitatea. Bafta!
