Ioana Samoilă Psiholog

20/07/2026

14/07/2026

Puterea poțiunii magice e... prietenia! 🤝

Dincolo de scuturi, coifuri cu aripi și porci mistreți, povestea lui Asterix și Obelix este despre un sat mic care reușește imposibilul pentru că toți sunt împreună. Anul acesta, în tabăra de zi, ne propunem să creștem această super-putere: legătura dintre copii, curajul de a fi ei înșiși și bucuria de a explora în siguranță. O nouă poveste urmează să fie scrisă!

Prinde loc 👇
https://forms.gle/3o7764Lkb5bpU8yS9

14/07/2026

Belonging leads to becoming. (Aparținerea te ajută să devii)

​Am învățat muuulte în weekendul ce a trecut. Mi s-au așezat multe în minte și au rămas așa, ca un ecou, câteva idei, cm e și cea de mai sus:

​✨ Atunci când o persoană se simte acceptată, iubită și se poate conecta autentic cu o altă persoană, capătă curajul și spațiul necesar pentru a crește, pentru a deveni.

​✨ Pot exista mecanisme de apărare care, în anumite momente, ne-au fost de folos, dar nu mai sunt în prezent. „Ce te ajută în negura nopții, nu te mai ajută în lumina zilei.”

​✨ Fiecare sesiune de terapie este o aventură sigură.

​✨ Prin oameni, prin interacțiunea cu ei, ne putem schimba imaginea de sine și față de ceilalți.

​✨ Cu cât ne lărgim fereastra de toleranță, cu atât o relație devine mai sigură.

​Sunt recunoscătoare oamenilor alături de care am crescut în weekendul ce a trecut și Irinei Rusu pentru tot ce ne-a oferit și ne-a învățat. 🙏🌱

​P.S.: Irina, sunt mult mai multe lucruri pe care le-am învățat, dar am încercat să surprind aici câteva din informații care ne ajută pe toți, pe plan personal.

29/06/2026

Frânturi de meştesug unde lemnul prinde suflet în Atelier Cerul şi Pământul.

Să fim bine!

08/06/2026

🌿 Gânduri după a doua zi de masterclass: Transformarea traumei prin Terapia Centrată pe Emoții (EFT)

​A doua zi de conferință a fost despre asta. Despre cm ne vindecăm în terapie, împreună/ în cuplu și separat.

​Rămân cu câteva idei-ancoră pe care le împărtăşesc aici:
• ​Legăturile de atașament sunt o reală putere . Atașamentul securizat funcționează aproape ca un drog — ne oferă acea stare de bine, de liniște și, mai ales, reziliența de a merge mai departe, chiar şi în perioade grele.
• ​Singurătatea ne obligă la supraviețuire, nu la viață. Când simți că ești complet singur pe lume, nu îți rămâne decât să te bazezi pe propriile strategii de coping. Te strângi în tine și reziști. Dar ce diferență mare este între a supraviețui singur și a trăi conectat!
• Jelirea este spațiul în care ne adunăm, ne reculegem. Sună dureros, dar e atât de eliberator: este mult mai ușor să fii, să exiști oriunde în lume, dacă ai capacitatea să jeliești. Să plângi ce ai pierdut, să lași durerea să curgă. Doar jelirea sinceră oferă, într-un final, spațiu pentru cineva sau ceva nou.

​Să ne dăm voie să simțim, să ne lăsăm îmbrățișați și să nu uităm că în relație vindecarea vine mai uşor. ❤️

Ca de fiecare dată m-am bucurat de oamenii faini alături de care am învățat weekendul ce a trecut.

​ Vindecare

07/06/2026

Gânduri de weekend: Despre pierdere, doliu și spațiul sigur dintre noi

​„Pierdere și doliu în terapia individuală și de cuplu” – aceasta este tema profundă a weekend-ului meu.

​Ziua de ieri a fost despre cm să trecem prin pierdere, nu de pierdere. Despre cm jelirea sănătoasă doare, dar nu ne îmbolnăvește, și despre cm putem noi, ca terapeuți, să fim cu adevărat acolo, prezenți și ancorați pentru cei care au cea mai mare nevoie.

​A fost o zi intensă, grea, dar în cel mai bun și vindecător sens.

​Sunt profund recunoscătoare că mă aflu aici, că am ocazia să învăț continuu și că sunt înconjurată de oameni atât de valoroși. Relațiile pe care le construim și spațiul de siguranță pe care îl oferim celorlalți încep, întotdeauna, cu propria noastră așezare și învățare.

Să fim bine cu noi înşine şi unii cu alții!

​Voi cm vă găsiți resursele în momentele de tranziție sau pierdere? 🤍

​

03/06/2026

Ultimele săptămâni am avut activități la câteva clase de a patra. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost comportamentul copiilor și atitudinea lor față de colegii lor atipici – modul în care îi încurajează, îi integrează, au grijă de ei și îi acceptă. Cu atâta grijă se asigurau că sunt bine acești copii! Este extraordinar cm se conectau unii dintre ei și cm reușeau să devină adevărate baze de siguranță pentru colegii lor atipici.

​Această conexiune curată pe care am văzut-o în bănci îmi arată încă o dată că incluziunea nu este doar un concept teoretic, ci o superputere pe care copiii o pot înțelege.

Atunci când un copil atipic este integrat cu adevărat, câștigul este uriaș și are întotdeauna două sensuri:
- ​Pentru copiii atipici, această acceptare înseamnă spațiul în care pot să crească fără frica de a fi judecați. Își pot lăsa garda jos, pot explora și pot fi ei înșiși, știind că „plasa de siguranță” a grupului este acolo.
- În același timp, pentru restul clasei, prezența unui coleg diferit este o lecție de viață. Empatia se învață atunci când exersezi cm să-ți adaptezi ritmul, cm să asculți un alt fel de limbaj sau cm să oferi sprijin cu blândețe.

​Integrarea reală nu înseamnă doar să stăm în aceeași clasă, ci să învățăm împreună, fiecare în ritmul lui.

​Am primit multe îmbrățișări în ultimele săptămâni, pentru care sunt profund recunoscătoare. Nu ai cm să nu zâmbești, să te binedispui când vezi ochii lor curioși și zglobii. Plec de la ei cu inima plină și imaginea a ce mă înconjoară privită şi prin ochii de copil.

26/05/2026

Şi a mai trecut un weekend cu sens... recunoscătoare pentru tot ce am învățat şi pentru oamenii cu care învățat!

03/04/2026

Cuvintele au putere, iar o glumă poate durea mai mult decât pare.

​De câteva săptămâni, împreună cu Aliona Garciu Orban , susținem o serie de activități anti-bullying pentru clasele de gimnaziu la un liceu drag nouă din Oradea.​ Aceste activități fac parte din proiectul „Blândețe în acțiune: un proiect pilot privind o inițiativă anti-bullying la nivel școlar”, implementat de Asociația Caritas Eparhial Oradea

Vin de acolo cu un mix de simțăminte: bucuria că se fac astfel de proiecte în școli (mai rar, ce-i drept), entuziasmul de a lucra cu adolescenții, dar și tristețe și compasiune pentru fiecare copil care este ținta bullying-ului. Copii care uneori au puterea să oprească fenomenul, alteori nu; copii care aleg, poate, să își mascheze sau să își ascundă

​Toate acestea vin cu o reconfirmare: câtă nevoie este de astfel de programe în școli. În toate școlile!

​Cât de important este să îi învățăm pe copii nu doar materie, ci să le dezvoltăm acele abilități care să le crească stima de sine. Să îi facem mai încrezători, mai atenți la ce și cm vorbesc, mai buni prieteni, mai curioși să înțeleagă emoțiile celorlalți și mai conștienți de propria valoare.

​Am putut lucra cu fiecare grup în parte. Cu unele a fost mai ușor, cu altele au apărut provocări, dar chiar și acolo se vede diferența de la o întâlnire la alta. Asta pentru că au mare nevoie de activități „altfel”, care să îi scoată din formatul clasic și în care să li se ofere acel gen de atenție pentru suflet.

​Dacă reușim să facem mesajul să ajungă chiar și la o parte din ei, e minunat. Și eu cred cu tărie că reușim!

Încheiem fiecare întâlnire cu un cerc restaurativ în care împărtășim gândurile cu care plecăm — gânduri care pe mine mă fac încrezătoare că lucrurile se pot schimba în bine. Las aici câteva dintre ele:
​„Cuvintele au putere.”
​„O glumă poate să doară mai mult decât pare.”
​„Să fiu mai atent la cei din jur.”
​„Puterea e la mine.”
​„Să am mai mult curaj.”
​„Să nu stau deoparte.”

​Maxim îmi place cu ei!

​Să fim bine cu noi înșine și unii cu alții! ✨