15/09/2024
”Rugăciunea este un mijloc de a reinstaura armonia în suflet.
Esențial, în rugăciune, nu este să obții prin rugăminți sănătate și bunăstare, ci sentimentul de evlavie și recunoștință; smerenia, acceptarea voii divine, senzația că ești secundar în fața Celui de Sus, detașarea de corp și minte, sentimentul de iubire și unitatea cu Creatorul.
Este ca atunci când ne dorim să intrăm într-o încăpere curată, unde putem fi ajutați, putem fi salvați.
Dacă, înainte de rugăciune, nu am renunțat la murdăria sufletească, la supărări, la condamnare, tristețe, o astfel de rugăciune, în cel mai bun caz, va fi zadarnică – fie, pur și simplu, nu ni se va permite să intrăm în acea încăpere curată, fie va începe o purificare forțată a sufletului prin neplăceri și boli. De aceea, nu trebuie să vă rugați imediat după ce ați mâncat, ați consumat alcool, după s*x și alte plăceri.
Rugăciunea îl face pe om fericit, iar dacă această stare nu apare, înseamnă că a fost doar o cerere, o incantație, un ritual șamanic – orice, dar, nu o rugăciune.
Foarte des, în timpul rugăciunii, oamenii I se adresează lui Dumnezeu chiar cu cereri – rugăciunea se transformă într-o enumerare de cereri, menite să ducă la îndeplinirea dorințelor.
Adresându-ne Creatorului, ajungem în planurile superioare, de aceea, dorințele noastre pot începe, cu adevărat, să se îndeplinească.
Dar, noi nu știm ce preț vom fi nevoiți să plătim, pentru că, dacă nu ne orientăm spre iubire, ci spre instincte, comportamentul nostru va fi distorsionat, la fel și dorințele. Din acest motiv, instinctele ne pot crea probleme mari.
În momentul în care ne adresăm lui Dumnezeu printr-o rugăciune, în sufletul nostru apare sentimentul de fericire pentru că sentimentul de iubire din suflet este chiar acest sentiment de fericire. Dar, există o nuanță. Iubirea ne oferă un exces de energie și noi vrem să o dăruim – aceasta este fericirea pentru un om care iubește. În momentul în care nu există iubire în suflet, atunci fericirea constă în a primi. Un astfel de om I se adresează lui Dumnezeu printr-o rugăciune, în care, în linii mari, sunt exprimate doar cereri.
Iubirea nu va apărea într-un astfel de suflet pentru că funcționează într-un regim care îndepărtează iubirea. Iubirea ne simte, ne ajută, ne obligă să simțim compasiune pentru întregul Univers, unitate cu acesta, în planul subtil, responsabilitate pentru întregul Univers. Fiecare dintre noi își asumă responsabilitatea pentru întreaga lume care-l înconjoară, de aceea, când ne rugăm, trebuie să facem asta cu iubire, cu bucurie și dorință de a dărui.
Cu cât ne concentrăm mai mult pe o cerere, atunci când ne rugăm, cu atât ne îndepărtăm mai mult de iubire și, în consecință, transformăm rugăciunea într-o incantație.
Scopul unei rugăciuni este de a ne uni cu Creatorul, de a simți unitate cu El.”
S.N. Lazarev
Fragment curs ”Vindecarea sufletului - Modulul 2”