Evelina Agachi -AYNI medicine/ lmedicina energetică

10/09/2026

99 mulțumiri-23 #

Mulțumesc ca am înțeles ca ceea ce proiectam noi este extrem de puternic ! Acolo unde ne este atenția acolo este si energia si estevo forța extraordinara !

Este nevoie doar sa simțim si sa traim ceea ce sufletul ne chema si atunci devine lucrul împlinit! Se manifesta cu rapiditate .

Acolo unde mintea si sufletul sunt pe aceasi dorința a sufletului devine realizabil rapid!

De mukte ori vrem cu sufletul dar subconștientul si credințele limitative ne încurca ! Fricile sunt primele care pun obstacole !

Credințe si atașamente !
De aceea e important sa ne întrebam creau acest lucru dar de ce îmi este frica legat de acel lucru ?

Und este blocajul?
Care e credință limitatoare ?
Unde e atașamentul ?
De multe ori facem atașamente din alte credințe ca așa e bine sau frumos etc

Cind mintea se gindeste la ceva v-a pune toate resursele sa aducă acele resurse ! De aceea pune o la munca sa ți fie in servxiul tău ! Mintea noastră e dotata cu un lucru magic !
Este SAR -un fel de antena in minte care caută dar si selecționează exact ceea ce vrem si ce totidata asta atragem !

Deci inde îți este atenția acolo îți este enegia !

Așa ca adu-ți atenția in lucruri frumoase don viața ta si chiar asta vei avea !
💜💜💜

Evelina -AYNI Medicine

08/08/2026

06/08/2026

💜

06/08/2026

Conștientizare 23/99

De când m-am născut, am fost trimisă la bunici, mătuși etc. și m-am simțit ca o orfană!

Toată viața mi-am dorit o familie și oameni care să fie uniți, ca într-o familie. Ajunsesem să fiu geloasă pe alții când spuneau că îi vizitează familia, pentru că ai mei nu au venit la mine nici în cei 25 de ani cât am stat în UK, iar apoi, când m-am întors aici, în România, la doi pași, a fost la fel!

Atunci am înțeles că nu distanța contează și că, de fapt, aștept prea mult.

Când mi-a spus Elena că mă vede ca pe o orfană, am zis: „Am lucrat la asta...” 😅
Și da, am lucrat toate așteptările pe care le aveam de la soră, soacră, părinți care au plecat... chiar și de la soț, care întrunea regulile de familie.

Tot ce ceream era o masă la care să stau împreună, liniștită și veselă, cu familia mea, să simt acea unicitate și să mâncăm împreună... și nu am avut-o, din păcate.

Cu eforturi mari, îl puneam și pe soț la masă de sărbători, cu comentariile că este prea mare deranjul și prea multă pregătire pentru sărbători...

Dar și mai grav...

În ultimii trei ani consecutiv nu am avut acea imagine de familie — adică soțul și copiii mei împreună cu mine.

Știam că Universul încerca să-mi spună ceva, dar tot nu am înțeles până acum două zile!

Între timp...

Dacă acum trei ani, în ziua de Crăciun, era să-mi pierd soțul în urma unei meningite, fiind internat chiar în ziua de Crăciun, apoi mi-au luat fetele și nu le-am avut acasă.din cauza unei “ overeaction” a autorităților si un dosar plin de minciuni …..apoi iar soțul a rămas în UK... acum nu o am nici pe fata cea mare și nici pe soț...

E o poveste...

Și m-am săturat și de povestit, dar mai ales de trăit așa!

Universul îmi arăta că, oricât mă lupt, tot nu am ceea ce îmi doresc și că eram împotriva curentului.

Până când am înțeles:
Asta e. Sunt orfană și nu am familie.

De fapt, era vorba să accept că a fi orfan poate însemna să fii orfan chiar și atunci când ai familie. Nu neapărat că nu îi ai în jur...

Dacă ei nu sunt acolo, tot orfan te simți.

Dar asta nu înseamnă că ești singur!

Asta e cel mai important: NU EȘTI SINGUR!

Înainte voiam cu disperare familia și respingeam ideea de a fi orfană, pentru că nu voiam să fiu singură.

Acum, îmbrățișând faptul că sunt orfană și că nu am familia pe care mi-am imaginat-o, mi-am dat seama că, de fapt, nu am fost niciodată singură.
Eu mă focalizam pe lipsuri...
#
Adică pe faptul că nu aveam familia pe care o voiam

Și ghici ce am primit?!

Lipsă! 😅

Dar Îl am pe Dumnezeu și toate creațiile Lui și mă încred că Dumnezeu îmi va așterne ceva mult mai frumos decât am cerut eu.

Așa că să renunți la ceea ce vrei cu tot dinadinsul este chiar eliberator.

Și, culmea... asta era lecția!
#
Credeam că a fi în familie și în unitate este ceea ce Dumnezeu vrea, pentru că Dumnezeu vrea familia...

Da.
Dar depinde în care! 😅

E ca la începutul unei povești:
A fost odată ca niciodată un copil născut/lăsat la casa greșită... ca să-și învețe niște lecții. 😅

Acum aștept să se aștearnă totul așa cm vrea El, după voia Lui. 🙏🤗💜

Și simt că am familie și prieteni noi, iar oameni noi vin spre mine.
Poate că, până la urmă, familia nu este întotdeauna cea în care te naști, ci și cea pe care Dumnezeu o așază în drumul tău.

O zi binecuvântată! 🤗💜

18/07/2026

99 de mulțumiri – #22 🙏

Mulțumesc, Doamne, pentru credința și reziliența pe care le-ai crescut în sufletul meu.

Am înțeles că, în momentul în care îți susții dorința sufletului tău, este ca și cm în suflet există o sămânță de lumină. Ea crește, prinde curaj și credință. Uneori, această creștere vine prin supărări, lipsuri și încercări.

În momentul în care faci pași în viață cu credință și spui: „Doamne, am încredere în Tine”, chiar dacă vezi că încă nu se întâmplă ceea ce îți dorești, acea credință și acea reziliență fac să crească partea lui Dumnezeu din tine.

Mulțumesc pentru această credință, pentru că am fost în stare să trec prin momente grele.

Nu a fost ușor, dar astăzi sunt bucuros că mi-am păstrat credința în cele mai dificile clipe.

În felul acesta am crescut în credință, am crescut în suflet, în valoare, în spiritualitate, în înțelepciune și în legătura cu tot ceea ce există.

Cu fiecare pas făcut în acest maraton al vieții și al rezilienței, ai mai învățat încă un pas.

Dacă înainte vedeai doar pietre în drumul tău, sau pietre la gât care îți făceau mersul greu, prin credință și iubire ai învățat lecția lor. Ai transformat fiecare piatră din obstacol într-o piatră de urcare, într-o treaptă, într-o scară a evoluției tale, care te apropie tot mai mult de Dumnezeu.

Mulțumesc pentru această lectie . Zâmbesc pentru fiecare pas făcut.

Mulțumesc și pentru oamenii care au dispărut din viața mea dar care mi-au fist in viața acolo unde eram eu la acel moment , dar ca apoi nu au mai putut continua drumul cu mine, nu au mai ținut același drum si viziuni .

Nu au mai putut ține pasul cu drumul meu si dacă la început eram suparata , apoi am înțeles de ce se întîmplă acest lucru ….

Și mulțumesc noilor oameni veniți pe această cale a rezilienței, celor care, atunci când alergam maratonul vieții, mi-au întins o cană cu apă, o încurajare sau o mână de ajutor.🙏 #

Îți mulțumesc, suflete, pentru toată reziliența de până acum. Îți mulțumesc pentru toată credința și pentru faptul că nu ai renunțat.

Păstrează-ți credința în greul vieții și mergi până la capătul misiunii sufletului tău.
Acolo Îl vei întâlni pe Dumnezeu în splendoarea Lui.

Mulțumesc, Doamne! 🙏❤️

18/07/2026

Mulțumesc, Doamne! 🙏 21/99

Astăzi, din cele 99 de motive de recunoștință, aleg unul care a schimbat totul: reziliența.

Îți mulțumesc că nu m-ai lăsat să renunț, chiar și atunci când nu vedeam niciun rezultat. Au fost momente în care alții mi-au spus să mă opresc, că sunt doar vise și că îmi pierd timpul. Dar undeva, în liniștea sufletului, am simțit că trebuie să merg mai departe.

Am înțeles că un vis este ca o sămânță. Dacă o dezgropi în fiecare zi ca să vezi dacă a încolțit, îi oprești creșterea. La fel este și cu drumul nostru: dacă ne îndoim la fiecare pas și renunțăm prea repede, nu îi mai dăm timp să rodească.

Este ca și cm ai săpa după un diamant și ai renunța cu o singură lovitură înainte de a-l descoperi. De multe ori, succesul este chiar dincolo de momentul în care vrem să abandonăm.

Credința nu înseamnă să vezi rezultatul, ci să continui chiar și atunci când încă nu îl vezi. Uneori, Dumnezeu lucrează în tăcere. Timpul Lui este diferit de al nostru, dar este întotdeauna perfect.

Astăzi Îți mulțumesc pentru puterea de a asculta vocea sufletului, nu zgomotul fricii și al îndoielii. Când mintea creează prea multe scenarii, sufletul știe deja direcția.

Privesc în urmă și înțeleg că fiecare ușă la care am bătut m-a pregătit pentru cele care se deschid acum.

Mulțumesc, Doamne, pentru reziliență. Mulțumesc că m-ai învățat să nu renunț. Mulțumesc pentru toate ușile care se deschid la timpul potrivit. ❤️🙏

04/07/2026

Mulțumesc pentru conștientizare! 21/90

Am realizat că noi, ca națiune, apoi ca familie și, în cele din urmă, ca indivizi, nu mai avem acea unitate și dorință de a contribui unii pentru alții, dar n-ai ales pentru Noi înșine !!

Dumnezeu ne vede ca pe o turmă, iar oile ar trebui să fie unite. Atunci când oile nu își mai urmează păstorul, ele se împrăștie și devin mult mai vulnerabile în fața atacurilor.

Cred că generația crescută în perioada lui Ceaușescu a fost marcată de comparație: „De ce el poate și eu nu?”, „De ce el are și eu nu?”. Așa turma se împraștie …

În psihologie, acest lucru poate fi asociat cu un locus de control extern: avem tendința să credem că ceilalți sau împrejurările sunt mereu de vină, fără să ne uităm și la propriile alegeri și reacții.

Ne comparăm, judecăm, criticăm, analizăm excesiv și ajungem să fim invidioși. În loc să admirăm pe cineva și să învățăm din exemplul lui, uneori încercăm să-l coborâm prin gelozie.

Ne simțim uitați de Dumnezeu, dar poate că și noi ne-am îndepărtat de El. În sufletul nostru s-au adunat emoții precum comparația, judecata, invidia și nemulțumirea, iar acestea ajung să ne conducă viața.

Așa am ajuns să nu mai vorbim cu familia sau chiar cu frații de sânge. În loc de sprijin găsim adesea critici și judecată. Orice ai face, parcă nu este niciodată suficient. Iar dacă ai nevoie de ajutor, ajungi să simți rușine, ca și cm faptul că ceri sprijin înseamnă că ai eșuat.

În loc să se bucure că pot ajuta, unii văd ajutorul ca pe o povară. În schimb, când un străin le cere ajutorul, sunt mai dispuși să îl ofere, poate și pentru că se simt validați. Acest lucru spune multe despre nevoia noastră de validare din exterior.

Am ajuns să fim mai puțin empatici. Atunci când cineva face bine sau se implică în acte de caritate, în loc să apreciem gestul, de multe ori ne gândim că sigur urmărește un interes ascuns sau că a făcut ceva necinstit. Parcă ne este tot mai greu să credem că există oameni care fac bine din bunătate.

Lumea pare împărțită între „noi” și „ei”, între „buni” și „răi”. Iar, așa cm spune Biblia, de multe ori binele este numit rău, iar răul este numit bine.

Cred că este timpul să ne uităm în interiorul nostru, să ne observăm emoțiile, să le înțelegem și să lucrăm cu ele. Când devenim mai sănătoși sufletește, devenim mai valoroși pentru noi înșine și începem să privim lumea cu alți ochi.

Evelina -AYNI Medicine