01/08/2025
💬Gânduri din cabinet: Despre iubirea necondiționată - adevărul pe care nu ne place să-l auzim
Dacă ar fi să aleg un singur termen care este, în mod constant, folosit greșit de oamenii care suferă profund, ar fi acesta: „iubirea necondiționată”.
De atâtea ori l-am auzit rostit în cabinet, cu lacrimi în ochi și vocea frântă:
„Dar eu îl iubesc necondiționat…”
„Încă o iubesc, orice ar face…”
„Nu pot să plec, pentru că dragostea adevărată nu are limite…”
Și de fiecare dată, m-am uitat în ochii acelor oameni și am văzut nu iubire, ci durere cronică, nevoia de validare, frica de a fi părăsit, copilul interior care speră că, dacă va iubi destul, va fi iubit înapoi.
Adevărul?
Iubirea necondiționată, așa cm o înțelegem noi din cărți, filme și traume nerezolvate, NU există între doi adulți.
Poate exista între părinte și copil, într-o formă pură și instinctivă.
Dar între doi parteneri, între doi oameni egali, maturi, care aleg să se iubească — iubirea sănătoasă are condiții.
Și prima este: respectul reciproc.
A doua: responsabilitatea emoțională.
A treia: limitele clare.
Când spui „te iubesc necondiționat”, dar de fapt rămâi lângă cineva care te minte, te rănește, te ignoră sau te face să te pierzi pe tine… atunci nu e iubire. E atașament dureros. E confuzie între iubire și dependență emoțională.
E o formă mascată de a spune: „Dacă te iubesc destul, poate n-o să mă părăsești.”
Și poate că nimeni nu ți-a spus asta până acum, dar iubirea adevărată nu presupune sacrificiul propriei demnități.
Nu presupune să taci când suferi.
Nu presupune să te înveți să te mulțumești cu firimituri.
A iubi cu adevărat pe cineva înseamnă să fii acolo când le e greu — dar să știi și când să pleci, dacă refuză să crească.
Înseamnă să ai compasiune — dar și coloană vertebrală.
Să spui: „Îți înțeleg rănile, dar nu le voi lăsa să mă rănească pe mine.”
Iubirea matură nu e despre a rămâne cu orice preț.
E despre a rămâne doar atunci când există un spațiu sigur, reciproc, în care doi oameni pot evolua, se pot repara și își pot da voie să fie văzuți fără să se piardă pe ei înșiși.
Așa că data viitoare când spui „îl/o iubesc necondiționat”, oprește-te puțin.
Și întreabă-te: Iubesc cu adevărat? Sau doar sper că, dacă ofer totul, nu voi fi din nou lăsat baltă?
Uneori, cel mai profund act de iubire este să spui: „Te iubesc… dar mă aleg pe mine.”
