https://www.facebook.com/748768264992145/

Dr. Aneta Goia Infecții și Călătorii, Timisoara (2026)

10/08/2026

„Oare am paraziți?” Ce simptome ar trebui să ne atragă atenția și ce sunt doar mituri?

Dureri de burtă, balonare, oboseală, poftă de dulce, cearcăne sau scrâșnit din dinți… Când apar astfel de manifestări, una dintre primele bănuieli este adesea: „Sigur sunt paraziți!”

În realitate, parazitozele pot avea manifestări foarte diferite. Unele persoane prezintă simptome digestive evidente, altele au simptome discrete, iar unele infecții pot rămâne o perioadă fără manifestări.

🔎 Ce simptome pot ridica suspiciunea unei parazitoze?

• mâncărime în jurul anusului, mai ales noaptea — caracteristică oxiurilor;
• diaree persistentă sau care reapare;
• balonare, gaze și crampe abdominale;
• greață sau scăderea apetitului;
• scaune grăsoase, urât mirositoare, care pot pluti — întâlnite uneori în giardioză;
• scădere neintenționată în greutate;
• oboseală persistentă;
• anemie sau eozinofile crescute, în anumite tipuri de parazitoze;
• observarea unor formațiuni asemănătoare viermilor sau fragmentelor acestora în scaun.

⚠️ Aceste manifestări nu sunt specifice numai paraziților. Ele pot apărea și în intoleranțe alimentare, sindrom de intestin iritabil, infecții bacteriene sau virale, boli inflamatorii și numeroase alte afecțiuni digestive.

❓ Dar simptomele despre care auzim cel mai des?

🍬 Pofta de dulce înseamnă că avem paraziți?
Nu. Pofta de dulce nu confirmă și nici nu exclude o parazitoză.

😬 Scrâșnitul din dinți este provocat de „viermișori”?
Bruxismul are numeroase cauze și nu reprezintă, singur, un criteriu pentru diagnosticul unei parazitoze.

👀 Cearcănele sunt un semn de paraziți?
Nu în mod specific. Cearcănele pot avea legătură cu somnul, alergiile, particularitățile pielii sau alți factori.

⚖️ Dacă nu slăbesc, înseamnă că nu am paraziți?
Nu. Scăderea în greutate apare numai în anumite situații și nu este obligatorie.

🧪 Cum aflăm cu adevărat dacă este vorba despre o parazitoză?

Diagnosticul nu se stabilește numai după simptome și nici printr-o singură analiză „universală”. Investigația potrivită se alege în funcție de:

• simptome și durata lor;
• vârsta pacientului;
• călătorii recente;
• consumul de apă sau alimente cu risc;
• contactul cu persoane simptomatice ori cu animale;
• parazitul suspectat.

În funcție de situație, pot fi necesare examenul coproparazitologic din mai multe probe, teste antigenice sau moleculare, testul cu amprenta anala pentru oxiuri ori anumite analize de sânge.

💊 Nu este recomandat să luăm tratament „de deparazitare” doar pe baza unor simptome nespecifice. Nu toate medicamentele acționează asupra acelorași paraziți, iar automedicația poate întârzia descoperirea adevăratei cauze.

📌 De reținut: nu orice disconfort abdominal înseamnă paraziți, dar simptomele persistente sau recurente nu trebuie ignorate. Suspiciunea se verifică prin evaluare medicală și prin alegerea investigațiilor potrivite.

Pe parcursul acestei săptămâni vom discuta despre oxiuri, Giardia, analizele corecte și mitul „deparazitării preventive”.

🩺 Vineri, în cadrul rubricii „Din cazuistica săptămânii”, vă voi prezenta cazul unei parazitoze trenante, cu simptome persistente și un diagnostic care nu a fost stabilit de la început.

Dr. Aneta Goia
Medic specialist Boli Infecțioase

07/08/2026

🩺 Cazurile săptămânii
Când antibioticul nu ajută: mononucleoza infecțioasă

În această săptămână, un adult tânăr s-a prezentat pentru:

🔹 febră persistentă de aproximativ două săptămâni;
🔹 odinofagie și disfagie marcate — durere și dificultate importantă la înghițire;
🔹 oboseală intensă, disproporționată față de o infecție respiratorie obișnuită.

Pacientul urmase deja o cură de antibiotic, fără ameliorare, iar din cauza persistenței simptomelor îi fusese recomandată o a doua cură, cu un antibiotic din altă clasă, dar si datorita faptului ca prezenta depozite pultacee (puroi) pe amigdale, ce erau defapt false-membrane ( specifice pentru monucleoza) ce sunt usor de confundat cu puroi.

La evaluarea de Boli Infecțioase, tabloul clinic a ridicat însă suspiciunea de mononucleoză infecțioasă.

Mononucleoza este produsă de virusul Epstein–Barr (EBV) și apare frecvent in mica copilarie, adolescenți și adulți tineri. Febra, faringita importantă și oboseala marcată sunt manifestări tipice, iar uneori pot apărea adenopatii, hepatomegalie și splenomegalie.

Au fost recomandate investigațiile specifice, precum și evaluarea funcției hepatice.

Rezultatele au evidențiat o afectare hepatică importantă:

🔬 TGP/ALT ≈ 800 U/L
🔬 TGO/AST ≈ 450 U/L
🔬 bilirubine crescute

Ecografia abdominală a evidențiat hepatomegalie și splenomegalie.

De ce este important acest lucru?

Afectarea ficatului este relativ frecventă în mononucleoză, însă valorile foarte crescute ale transaminazelor și hiperbilirubinemia necesită evaluare și monitorizare atentă.

În plus, prezența splenomegaliei este importantă deoarece crește riscul de ruptură splenică. Din acest motiv, efortul fizic intens și activitățile cu risc de traumatism abdominal trebuie evitate în perioada recomandată de medic.

Dar antibioticul?

Mononucleoza este o infecție virală. Antibioticul nu tratează virusul Epstein–Barr.

Faptul că pacientul nu se ameliorează după prima cură de antibiotic nu înseamnă automat că trebuie schimbat antibioticul sau că este nevoie de unul „mai puternic”.

În acest caz, antibioterapia a fost întreruptă, iar pacientului i-a fost recomandată conduita terapeutică și monitorizarea corespunzătoare.

📌 Ce putem învăța din acest caz?

O faringită prelungită, asociată cu febră și oboseală marcată, care nu răspunde la antibiotic, trebuie reevaluată, nu tratată automat cu încă un antibiotic.

În practică, multe dintre cazurile de acest tip ajung la consult după 2–3 săptămâni de suferință, incertitudine și tratamente fără răspuns real.

Cu cât diagnosticul este stabilit mai repede și conduita terapeutică este corectă, cu atât suferința pacientului poate fi redusă mai rapid, iar riscul unor tratamente și investigații inutile scade.

De aceea, consultul de specialitate este important: nu doar pentru confirmarea diagnosticului, ci și pentru stabilirea unei conduite corecte și pentru monitorizarea complicațiilor posibile.

Pacientul urmează tratamentul și monitorizarea recomandate, inclusiv urmărirea funcției hepatice și a hepato-splenomegaliei.

Datele cazului au fost anonimizate și adaptate în scop educativ. Informațiile prezentate nu înlocuiesc evaluarea medicală individuală.

02/08/2026

👶🤰👵 Gastroenterocolita la categoriile vulnerabile: copii, gravide și vârstnici

Gastroenterocolita poate evolua mai sever la copii, gravide și persoane vârstnice. În aceste situații, deshidratarea se poate instala mai repede, iar unele simptome aparent ușoare necesită evaluare medicală precoce.

Principiile generale ale regimului rămân aceleași: rehidratare orală, porții mici și repetate și evitarea alimentelor care pot accentua simptomele. Există însă câteva particularități importante.

👶 Sugari și copii

Copiii mici se deshidratează mai repede decât adulții.

✅ Alăptarea nu se întrerupe, ci se continuă mai frecvent, în cantități adaptate toleranței.

✅ Formula de lapte se prepară în concentrația obișnuită, fără diluare suplimentară. Formula fără lactoză nu se introduce automat, ci numai la recomandarea medicului.

✅ Sărurile de rehidratare orală se administrează cu lingurița sau seringa, în cantități mici și repetate. Dacă apare o vărsătură, se face o pauză de 30 minute-1 ora, apoi administrarea se reia mai lent.

✅ După ce copilul tolerează lichidele, alimentația adecvată vârstei se reia progresiv, fără a-l forța.

⛔ Nu se administrează doar apă simplă în locul sărurilor de rehidratare atunci când pierderile sunt importante.

⛔ Sucurile, ceaiurile îndulcite și băuturile carbogazoase pot agrava diareea.

⛔ Loperamida și alte medicamente antidiareice nu se administrează copilului fără recomandarea medicului.

🚨 Copilul trebuie evaluat medical dacă:

• este sugar, mai ales sub 6 luni;
• refuză lichidele sau varsă tot ce primește;
• urinează foarte rar sau scutecul rămâne uscat;
• plânge fără lacrimi, are gura uscată sau ochii înfundați;
• este somnolent, greu de trezit sau neobișnuit de iritabil;
• prezintă febră mare, sânge în scaun sau durere abdominală intensă.

🤰 Femei gravide

În sarcină trebuie prevenite atât deshidratarea, cât și dezechilibrele electrolitice.

✅ Sărurile de rehidratare orală pot fi utilizate pentru înlocuirea apei și electroliților pierduți.

✅ Lichidele și alimentele se administrează în cantități mici și repetate, în funcție de toleranță.

✅ Nu se recomandă postul alimentar prelungit și nici restricția calorică.

✅ Alimentele trebuie să fie proaspete și complet preparate termic.

⛔ Medicamentele antidiareice, antiemeticele și antibioticele nu se administrează fără recomandarea medicului.

⛔ Se evită laptele nepasteurizat și produsele preparate din acesta, carnea și ouăle insuficient preparate, peștele crud, germenii cruzi și preparatele refrigerate cu risc crescut de contaminare.

Infecția cu Listeria monocytogenes poate determina la gravidă manifestări aparent ușoare, precum febră, oboseală și dureri musculare, dar poate avea consecințe severe asupra sarcinii.

🚨 Gravida trebuie să solicite evaluare medicală dacă:

• nu poate păstra lichidele;
• urinează foarte puțin sau prezintă amețeli;
• are febră, frisoane ori alterarea stării generale;
• prezintă sânge în scaun sau durere abdominală importantă;
• apar contracții, dureri pelvine, sângerare sau reducerea mișcărilor fetale;
• apar febră și manifestări pseudogripale după consumul unui aliment cu risc.

👵 Persoane vârstnice

La vârstnici, senzația de sete poate fi diminuată, iar deshidratarea se poate manifesta prin slăbiciune, somnolență, confuzie sau căderi.

✅ Hidratarea trebuie oferită regulat, în cantități mici și repetate, chiar dacă senzația de sete nu este intensă.

✅ Sărurile de rehidratare orală sunt mai utile decât apa simplă atunci când pierderile digestive sunt importante.

✅ Se urmăresc cantitatea de lichide consumată, numărul scaunelor și vărsăturilor, frecvența urinării și starea de conștiență.

✅ Alimentația se reia progresiv, în porții mici, păstrând pe cât posibil un aport adecvat de calorii și proteine.

⚠️ În insuficiența cardiacă, renală sau hepatică, aportul de lichide și săruri trebuie individualizat medical. Rehidratarea excesivă poate fi la fel de problematică precum aportul insuficient.

⚠️ Diureticele, medicamentele pentru tensiune, diabet sau alte tratamente cronice pot necesita reevaluare temporară, dar nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă.

🚨 Persoana vârstnică trebuie evaluată medical dacă apar:

• confuzie, somnolență sau schimbări de comportament;
• amețeli, căderi, tensiune mică sau slăbiciune marcată;
• reducerea importantă a diurezei;
• imposibilitatea hidratării;
• febră, sânge în scaun sau durere abdominală intensă;
• agravarea bolilor cronice.

📌 De reținut

La copii, gravide și vârstnici, nu așteptăm instalarea unei deshidratări severe pentru a solicita ajutor medical. Dacă lichidele nu pot fi păstrate, starea generală se alterează sau apar semnele de alarmă, regimul alimentar nu mai este suficient.

Dr. Aneta Goia
Medic specialist Boli Infecțioase

01/08/2026

Regimul igieno-dietetic în gastroenterocolită: ce mâncăm și ce evităm?

În gastroenterocolita acută, măsura cea mai importantă este prevenirea deshidratării. Alimentația se adaptează toleranței digestive, în porții mici și repetate, fără a forța pacientul atunci când persistă greața sau vărsăturile.

💧 Cum ne hidratăm corect?

✅ Folosim săruri de rehidratare orală, deoarece înlocuiesc electroliții pierduți prin diaree și vărsături.

✅ Lichidele se administrează în înghițituri mici și repetate.

✅ Dacă apar vărsături, facem o pauză de 1-2 ore, apoi reluăm hidratarea lent, guri mici si dese

✅ Apa, ceaiul neîndulcit ( mentă/mușețel) și supa de legume pot completa aportul de lichide.

⛔ NU se consuma sucuri acidulate, băuturi energizante, alcool și nici cafea (aceasta este cea mai mare plangere a pacientilor in general :) ) deoarece pot accentua diareea.

🥣 Ce putem mânca?

După ce lichidele sunt tolerate, putem introduce progresiv:

• orez bine fiert;
• supă de radacinoase (telina, morciv,patrunjel,pastarnac) cu orez;
• morcov fiert sau pasat;
• banană bine coaptă;
• măr copt fără zahăr;
• carne slabă de pui ori curcan, fiartă sau preparată la cuptor/grătar, fără grăsime, condimentată doar cu sare;
• covrigi, covrigei, biscuiti populari, grisine - doar cu sare și pâine prajită.
- singurul lactat acceptat este branza dulce de vaci, dacă este tolerata - intestinul poate produce temporar mai puțină lactază, enzima care digeră lactoza. Apare, astfel, o intoleranță tranzitorie la lactoză ( lapte și alte produse din lapte).

Mesele trebuie să fie mici și dese. Dacă un aliment accentuează greața, crampele sau diareea, acesta se întrerupe temporar și se reintroduce după ameliorarea simptomelor.

⛔ Ce evităm în faza acută?

• făinoasele: pâine, paste, produse de patiserie;
• cartofii;
• ouăle;
• laptele, iaurtul, brânzeturile și celelalte lactate;
• untul, uleiul, prăjelile și alimentele grase;
• dovlecelul și legumele crude;
• leguminoasele și alimentele foarte bogate în fibre;
• mezelurile, sosurile și condimentele iuți;
• dulciurile și produsele cu mult zahăr;
• cafeaua, alcoolul și băuturile energizante.

📋 Exemplu de meniu pentru o zi - faza acuta

🌅 La trezire: soluție de rehidratare orală, în înghițituri mici.

🍌 Mic dejun: paine prajita cu branza dulce și ceai neîndulcit.

🍎 Gustare: măr copt sau piure de mere fără zahăr.

🥣 Prânz: supă de morcov cu orez, fără ulei, urmată de o porție mică de carne slabă de pui fiartă.

🍌 Gustare: banană coaptă sau măr copt, în funcție de toleranță.

🍚 Cină: orez bine fiert cu morcov și carne slabă de pui sau curcan, fără grăsime adăugată.

💧 Pe parcursul zilei: săruri de rehidratare orală și apă, administrate treptat.

Un lucru extrem de important : a nu se consuma supa de pui, zeama in care a fiert puiul, pentru ca este un mediu bun de crestere al bacteriilor.

🧼 Cum prevenim transmiterea?

✅ Spălăm riguros mâinile cu apă și săpun după folosirea toaletei și înainte de masă.

✅ Folosim prosoape și obiecte de igienă separate.

✅ Curățăm și dezinfectăm toaleta, robinetele, clanțele și suprafețele frecvent atinse.

✅ Rufele contaminate se spală separat, la temperatura maximă permisă de material.

✅ Persoana bolnavă nu pregătește mâncare pentru ceilalți în timpul bolii și cel puțin 48 de ore după dispariția vărsăturilor și diareei.

🚨 Solicitați evaluare medicală dacă apar:

🔴 sânge în scaun;
🌡️ febră mare sau persistentă;
🤢 vărsături repetate care împiedică hidratarea;
💧 urinare redusă, gură uscată sau amețeli;
⚠️ durere abdominală intensă;
😴 somnolență, confuzie sau alterarea stării generale;
⏳ diaree persistentă ori în agravare.

👶🤰👵 Copiii, gravidele și persoanele vârstnice prezintă particularități și un risc mai mare de deshidratare. Revin mâine cu recomandările adaptate acestor categorii de pacienți.

PS. dacă considerați utilă această postare, vă rog să distribuiți.

Dr. Aneta Goia
Medic specialist Boli Infecțioase

31/07/2026

🩺 Din cazuistica săptămânii: enterocolite acute și toxiinfecții alimentare

Săptămâna aceasta, cele mai multe prezentări în cabinet au fost pentru diaree acută, greață, vărsături, crampe abdominale și febră. În această perioadă, temperaturile ridicate, păstrarea necorespunzătoare a alimentelor și călătoriile favorizează apariția bolilor digestive infecțioase.

🔎 Enterocolită sau toxiinfecție alimentară?

Termenii se suprapun uneori, dar nu descriu exact același lucru:

🔹 Enterocolita acută este un termen medical general care descrie inflamația intestinului subțire și a colonului. Poate fi produsă de bacterii, virusuri, paraziți, unele medicamente – în special antibiotice – sau, mai rar, de factori chimici.

Transmiterea poate avea loc prin alimente sau apă contaminate, dar și direct de la o persoană bolnavă, prin mâini și suprafețe contaminate.

🔹 Toxiinfecția alimentară este o boală apărută după consumul unor alimente sau al apei contaminate cu microorganisme, toxine microbiene ori, uneori, substanțe chimice.

Prin urmare, o toxiinfecție alimentară poate determina o enterocolită, dar nu orice enterocolită este provocată de un aliment contaminat.

⏱️ Debutul poate oferi indicii

În intoxicațiile determinate de toxine deja formate în aliment, simptomele pot debuta foarte brusc, uneori în primele 30 de minute–8 ore. Predomină:

• greața intensă;
• vărsăturile repetate;
• crampele abdominale;
• uneori diareea;
• de regulă, fără febră importantă.

Acest tablou apare mai ales în intoxicația stafilococică sau în forma emetică produsă de Bacillus cereus.

În infecțiile digestive propriu-zise, microorganismul trebuie să ajungă și să se multiplice în organism. Incubația este, de obicei, mai lungă – de la câteva ore la câteva zile – iar tabloul poate fi dominat de:

• diaree apoasă sau cu sânge;
• crampe abdominale;
• febră și frisoane;
• greață și vărsături;
• alterarea stării generale.

Durata bolii diferă în funcție de cauză. Intoxicațiile cu toxine preformate se pot remite în 24–48 de ore, în timp ce enterocolitele infecțioase pot persista 5–7 zile sau mai mult.

🥩 Carne de pasăre și ouă insuficient preparate

• Salmonella – diaree, febră, crampe abdominale, greață și uneori vărsături;
• Campylobacter – febră, dureri abdominale importante și diaree care poate deveni sangvinolentă.

🥩 Carne tocată de vită insuficient preparată

• Escherichia coli producătoare de toxină Shiga – crampe intense și diaree frecvent sangvinolentă, uneori cu febră absentă sau redusă. Poate produce complicații renale, în special la copii și vârstnici.

🍖 Carne gătită în cantități mari, răcită lent sau reîncălzită necorespunzător

• Clostridium perfringens – diaree și crampe apărute, de regulă, la 6–24 de ore după consum; vărsăturile și febra sunt mai puțin frecvente.

🐟 Pește și fructe de mare crude sau insuficient preparate

• Vibrio parahaemolyticus – diaree apoasă, crampe, greață și uneori febră;
• norovirus – vărsături bruște, diaree apoasă și contagiozitate foarte mare;
• anumite toxine din pește sau fructe de mare pot provoca simptome foarte rapide și, uneori, manifestări neurologice ori alergice.

🍰 Prăjituri cu cremă, frișcă, maioneză și alimente manipulate după preparare

• Staphylococcus aureus – greață intensă, vărsături și crampe cu debut foarte rapid;
• Salmonella – mai ales în preparatele care conțin ou crud sau insuficient preparat.

🥛 Lapte nepasteurizat și brânzeturi din lapte crud

• Campylobacter, Salmonella, E. coli și Listeria monocytogenes.

Infecția cu Listeria este deosebit de importantă la gravide, vârstnici și persoanele cu imunitatea scăzută.

🍚 Orez și alte alimente amidonoase păstrate la temperatura camerei

• Bacillus cereus – poate provoca vărsături cu debut rapid sau, într-o altă formă, diaree și crampe apărute mai târziu.

⚠️ Asocierea aliment–microorganism este orientativă. Agentul nu poate fi identificat cu certitudine numai după alimentul consumat sau după simptome.

🦠 Nu toate enterocolitele sunt bacteriene

Virusurile digestive sunt foarte frecvente și se pot transmite atât prin alimente și apă, cât și direct între persoane:

• norovirusul – afectează toate vârstele și produce frecvent vărsături bruște, diaree apoasă și crampe;
• rotavirusul – apare mai ales la sugari și copii mici și poate provoca diaree abundentă, vărsături și deshidratare;
• adenovirusurile enterice 40 și 41 – mai frecvente la copii, pot determina o diaree mai prelungită;
• astrovirusul – produce de obicei o formă mai ușoară, dar poate fi important la vârstnici și imunodeprimați;
• sapovirusul – poate provoca episoade și focare asemănătoare celor determinate de norovirus.

Antibioticele nu au efect asupra virusurilor.

🔬 Ce investigații pot fi necesare?

Formele ușoare și autolimitate nu necesită întotdeauna analize. În funcție de severitate și de context, evaluarea poate include:

1️⃣ Consultul medical – aprecierea deshidratării, temperaturii, tensiunii, pulsului și durerii abdominale.

2️⃣ Analize de sânge – hemoleucogramă, markeri inflamatori, glicemie, electroliți, uree, creatinină și probe hepatice.

3️⃣ Analize din materiile fecale – coprocultură, examen coproparazitologic și testarea toxinelor, în funcție de suspiciune.

4️⃣ Investigații avansate – panel gastrointestinal PCR, teste pentru toxina Shiga și Clostridioides difficile sau hemoculturi în formele febrile severe și atunci când se suspectează o infecție sistemică.

Ecografia sau alte investigații imagistice pot fi indicate când durerea este intensă, localizată ori diagnosticul nu este clar.

💊 Cum se tratează?

Tratamentul principal este rehidratarea, preferabil cu săruri de rehidratare orală, care înlocuiesc atât apa, cât și electroliții pierduți.

Pentru controlul simptomelor pot fi folosite, în anumite situații:

✅ paracetamol pentru febră sau durere, dacă nu există contraindicații;
✅ diosmectită pentru reducerea simptomatică a diareei;
✅ anumite probiotice, al căror efect depinde de tulpină și de cauza bolii;
✅ simeticonă dacă predomină balonarea;
✅ loperamidă numai la adulții cu diaree apoasă necomplicată și pentru o perioadă scurtă.

⛔ Loperamida nu se utilizează în prezența sângelui în scaun, a febrei importante, a durerii abdominale intense sau a suspiciunii de infecție invazivă.

Antibioticul nu este necesar în majoritatea enterocolitelor acute și nu trebuie început fără recomandarea medicului. În suspiciunea de infecție cu E. coli producătoare de toxină Shiga, antibioticele și medicamentele care încetinesc tranzitul pot crește riscul complicațiilor.

🚨 Când trebuie solicitată evaluarea medicală?

🔴 sânge în scaun;
🌡️ febră mare sau persistentă;
💧 urinare redusă, gură uscată, amețeli ori alte semne de deshidratare;
🤢 vărsături repetate care împiedică hidratarea;
⏳ diaree persistentă sau în agravare;
⚠️ durere abdominală intensă;
😴 somnolență, confuzie sau stare generală marcat alterată.

Copiii mici, vârstnicii, gravidele și persoanele imunodeprimate trebuie evaluate mai devreme.

🍽️ Ce mâncăm în faza acută și ce alimente trebuie evitate? Revin mâine cu un regim alimentar practic pentru enterocolită.

Dr. Aneta Goia
Medic specialist Boli Infecțioase

27/07/2026

Aerul condiționat sau viroză? De ce apar simptome respiratorii în plină vară?

„Am stat în aer condiționat și am răcit” este una dintre explicațiile pe care le aud frecvent în această perioadă.

În realitate, aerul condiționat nu provoacă o viroză. Virozele sunt produse de virusuri, care se transmit de la o persoană la alta.

Aerul rece și uscat poate însă irita mucoasa nasului și a gâtului, provocând:

🔹 nas înfundat sau secreții nazale;
🔹 senzație de uscăciune ori usturime în gât;
🔹 tuse seacă;
🔹 disconfort ocular;
🔹 accentuarea simptomelor de rinită sau astm.

În același timp, petrecerea unui timp îndelungat în spații închise, aglomerate și insuficient aerisite poate favoriza transmiterea virusurilor respiratorii. Așadar, problema nu este neapărat aparatul de aer condiționat, ci apropierea de persoane infectate și ventilația necorespunzătoare.

🌡️ Cum putem face diferența?

Iritația produsă de aerul rece apare de obicei în timpul expunerii sau imediat după aceasta și se ameliorează teoretic odată cu îndepărtarea din mediul respectiv.

O viroză este mai probabilă atunci când simptomele persistă sau se agravează și apar:

🤒 febră sau frisoane;
😴 oboseală și stare generală alterată;
💪 dureri musculare;
🤧 secreții nazale, tuse ori durere în gât care evoluează pe parcursul mai multor zile.

Pentru utilizarea corectă a aerului condiționat:

✅ evitați orientarea fluxului de aer direct spre față sau corp;
✅ nu setați o temperatură excesiv de scăzută;
✅ aerisiți periodic încăperea;
✅ curățați și întrețineți regulat filtrele aparatului;
✅ evitați schimbările bruște și repetate de temperatură.

Aerul condiționat poate provoca disconfort și poate accentua anumite simptome respiratorii, dar pentru apariția unei viroze este necesară infectarea cu un virus.

Dacă apar febră persistentă, dificultăți de respirație, durere toracică, stare generală marcat alterată sau simptome care se agravează, este recomandată evaluarea medicală.

Dr. Aneta Goia
Medic specialist Boli Infecțioase

24/07/2026

🩺 Din cazuistica săptămânii: înțepături de insecte complicate cu celulită infecțioasă

Săptămâna aceasta, printre cele mai frecvente cazuri întâlnite în cabinet s-au numărat reacțiile după înțepături de insecte, unele complicate prin suprainfecție bacteriană și apariția celulitei infecțioase.

Dintre cazurile mai deosebite, am evaluat un pacient cu o leziune la nivelul scalpului, apărută după o posibilă mușcătură de păianjen și complicată prin suprainfecție locală, frisoane și oboseală marcată.

Un alt pacient tânăr s-a prezentat, în contextul unei înțepături, cu subfebrilități persistente timp de aproximativ trei săptămâni, oboseală accentuată și modificări ale analizelor de sânge, fiind afectate în principal probele hepatice, numărul trombocitelor și al limfocitelor. Astfel de manifestări generale necesită evaluare medicală și investigații suplimentare, deoarece nu trebuie atribuite automat doar reacției locale.

De asemenea, în această săptămână am evaluat numeroase cazuri de viroze respiratorii, faringite, varicelă și toxiinfecții alimentare.

O ușoară roșeață, mâncărimea și umflătura locală pot fi reacții obișnuite după o înțepătură. Semnele care ar trebui însă să vă trimită la medic sunt:

🔴 extinderea progresivă a zonei roșii;
🔥 pielea caldă și dureroasă la atingere;
🦵 umflarea importantă a zonei sau a membrului;
🌡️ febra, frisoanele sau alterarea stării generale;
😴 oboseala marcată ori simptomele care persistă.

Pentru a reduce riscul de suprainfectare:

✅ evitați scărpinarea;
✅ spălați zona cu apă și săpun;
✅ aplicați local o soluție antiseptică;
✅ nu stoarceți și nu traumatizați leziunea;
✅ urmăriți dacă roșeața se extinde în orele sau zilele următoare.

Celulita infecțioasă nu este „celulita” din limbajul cosmetic, ci o infecție bacteriană a pielii și a țesuturilor subcutanate. Netratată la timp, aceasta se poate extinde și poate provoca uneori complicații sistemice.

Dacă zona devine tot mai roșie, dureroasă sau umflată ori dacă apar febră, frisoane sau o stare generală alterată, este indicată evaluarea medicală. Antibioticul nu trebuie început preventiv și nici administrat fără recomandarea medicului.

Dr. Aneta Goia
Medic specialist Boli Infecțioase

21/07/2026

✈️ Ce trebuie să aduci la consultația de medicina călătorului?

Două persoane care pleacă în aceeași țară pot avea nevoie de recomandări diferite.

Riscurile nu depind doar de destinație, ci și de traseu, sezon, durata călătoriei, activitățile planificate și starea de sănătate a fiecărui călător.

Pentru ca evaluarea să fie cât mai completă, este util să pregătești:

📍 Planul călătoriei

Țările și regiunile vizitate, perioadele exacte, escalele, tipul de cazare și activitățile planificate.

💉 Documentele de vaccinare

Carnetul de vaccinări, adeverințele disponibile, certificatul internațional de vaccinare sau fotografii clare ale acestora.

🩺 Informațiile medicale importante

Bolile cronice, alergiile, reacțiile anterioare la vaccinuri, sarcina, alăptarea sau eventualele afecțiuni care influențează imunitatea.

💊 Lista tratamentelor urmate

Include denumirea medicamentelor, dozele și suplimentele utilizate.

📝 Întrebările pe care vrei să le clarifici

De exemplu:

– Am nevoie de anumite vaccinuri?
– Este necesară profilaxia malariei?
– Ce trebuie să conțină trusa medicală?
– Cum mă protejez de țânțari și de bolile transmise prin alimente sau apă?
– Ce trebuie să fac dacă apar simptome în timpul călătoriei?

Consultația de medicina călătorului nu înseamnă doar administrarea unor vaccinuri. Este o evaluare individualizată a riscurilor și a măsurilor de prevenție potrivite pentru călătoria respectivă.

📌 Salvează checklistul și consultă-l înainte de programare.

Informațiile prezentate au caracter educativ și nu înlocuiesc evaluarea medicală individuală.

17/07/2026

🩺 Cazurile săptămânii: diaree persistentă după o călătorie și infecție cu Clostridioides difficile.

În această săptămână am evaluat un copil în vârstă de 3 ani, cu aproximativ o lună de scaune diareice, în medie 3–4 pe zi.

Simptomele au început în timpul unei călătorii în Egipt, iar mama copilului a prezentat o simptomatologie asemănătoare. În contextul unei presupuse enterocolite dobândite în călătorie, copilul a primit tratament antibiotic și simptomatic. Manifestările s-au ameliorat aparent.

Ulterior, copilul a prezentat un nou episod infecțios, cu vărsături și scaune diareice. După tratamentul simptomatic, starea generală s-a îmbunătățit considerabil, însă tranzitul intestinal nu a revenit la normal nici după 7–8 zile.

Medicul pediatru a recomandat investigații din materiile fecale, inclusiv coprocultură și testarea toxinelor A și B produse de Clostridioides difficile. Testul pentru toxina A a fost pozitiv.

Ce este Clostridioides difficile?

Clostridioides difficile, cunoscut anterior ca Clostridium difficile, este o bacterie care poate produce toxine și poate determina diaree asociată antibioticelor și inflamația colonului. Infecția apare frecvent în timpul tratamentului antibiotic sau în săptămânile care urmează, deoarece antibioticele pot afecta bacteriile protectoare ale intestinului și pot permite multiplicarea acestei bacterii.

Ce semnificație are diagnosticul la vârsta de 3 ani?

La sugari și la copiii foarte mici, bacteria poate exista în intestin fără să producă boală, motiv pentru care testarea trebuie interpretată cu multă atenție. După vârsta de 2–3 ani, colonizarea fără simptome devine mult mai rară, apropiindu-se de cea întâlnită la adulți. La un copil de 3 ani care are diaree persistentă și un istoric recent de antibiotice, identificarea toxinelor poate avea semnificație clinică reală.

Nu este un diagnostic pe care ne-am dori să îl întâlnim la această vârstă. Nu pentru că infecția ar fi imposibilă la un copil de 3 ani, ci pentru că poate indica efectele cumulate ale expunerii repetate la antibiotice asupra microbiotei intestinale.

În antecedentele copilului existau numeroase cure de antibiotic. Acesta este un element important al cazului: antibioticele sunt esențiale atunci când există o indicație corectă, dar utilizarea lor repetată sau fără stabilirea probabilă a cauzei infecției poate crește riscul de diaree asociată antibioticelor și de infecție cu C. difficile.

Ce putem învăța din acest caz?

O enterocolită apărută într-o altă țară nu necesită automat antibiotic. La copii, rehidratarea reprezintă măsura principală, iar tratamentul antibiotic empiric este rezervat unor forme selectate, precum diareea severă, boala sistemică sau anumite infecții documentate ori puternic suspectate.

Diareea care persistă mai mult de două săptămâni după o călătorie necesită evaluare etiologică. Trebuie luate în calcul infecții bacteriene, parazitare, infecția cu C. difficile, o a doua infecție suprapusă sau modificări postinfecțioase ale tranzitului intestinal.

Călătoriile în destinații considerate „obișnuite” nu sunt complet lipsite de riscuri medicale, mai ales pentru copiii mici. Consultația înaintea plecării poate include recomandări privind apa și alimentele, prevenirea deshidratării, conținutul trusei medicale și situațiile în care este indicată evaluarea medicală sau administrarea unui antibiotic.

Copilul a primit tratamentul specific recomandat și va fi urmărit clinic în perioada următoare, deoarece infecția cu C. difficile poate recidiva după ameliorarea inițială.

În familie sunt importante și măsurile de igienă: spălarea mâinilor cu apă și săpun, în special după utilizarea toaletei și înainte de masă, precum și curățarea atentă a băii și a suprafețelor frecvent atinse. Sporii bacteriei pot persista în mediul înconjurător și se pot transmite prin mâini sau suprafețe contaminate.

📌 Mesajul principal: antibioticul nu se administrează doar pentru că diareea a început în timpul unei călătorii. Indicația trebuie stabilită în funcție de severitate, tabloul clinic și investigațiile necesare.

Situația a fost anonimizată și adaptată în scop educativ. Informațiile prezentate nu înlocuiesc consultația și evaluarea medicală individuală.

Dr. Aneta Goia Infecții și Călătorii

10/08/2026

07/08/2026

02/08/2026

01/08/2026

31/07/2026

27/07/2026

24/07/2026

21/07/2026

17/07/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request