Coșa Vlad - Cabinet Individual de Psihologie

Coșa Vlad - Cabinet Individual de Psihologie Sunt psiholog clinician si psihoterapeut Gestalt. Cred ca fiecare persoana are in sine resurse de crestere si vindecare.

Rolul meu este sa creez un spatiu sigur, empatic si autentic in care aceste resurse să poata fi descoperite.

M-am întrebat recent dacă singurătatea începe atunci când rămânem singuri sau atunci când nu mai putem fi noi înșine în ...
06/08/2026

M-am întrebat recent dacă singurătatea începe atunci când rămânem singuri sau atunci când nu mai putem fi noi înșine în prezența celuilalt.

Putem avea oameni în jur și, totuși, să simțim că nimeni nu ne vede cu adevărat.
Sau că, pentru a fi acceptat, trebuie să ascundem părți din noi.

Când nu ne simțim văzuți sau ascultați, uneori nu mai încercăm să mergem spre celălalt. Uneori putem ajunge să credem că nu ne mai pasă, dar poate este din cauză că doare prea tare să ne apropiem și să simțim că nu este loc pentru cine suntem cu adevărat.

Dacă ai fost rănit de multe ori când te-ai apropiat, izolarea poate deveni o soluție foarte inteligentă.
Problema nu este izolarea în sine, ci când ea devine singura modalitate de a face față relațiilor.
Aceeași soluție care te protejează de durere te poate ține departe și de apropiere.

Și atunci apare o întrebare:
Ce întâlnesc atunci când rămân singur cu mine?
Frica
Rușinea
Dorul de apropiere
Sau convingerea că este mai sigur să mă îndepărtez decât să risc să fiu rănit din nou

La tine ce apare atunci când se face liniște?

Sunt momente în care, pur și simplu, nu știm ce să facem.Indecizia nu este absența unei alegeri, este o alegere de a amâ...
01/07/2026

Sunt momente în care, pur și simplu, nu știm ce să facem.

Indecizia nu este absența unei alegeri, este o alegere de a amâna pierderea.

Nu știm dacă să plecăm sau să rămânem.
Nu ne este clar dacă să acceptăm sau să refuzăm.
Dacă începem sau așteptăm.

Uneori sunt prea multe opțiuni și asta poate fi paralizant.
Asta pentru că atunci când mergem pe un drum, renunțăm inevitabil la altele.
Poate nu decizia este cea care ne sperie, ci pierderea pe care orice variantă o aduce.

Amânarea ne poate da iluzia că nu există încă nici o consecință.

Din păcate, viața nu se poate întâmpla în toate direcțiile în același timp.
Ea se întâmplă acolo unde alegem noi să fim.

În Gestalt, fiecare alegere închide o posibilitate și face loc alteia.

Maturitatea nu înseamnă să găsești drumul perfect, ci să poți tolera faptul că orice direcție vine cu un cost.

Ce se întâmplă cu tine în momentul în care un drum începe să se închidă?

Poate că nu ai probleme cu stima de sine.Poate doar ai învățat că a te vedea valoros înseamnă aroganță.Mulți oameni nu p...
28/05/2026

Poate că nu ai probleme cu stima de sine.
Poate doar ai învățat că a te vedea valoros înseamnă aroganță.

Mulți oameni nu pot primi un compliment fără să îl anuleze imediat.

Nu respingem complimentele pentru că suntem modești.
De multe ori le respingem pentru că intră în conflict cu povestea pe care o purtăm despre noi.

Văd asta des în terapie.
Oamenii pot oferi iubire, grijă și validare.
Dar nu știu întotdeauna cm să le primească.

Felul în care primim un compliment spune multe despre relația noastră cu noi înșine.

Vindecarea poate începe cu un mic experiment:

Atunci când cineva îți spune ceva frumos despre tine, încearcă să rămâi prezent/ă.

Spune doar:
„Mulțumesc.”

Apoi observă ce simți.

Cum este pentru tine să primești un compliment fără să îl minimalizezi?

Se întâmplă uneori să păstrăm o ranchiună pe cineva așa de mult încât uităm de unde a început.Rămâne doar senzația că în...
23/04/2026

Se întâmplă uneori să păstrăm o ranchiună pe cineva așa de mult încât uităm de unde a început.
Rămâne doar senzația că încă este ceva acolo.

Nu ținem supărarea pentru că suntem răi.
O ținem pentru că ceva a rămas neterminat.

În psihoterapia Gestalt vorbim despre „situații neîncheiate” — acele momente în care am fost răniți, dar nu am putut spune ce aveam nevoie.
Nu am fost auziți.
Sau nu a existat spațiu pentru noi.

Ne dăm seama că am rămas acolo, într-o poveste în care ne spunem că nu a fost corect, nu meritam asta, celălalt ar fi trebuit să înțeleagă.

Supărarea devine o formă de legătură.
Un mod de a nu pierde complet relația cu celălalt.

E ciudat cm e uneori mai ușor să fim furioși decât vulnerabili.

Procesul de a ierta sau a repara îți cere să îți recunoști nevoile reale, să îți asumi partea ta de vină, să riști din nou contactul cu celălalt fără să știi daca de data asta va merge bine.
Îți cere multe și poate fi înfricoșător.

Așa apare distanța.

Vindecarea nu presupune să treci peste, ci a începe să te întrebi:
- Ce a rămas nespus?
- Ce am avut nevoie și nu am primit?
- Ce aleg să fac acum cu asta?

Nu tot timpul ceilalți ne țin blocați. Felul în care alegem să rămânem în poveste o face.

Tu pe cine nu ai iertat încă?

„Așa sunt eu. Nu mă mai schimb.”Poate ai spus asta sau poate ai auzit-o de la cineva apropiat.Într-un fel, pare liniștit...
08/04/2026

„Așa sunt eu. Nu mă mai schimb.”

Poate ai spus asta sau poate ai auzit-o de la cineva apropiat.

Într-un fel, pare liniștitor, ca o concluzie, ca o închidere.

Când aud oamenii spunând asta nu îmi sună a liniște. Nu îmi pare o emoție calmă în momentul în care sunt rostite aceste cuvinte. Sună a oprire.

Chiar daca nu ne este bine uneori unde suntem, este mai ușor să rămânem acolo decât să riscăm să pierdem altceva în plus.

Schimbarea nu presupune doar să facem lucrurile diferit, ci ne pune în situația de a trebui să intrăm în necunoscut. Și necunoscutul vine cu întrebări incomode.

În cazul ăsta, “așa sunt eu” devine mai mult decât o afirmație, devine un loc sigur, un refugiu. Doar că uneori, acest refugiu devine o limită atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău.

„Așa sunt eu” nu descrie cine ești ci mai degrabă ceva de care încerci să te protejezi.

Postarea asta nu este o invitație de a te schimba, ci despre a deveni curios față de tine, dincolo de această propoziție.

Tu când ai spus ultima dată “așa sunt eu”, ai simțit că te-a ajutat sau că te-a ținut pe loc?

Nu ești leneș. Nu e nimic „în neregulă” cu tine.Procrastinarea ta are un sens.De multe ori, amânăm nu pentru că nu vrem,...
26/03/2026

Nu ești leneș. Nu e nimic „în neregulă” cu tine.

Procrastinarea ta are un sens.

De multe ori, amânăm nu pentru că nu vrem,
ci pentru că ceva din noi nu se simte pregătit.

Pentru că simțim ceva atunci când ne apropiem de acel lucru.

Poate e teamă.
Poate e nesiguranță.
Poate e doar prea mult, prea repede.

Și atunci… ne oprim.

Nu ca să ne sabotăm,
ci ca să ne protejăm.

Din perspectiva terapiei Gestalt, nu încercăm să forțăm schimbarea.
Începem cu a fi prezenți și curioși:
- Ce simt acum, când mă gândesc la acel lucru?
- De ce aș avea nevoie ca să fac un pas mic, în ritmul meu?

Schimbarea începe cu conștientizare, nu cu presiune.

Sunt curios:
Ce ai tot amânat în ultima vreme?

BucuriaUneori, chiar în mijlocul unui moment frumos apare o reținere. Un gând care parcă taie din intensitate:„Dacă nu d...
18/03/2026

Bucuria

Uneori, chiar în mijlocul unui moment frumos apare o reținere. Un gând care parcă taie din intensitate:
„Dacă nu durează?”
„Sigur urmează ceva rău.”

Mulți oameni îmi spun că le este greu să se bucure pe deplin, că apare neliniște, vinovăție sau chiar teamă. În psihologie, există și un nume pentru asta: cherofobie – frica de a te bucura.

Poate demult am învățat că bucuria nu e sigură.
Sau că, dacă te deschizi prea mult, riști să pierzi.

Așa că, fără să ne dăm seama, ne ținem puțin pe loc.
Ne „reglăm” emoțiile și rămânem la distanță de propriile momente de bine.

Dar bucuria nu este un lux.
Este o experiență vie, autentică, care merită trăită – aici și acum.

În terapia Gestalt, nu ne grăbim să schimbăm nimic.
Poate primul pas nu este să forțăm bucuria, ci să observăm, cu blândețe, ce ne oprește să o simțim.

Cum este pentru tine să te bucuri? Îți este ușor sau simți că te retragi uneori?

Nu lipsa vinovăției ne împiedică să spunem “îmi pare rău”.De multe ori, este rușinea.Poate ai trăit și tu momentul acela...
11/03/2026

Nu lipsa vinovăției ne împiedică să spunem “îmi pare rău”.
De multe ori, este rușinea.

Poate ai trăit și tu momentul acela:
știi că ai greșit… dar ceva din tine se închide exact când ar trebui să spui „îmi pare rău”.

În loc să spunem „am greșit”, ajungem să:
• ne justificăm
• ne apărăm
• schimbăm subiectul
• sau ne retragem din conversație.

Nu pentru că nu ne pasă.
Ci pentru că, atunci când greșim, nu apare doar vinovăția.
Apare și rușinea.

Vinovăția spune:
„Am făcut ceva greșit.”
Rușinea spune:
„Este ceva greșit cu mine.”

Când rușinea devine prea intensă, apare nevoia de a ne proteja. Iar contactul real cu celălalt devine dificil.

În terapia Gestalt, lucrăm tocmai cu aceste momente: cu ceea ce simțim aici și acum, cu felul în care evităm contactul atunci când apare vulnerabilitatea și cu modul în care putem rămâne prezenți în relație, chiar și atunci când ne confruntăm cu propriile greșeli.

Uneori, un simplu „îmi pare rău” spus autentic poate deschide spațiu pentru reparare, apropiere și creștere personală.

Tu cm reacționezi când îți dai seama că ai greșit?

27/02/2026

Pentru mulți oameni, „nu” e un cuvânt greu de folosit. Unde a început totul?

Probabil nu au fost puține situații atunci când, spunându-le altora „da”, ne-am spus nouă un „nu”. Uneori ne micșorăm pe noi ca să îi lăsăm pe ceilalți să ocupe mai mult spațiu. Asta ne ajută să evităm situații de care ne temem, dar oare o să țină la nesfârșit strategia asta?

Desigur, sunt momente în care supraviețuirea noastră depinde de a spune „da” (în copilărie, în cuplu, în relația cu șeful). Nu vrem să ne punem în pericol iubirea, atenția, stabilitatea, nu vrem să fim respinși.

Este sănătos să facem compromisuri, dar e important să le facem conștient, nu mânați de teamă.

Tu ce simți că pierzi atunci când nu spui „nu”?

19/02/2026

Sunt momente în care viața se schimbă fără să ne întrebe dacă suntem pregătiți.
Pierdem un loc de muncă, o relație se încheie, suntem nevoiți să plecăm dintr-un loc care ne era familiar.

„Trebuie să merg mai departe” e uneori primul gând care apare atunci când schimbarea nu este alegerea noastră. Când pierdem ceva important, ne grăbim să ne adaptăm, să fim funcționali, să supraviețuim. Nu pentru că e ușor, ci pentru că așa „trebuie”.

Schimbările forțate ne sperie pentru că ne scot din ceea ce ne este cunoscut.

În Gestalt, frica este privită ca un semnal firesc la contactul cu necunoscutul. Uneori, adaptarea începe nu cu soluții rapide, ci cu a ne opri puțin și a observa ce trăim în acest moment. O astfel de analiză ne poate ajuta să privim cu o claritate mai sănătoasă situația și să ne ferim de compromisuri impulsive la care am apela doar ca să supraviețuim.

La ce concluzii ai ajuns după ce ai trecut printr-o schimbare care ți-a fost impusă?

Cum ți-a impactat atitudinea față de schimbări o astfel de experiență?

Address

Strada August Treboniu Laurian, Nr. 5
Timisoara
300200

Opening Hours

Monday 09:00 - 18:00
Tuesday 09:00 - 18:00
Wednesday 09:00 - 18:00
Thursday 09:00 - 18:00
Friday 09:00 - 18:00

Telephone

+40748133913

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Coșa Vlad - Cabinet Individual de Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Coșa Vlad - Cabinet Individual de Psihologie:

Shortcuts

Share

Category