Psiholog Dina PALCA

14/05/2026

Terapia nu este despre viteză.
Este despre contact și spațiu interior.

12/05/2026

Practică. Practică. Practică.
Acolo începe încrederea în sine.

01/05/2026

Uneori vorbim despre CONTACT ca despre ceva abstract, dar în realitate el se vede în gesturi foarte simple, în momente mici care, puse cap la cap, spun o poveste între doi oameni.

Dacă îl privim ca pe un dans, atunci îl putem înțelege mai ușor, pas cu pas, nu ca o regulă, ci ca o mișcare vie.

1. Rezonanța

E acel moment în care simți ceva fără explicație.
Intri într-o încăpere și cineva îți atrage atenția fără să știi de ce. Sau vorbești cu cineva și ai senzația că sună cunoscut.
Nu ai dovezi, dar corpul deja răspunde.
2. Percepția

Începi să-l vezi cu adevărat pe celălalt, nu doar să-l observi.
Într-o conversație, începi să remarci nu doar ce spune, ci cm spune. Îi vezi emoția, ezitarea, energia.
3. Recunoașterea

Aici apare acel «TE VĂD».
Spui ceva de genul și celălalt simte că a fost înțeles, nu analizat.
4. Ajustarea

Fiecare face mici mișcări pentru a rămâne în contact.
Îți cobori vocea pentru că vezi că celălalt este mai sensibil sau încetinești ritmul pentru a nu-l pierde.
5. Pași curajoși

Apare vulnerabilitatea.
Spui sau .
Nu e confortabil, dar e real.
6. Ușurința

Dacă spațiul permite, apare relaxarea.
Râdeți împreună fără efort, nu mai analizezi fiecare cuvânt, simți că poți fi.
7. Atingerea emoțională

Ajungeți unul la celălalt.
După o conversație simți că ai fost înțeles și că și tu ai înțeles. Nu perfect, dar suficient.
8. Grija și separarea

Poți fi aproape fără să te pierzi.
Îl susții pe celălalt, dar nu renunți la tine. Îi permiți să fie diferit fără să simți că relația se rupe.

Important este că acești pași nu apar mereu toți și nu vin în aceeași ordine. Uneori rămânem doar la rezonanță. Alteori ajungem la apropiere și apoi ne retragem.

Și asta nu înseamnă că ceva este greșit.

«FIECARE RELAȚIE ARATĂ NU DOAR CUM NE APROPIEM, CI ȘI UNDE NE OPRIM»

Când începi să vezi aceste etape, nu mai judeci atât de repede relațiile tale. Începi să le înțelegi.

20/04/2026

Există o lege simplă pe care oamenii o simt abia mai târziu în viață, când deja au obosit să caute scurtături.

Orice rezultat are un preț.

Uneori acel preț este timpul, alteori este energia ta zilnică, alteori sunt banii pe care îi investești în tine sau în drumul pe care alegi să mergi.

Și foarte des, este o combinație dintre toate trei.

Oamenii își doresc schimbări rapide, dar nu observă un lucru important:
cu cât vrei mai repede un rezultat, cu atât corpul, mintea și viața îți cer mai multă implicare într-un timp mai scurt. Nu pentru că viața ar fi nedreaptă, ci pentru că orice proces real are o structură internă de maturizare.

Există lucruri care nu pot fi grăbite, indiferent cât de mult ne-am dori asta. Ca un copil care învață să meargă, sau ca o plantă care are nevoie de rădăcini înainte să dea rod.

Din perspectiva psihologică, una dintre cele mai frecvente blocaje nu este lipsa capacității, ci lipsa acceptării prețului. Adică, în interior, omul își dorește rezultatul, dar nu este dispus să plătească forma de efort pe care acel rezultat o cere.

Și aici apare stagnarea.

Nu pentru că nu poți, ci pentru că undeva în tine există o negociere constantă:
„vreau schimbarea, dar fără disconfort”.

În realitate, orice schimbare reală trece printr-un punct în care vechiul mod de a fi nu mai funcționează, iar noul încă nu este stabil.

Și exact în acel spațiu apare rezistența.

Nu lipsa de valoare. Nu lipsa de capacitate.
Ci neacceptarea prețului real.

18/04/2026

Despre criza în cuplu.
Sau ce se aude după cuvântul “DIVORȚ”!

Criza în cuplu nu apare brusc și nu este un singur moment de ruptură, ci un proces în care doi oameni trec prin schimbări pe care la început nu le înțeleg, dar le simt în tot corpul și în felul în care se privesc unul pe celălalt.

În cabinet nu lucrez cu ideea de a repara rapid, ci cu a încetini tot ce se întâmplă, astfel încât fiecare etapă să poată fi văzută și trăită fără frică.

1. Stabilitatea
Aici ajut oamenii să observe ce a fost viu între ei, ce a funcționat, ce i-a adus împreună, pentru că nicio relație nu începe din gol.
2. Apariția schimbării
Când apare ceva nou în sistemul de cuplu, fie că este o situație, un copil, o distanță emoțională sau o dezamăgire, ajut cuplul să nu intre în panică și să nu interpreteze schimbarea ca sfârșit.
3. Dorința de a întoarce trecutul
Aici apare durerea pierderii. Lucrez cu acceptarea faptului că relația nu mai poate fi exact ca înainte și că această pierdere are nevoie să fie trăită, nu negată.
4. Blocajul și distanța
Este etapa în care oamenii sunt împreună, dar nu se mai simt aproape. Aici nu grăbesc nimic, ci rămânem cu emoțiile reale, chiar dacă sunt grele.
5. Prima speranță
Apare un gând nou, uneori foarte mic, dar important, că poate există o altă formă de a continua. Aici ajut să nu se ia decizii din panică, ci din claritate.
6. Încercări și schimbări mici
Încep pașii concreți, comunicare diferită, limite, ascultare reală. Nu teoria schimbă relația, ci felul în care doi oameni încep să se comporte altfel unul cu celălalt.
7. Acțiune reală
Aici apare rezistența. Este etapa în care frica, sabotajul și retragerea devin vizibile și lucrăm exact cu ele, fără a le evita.
8. Integrare
Oamenii încep să își privească povestea fără să o șteargă. Nu mai este despre cine a greșit, ci despre ce s-a întâmplat între ei.
9. Noua stabilitate
Relația devine din nou așezată, dar diferit. Mai matură, mai conștientă, mai reală, cu mai multă capacitate de a rămâne în contact chiar și în diferență.

Cuvântul DIVORȚ, este spus ca o explozie, dar când îl desfac în timp, sub el nu este dorința reală de a pleca, ci durerea de a nu mai simți durere, și dorința profundă de a avea
liniște, pace, iubire și siguranță lângă celălalt.

16/04/2026

Am observat în ultima perioadă, în cabinet, că oamenii oscilează constant între două energii: libido și mortido, între viață și retragere, între deschidere și închidere.
MORTIDO - instinctul de moarte
➡️ energia psihică a retragerii / distrugerii
* agresivitate, auto-sabotaj, retragere
* tendință spre stagnare, gol, apatie
* auto-critică (parcă stă cineva în interior și devalorizează sau critică non-stop), dorință de „a dispărea”

Exemple:
* «nu mai vreau nimic»
* “nu am dorință, putere, energie”
* blocaj, lipsă de sens
* tendință de a strica ce construiești

Atunci când devine prea mult, nu mai vreau să simt, mă retrag, mă închid și aleg liniștea, dar e o liniște în care parcă nu mai e viață.

Și în același timp, simt cât de mult mă atrage viața în alți oameni, prezența, emoția, energia care curge fără să fie controlată.

LIBIDO - instinctul vieții

➡️ energia psihică a vieții

* dorință de a trăi, crea, iubi, construi
* sexualitate, dar și motivație generală
* „forța care te împinge înainte”

Exemple:

* vrei relații
* vrei să creezi ceva
* ai curiozitate, energie, impuls de viață

Când lucrez întreb: Ce te deschide? Ce te leagă de viață? Ce te face să crești? aici e libido - dorința de a trăi, de a fi în contact, de a simți chiar și când nu e confortabil.

Și observ aceste oscilații între momentele în care mă retrag și eu ca să mă protejez și cele în care îmi dau voie să ies din nou în viață.

Și poate că nu e despre a scăpa de mortido, ci despre a recunoaște când sunt acolo… și, încet, să mă întorc înapoi spre viață.

Din perspectivă gestalt, aceste două forțe nu sunt ceva de „eliminat”, ci de observat în felul în care apar în contactul cu sine și cu lumea. Pentru că fiecare moment de viață conține o alegere fină: rămân sau ies din experiență.

Când rămânem în contact cu ceea ce simțim, chiar dacă e incomod, libido este activ, viața curge, emoția se transformă natural. Când ieșim prea repede prin explicații, evitare sau blocaj, mortido preia conducerea, experiența se oprește, dar nu se rezolvă.

În gestalt terapie, nu lucrăm cu ideea de a elimina una dintre aceste forțe, ci cu conștientizarea momentului în care omul se retrage din contact și momentul în care rămâne prezent în el.

Pentru că sănătatea psihică nu înseamnă doar a merge spre viață, ci a putea rămâne în viață fără a fugi din ea atunci când devine intensă.

08/04/2026

Rezultatele nu se forțează.
Apar când ceva în interior începe să se așeze.

01/04/2026

Corpul nu minte.
Doar că uneori nu îl mai auzim.

Câteodată observ cum, în aceeași zi, vin terapii cu solicitări foarte asemănătoare… și mă opresc puțin și mă întreb: cm se întâmplă asta?

Și în ultima perioadă tot mai des văd un lucru - MULTĂ ALARMĂ ‼️ 🚨 ÎN CORP 🙇🏻‍♀️la dragii mei oameni în ședințele de psihoterapie.

Ce recomand eu, foarte simplu și eficient (și scriu asta și ca o reamintire pentru cei cu care lucrez):

1. Atunci când deschizi ochii, nu te grăbi să sari din pat. Respiră. Inspiră adânc… și expiră adânc. Mai fă asta de câteva ori, ca și cm te aduni pe tine înapoi în corp.

2. Începe ziua cu recunoștință. Simplu. Mulțumește pentru că te-ai trezit, pentru că ai o zi în față, pentru oamenii dragi, pentru copilul pe care îl vei trezi, pentru lucrurile mici — lumină, căldură, liniște și pace.

3. Permite-ți să mergi puțin mai încet decât de obicei. Nu e nevoie să alergi din prima. Lasă-ți corpul să intre în zi, nu-l forța. Observă în jur, respiră, simte că ești aici.

4. Când mănânci dejunul, nu o face pe fugă. Simte mâncarea, gustul, textura. Fiecare înghițitură poate fi un moment de liniște, dacă ești acolo.

5. Dacă ai persoane alături, apropie-te de ele. Îmbrățișează-le. Spune-le că le iubești. Iar dacă ești singur, pune mâinile pe tine, îmbrățișează-te și spune-ți același lucru.

6. Zâmbește. Chiar și puțin.
Creierul și corpul lucrează în ambele direcții:
💡 Nu doar simt → zâmbesc ci și zâmbesc → încep să simt altfel.

Se activează semnalul de siguranță, un zâmbet mic spune creierului:
Totul e bine, eşti în siguranță🙂
Tensiunea scade, starea de alarmă se micşorează și amigdala (centrul fricii) se relaxează. Huuuuuuuu - e bine aici.

7. Și înainte să începi ziua, mai spune o dată: mulțumesc… și urează-ți singur o zi frumoasă.

8. Încearcă asta măcar o săptămână.
Nu perfect, nu ideal - ci real, așa cm simți tu.

9. Observă ce se schimbă în tine…și peste o săptămână, scrie-mi în privat ce este diferit.

Te aștept, îmi pasă, te văd și simt.
Sunt alături 🫶🏻.
Cu drag, psihoterapeutul tău, Dina.

31/03/2026

Uneori oamenii se pierd între ideea de a merge la psiholog sau la psihiatru și rămân blocați. Și e normal. Pentru că rolurile lor sunt diferite, iar confuzia vine din felul în care am fost învățați să gândim despre minte și emoții.

Psihologul nu dă rețete și nu prescrie medicamente. El creează un spațiu în care se poate vedea clar ce se întâmplă în interior, unde emoțiile și gândurile nu mai sunt judecate, ci înțelese. Acolo se descoperă ce limite, ce frici sau ce resurse există deja.

Psihiatru, pe de altă parte, are instrumente medicale: diagnosticul, medicamentele, intervențiile. Când mintea sau corpul simt că e prea mult și apare dezechilibrul, medicul poate oferi stabilitatea necesară pentru ca procesul interior să înceapă să funcționeze din nou.

💡 Important de înțeles: nu e vorba de cine e „mai bun” sau „mai important”. E vorba de a folosi resursa potrivită pentru ce se întâmplă exact în momentul acesta.

✨ Pas practic: dacă emoțiile apasă, gândurile se încurcă și nu știi ce decizie să iei, începe prin a explora cu cineva care te ajută să vezi ce simți. Dacă simptomele depășesc ce poți gestiona și ai nevoie de stabilitate medicală, atunci psihiatru.

29/03/2026