Raluca - Animal Communicator & Feline Behaviourist

Raluca - Animal Communicator & Feline Behaviourist I help you reconnect with your animal soul �.

28/07/2026

Am înțeles, la un moment dat, că iubirea nu vine întotdeauna în forma în care noi o așteptăm.
Ne imaginăm că va apărea sub chipul unui bărbat, al unei femei, al unui copil.
Dar iubirea are un fel aparte de a ne surprinde. Deși noi credem adesea că ea poate veni într-o singură formă.. iubirea intră în viața noastră sub forma unui animal.

Așteptăm un partener, un soț, o soție,un copil.
Și, fără să ne dăm seama, închidem ușa tuturor celorlalte feluri în care iubirea încearcă să ajungă la noi. Dar iubirea nu respectă planurile noastre.

Uneori, vine sub forma unui câine care îți învață sufletul ce înseamnă loialitatea.
Alteori, sub forma unei pisici care ți-a apărut în cale și care te învață respectul pentru spațiul celuilalt.
Poate veni prin eleganța unui cal care îți redă încrederea sau a unui arici care îți vizitează curtea și te învață ce înseamnă limite sănătoase, vulnerabilitate și încredere.
Sau printr-o coțofană rănită care cade în curtea ta dintr-o așa-zisă “întâmplare” și îți schimbă, fără să-ți dai seama, felul în care privești viața.

Fiecare ființă care ne atinge inima lasă în noi o urmă. Ne șlefuiește.
Ne înmoaie acolo unde viața ne-a împietrit.
Ne învață să iubim, să avem răbdare, să iertăm, să avem încredere și să ne deschidem din nou către viață.
Iar, uneori, tocmai această iubire ne pregătește să primim și alte daruri: un partener, un copil, un prieten sau o familie.

Nu cred că iubirea ajunge la noi o singură dată. Cred că ea vine mereu.
Doar că, de multe ori, poartă o formă la care nu ne-am fi gândit niciodată.
Forma unei suflet care ne amintește că, înainte de a găsi răspunsurile în afară, este nevoie să învețăm să le privim înăuntru.

Poate că, înainte să o recunoaștem într-un om, iubirea alege să ne întâlnească prin ochii unei alte ființe. 🤍

Oare câinii ne înțeleg oamenii?Majoritatea stăpânilor de câini sunt convinși că prietenii lor patrupezi îi înțeleg cu ad...
27/07/2026

Oare câinii ne înțeleg oamenii?

Majoritatea stăpânilor de câini sunt convinși că prietenii lor patrupezi îi înțeleg cu adevărat.
Iar această înțelegere merge dincolo de comunicarea verbală.
Sigur, dacă îi spui unui câine bine dresat „șezi”, se va așeza. Dacă îi spui „adu mingea”, va alerga după mingea aruncată.
Dar oare câinii înțeleg mult mai mult decât simplele comenzi?
Răspunsul este: Da

De fiecare dată când comunic cu un câine, îmi amintesc cât de atenți sunt la ceea ce simțim, nu doar la ceea ce spunem.
Câinii percep indicii vizuale subtile și „înțeleg mesajul” chiar și atunci când nu rostim niciun cuvânt.

Cum reușesc?

Câinii observă contextul social și citesc limbajul nostru corporal.
Ți-e teamă când îți plimbi câinele noaptea? Simți o nesiguranță față de un câine de talie mare?
În timp ce privești neliniștit în jur, el va merge foarte aproape de tine, pas cu pas, de parcă ar spune:
„Știu că îți este frică, dar sunt aici cu tine.”
Sau se va “exprima” trăgând puternic de lesă și lătrând fiecare prieten patruped pe care il intâlnește.

Ai avut o zi grea la serviciu și te așezi trist pe canapea? Ai inima grea de la o ceartă sau o despărțire?
Ea își va pune capul în poala ta, ca și cm ar spune:
„Îmi pare rău că ai avut o zi dificilă. Poate puțină afecțiune te va face să te simți mai bine.”

Ai primit o veste bună și zâmbești larg? El începe să dea vesel din coadă și să sară în jurul tău, parcă spunând:
„Ce bine! Mă bucur împreună cu tine!”
Chiar dacă la exterior încerci să te comporți cu blândețe și indulgență ei vor scoate în evidență furia ascunsă și impulsivitatea pentru că aceea este energia pe care ei o simt.

Câinii ne percep emoțiile și ne arată că le-au înțeles chiar și atunci când nu spunem nimic.
Iar atunci când combină aceste informații vizuale cu tonul vocii noastre, reușesc să comunice cu noi într-un mod remarcabil.

Deși cercetările continuă și încă nu știm cu exactitate cât de mult ne înțeleg câinii, oamenii de știință cred că o parte din această abilitate se datorează relației extraordinare pe care am construit-o împreună de-a lungul a mii de ani.

Poate că Dumnezeu ne-a trimis câinii ca să nu uităm cine suntem. 🤍În prezența lor, timpul încetinește.Ne învață că preze...
25/07/2026

Poate că Dumnezeu ne-a trimis câinii ca să nu uităm cine suntem. 🤍

În prezența lor, timpul încetinește.
Ne învață că prezentul este singurul loc în care iubirea poate fi trăită cu adevărat.
Că iertarea nu are nevoie de explicații, iar loialitatea nu cere promisiuni.

Ei nu încearcă niciodată să fie altcineva.
Nu poartă măști. Nu iubesc cu măsură.
Trăiesc cu inima deschisă, iar asta îi face unele dintre cele mai autentice ființe pe care le întâlnim.

Cu ei putem împărtăși totul: bucuria care ne face să plutim și tristețea pe care nu reușim să o punem în cuvinte.
Ne ascultă fără să ne judece, ne rămân alături fără să ne ceară nimic și, uneori, doar prin simpla lor prezență, ne ajută să ne vindecăm cele mai adânci răni ale sufletului.

Fără să știe, ne schimbă.
Ne înmoaie acolo unde viața ne-a împietrit. Ne învață să avem din nou încredere, să iubim fără teamă și să ne bucurăm de lucrurile simple.
Ne ajută să dam orgoliul la minim si să ne deschidem inima catre ceea ce suntem cu adevărat.
Prin felul lor de a fi ne învață să nu mai căutăm semnul “perfect”, sau momentul “perfect”.
Să nu mai încercam să anticipăm tot ci să trăim ziua , momentul ,clipa.

Și, ca și cm toate acestea nu ar fi de ajuns, câinii au un dar aparte: ne fac să râdem.
Printr-o privire, o alergare stângace sau o joacă fără niciun motiv, ne amintesc că sufletul nu se vindecă prin lacrimi, ci mai ales prin zâmbete.

Poate că acesta este adevăratul lor rol.
Să ne aducă, puțin câte puțin, înapoi acasă… la acea partea din noi care încă știe să iubească fără condiții.
# companion

🐈 Nu orice pisică își dorește să fie ținută în brațe. Și este în regulă.De multe ori, noi oamenii căutăm apropierea prin...
22/07/2026

🐈 Nu orice pisică își dorește să fie ținută în brațe. Și este în regulă.

De multe ori, noi oamenii căutăm apropierea printr-o îmbrățișare.
Pisicile, însă, ne învață că apropierea adevărată începe cu respectul.

Înainte să o ridici, privește-o.
Dacă vine singură către tine, se freacă ușor de mâna ta, are corpul relaxat, urechile orientate înainte și coada ridicată, este posibil să îți spună că se simte în siguranță și îți acceptă prezența.
Iar dacă toarce, bucură-te de acel moment, fără să uiți că torsul poate ascunde uneori și durere sau stres.

La fel de important este să învățăm să recunoaștem și să respectăm și momentul în care ne spune „nu”.
Urechile lipite de cap, pupilele dilatate, șuieratul, mârâitul sau un corp care se încordează sunt semne că are nevoie de spațiu, nu de brațele noastre.

Sunt și clipe în care cea mai frumoasă dovadă de iubire este să nu intervenim.
Atunci când doarme, las-o să își viseze liniștea.
Când este speriată sau stresată, oferă-i un loc în care să se simtă în siguranță.
Dacă este bolnavă sau rănită, ai grijă de ea cu delicatețe, iar în timpul jocului las-o să își consume energia alături de jucăriile ei, nu de mâinile tale.

Pisicile nu ne cer să le iubim mai mult.
Ne cer doar să le ascultăm.
Iar atunci când le respectăm limbajul și alegerea, ele ne răsplătesc cu cel mai prețios dar pe care îl pot oferi: încrederea lor. 🤍

Le place pisicilor să fie ținute în brațe? 🐈Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc. Iar răspuns...
21/07/2026

Le place pisicilor să fie ținute în brațe? 🐈

Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc.
Iar răspunsul este unul care, poate, îi surprinde pe mulți: depinde de pisică, nu de cât de mult o iubești.

Majoritatea pisicilor se simt cel mai confortabil atunci când dețin controlul atât în ceea ce le privește cât și asupra mediului înconjurător.

Fiecare pisică are propria personalitate, propriul trecut și propriul nivel de confort.
Asta înseamnă că, cel mai probabil, domnul Mustăcilă preferă să aibă toate cele patru lăbuțe pe pământ.
Totuși, fiecare pisică este unică și preferințele diferă de la una la alta.
Unele preferă să își păstreze distanța și să aibă limite clare, în timp ce altele se bucură de îmbrățișări și momente de alint alături de oamenii lor.

De fapt, majoritatea pisicilor se simt în siguranță atunci când ele controlează situația.
Tocmai de aceea, a respecta alegerea unei pisici este una dintre cele mai frumoase forme de afecțiune pe care i le putem oferi.

A lua o pisică în brațe nu ar trebui să fie un gest făcut pentru confortul nostru, ci unul acceptat și de ea.

La fel de important cm este modul în care ridicăm o pisică este și momentul în care alegem să o facem.
Pisicile ne transmit foarte clar, prin limbajul corpului și prin vocalizări, dacă se simt confortabil sau dacă preferă să fie lăsate în pace.

În următoarea postare îți voi arăta semnele prin care o pisică îți spune că își dorește să fie ținută în brațe… și, la fel de important, semnele prin care îți cere să o lași în pace.

19/07/2026

Ne-am obișnuit să măsurăm inteligența animalelor comparând-o cu a noastră.

Din ce în ce mai mulți cercetători nu mai încearcă să afle cât de inteligente sunt animalele în comparație cu omul, ci încearcă să înțeleagă felul unic în care fiecare specie este inteligentă.

Dar dacă, pentru o clipă, am înceta să le mai privim prin ochii omului?

De exemplu delfinii sunt printre puținele ființe care se recunosc în oglindă.
Oamenii de știință numesc acest lucru conștiință de sine.
Acest test, numit Mirror Self-Recognition, este considerat unul dintre indiciile conștiinței de sine.
Foarte puține specii au trecut acest test însă printre cele care au reușit se numără elefanții asiatici, marile maimuțe (bonobo, cimpanzei, urangutani și gorile), delfinii cu bot gros, orcile, coțofenele, diavolii de mare (manta rays), iar cel mai recent — un șoarece, precum și alte câteva specii.

Dar aceasta este doar o mică parte din lumea lor.

Delfinii învață unii de la alții. Se joacă. Colaborează.
Își cresc puii cu răbdare. Își plâng pierderile.
Simt bucuria și o împărtășesc.
Nu încearcă să fie asemenea nouă.

Sunt pe deplin ei înșiși.

Poate că adevărata inteligență nu înseamnă să urci deasupra celorlalți.
Poate înseamnă să trăiești în armonie cu viața, fără să uiți cine ești.

Privind însă un delfin, mă întreb…
Oare cine are, cu adevărat, mai multe de învățat?

17/07/2026

M-am întrebat de multe ori de ce oamenii, din culturi atât de diferite și despărțiți de mii de kilometri, au ales același simbol pentru suflet și pentru transformare: fluturele.

Poate că au văzut în el ceea ce vedem și noi atunci când îl privim cu adevărat.
O ființă atât de fragilă încât pare făcută din lumină și, totuși, capabilă de una dintre cele mai extraordinare transformări din natură.

În Grecia Antică, fluturele era simbolul sufletului.
Nu întâmplător, cuvântul “psyche” însemna atât suflet, cât și fluture.

În Japonia, se spune că un fluture poate purta prezența unui suflet.

În Mexic, fluturii Monarh sunt întâmpinați ca mesageri ai celor plecați dintre noi, care se întorc, pentru o clipă, să-și viziteze familia.

Poate că oamenii din vechime au înțeles ceva ce noi în ziua de astăzi am uitat.
Fluturele ne amintește că viața nu este despre a rămâne mereu aceeași.

El …începe ca o omidă, se retrage în tăcerea unei crisalide, iar când timpul este potrivit, iese la lumină complet transformat.

Poate că și noi avem nevoie, uneori, de perioade în care nimic nu pare să se întâmple.
Pentru că cele mai profunde transformări nu au loc în fața lumii….Au loc în liniște.

Iar atunci când fluturele își deschide pentru prima dată aripile, nu se grăbește.
Știe că frumusețea nu stă în zborul lui ci în tot ceea ce a fost înainte de el.

Poate de aceea, oriunde în lume, fluturele a devenit simbolul transformării.
Nu pentru că se schimbă… ci pentru că are răbdarea să devină.

Atunci când o pisică pleacă de acasă, de cele mai multe ori explicația este una cât se poate de firească.Poate nu este s...
16/07/2026

Atunci când o pisică pleacă de acasă, de cele mai multe ori explicația este una cât se poate de firească.

Poate nu este sterilizată și este în căutarea unui partener.
Poate a fost atrasă de curiozitate, speriată de un zgomot puternic, alungată de un alt motan sau un căine , sau pur și simplu s-a rătăcit.
Poate simt că teritoriul lor este amenințat .
Acestea sunt situațiile pe care le întâlnim cel mai des.
Dar, de-a lungul comunicărilor cu animalele, am întâlnit și povești care nu se încadrau în aceste explicații.

Fiecare comunicare m-a ajutat să înțeleg mai bine acest subiect atât de controversat.
Unele mi-au arătat că nu se mai simțeau în locul potrivit. Un scandal sau o discutie aprinsă le aprovocat teama.
Altele au plecat în căutarea omului lor, după ce acesta dispăruse din rutina lor pentru câteva zile.
Unele au fost copleșite de schimbările din casă, iar altele au simțit nevoia să se retragă.

Și există un lucru despre care se vorbește prea puțin.

Atunci când o pisică este bolnavă sau slăbită, instinctul îi spune să caute un loc liniștit, ascuns și sigur.
În lumea unei feline, vulnerabilitatea se trăiește în ascunzătoare, nu la vedere.
Acest instinct vine din natura ei și nu înseamnă că și-a ales să-și părăsească familia.

Au existat pisici care mi-au spus că au venit în viața unui om doar pentru o anumită etapă.
Au fost alături de el cât timp au simțit că aveau ceva de oferit, iar apoi drumul lor a continuat în altă parte.

În același timp, am întâlnit animale care știau că omul lor urma să plece înainte ca valiza să fie scoasă din dulap.
Simțeau schimbarea înainte ca ea să devină vizibilă. Și au ales “ să plece în căutarea lui”.

Poate că acesta este unul dintre cele mai impresionante lucruri pe care le-am învățat de la animale.
Ele observă mult mai mult decât gesturile noastre.
Ne citesc ritmul, tăcerile, obiceiurile și schimbările.

Poate că nu vom înțelege niciodată pe deplin felul în care animalele percep lumea.
Dar, cu fiecare comunicare, sunt tot mai convinsă că ele ne privesc cu o atenție și o loialitate pe care încă învățăm să le înțelegem.

Nu suntem niciodată singuri.Oriunde mergem, există o viață care respiră alături de noi.O pasăre pe o creangă. O pisică l...
14/07/2026

Nu suntem niciodată singuri.

Oriunde mergem, există o viață care respiră alături de noi.
O pasăre pe o creangă. O pisică la soare.
O albină care caută nectar. O furnică grăbită. Un fluture purtat de vânt.

De cele mai multe ori trecem pe lângă ele fără să le observăm.
Nu pentru că nu sunt acolo, ci pentru că am învățat să privim lumea doar prin ochii oamenilor.
Adevărul este că această lume nu ne aparține doar nouă.

Cu mult înainte ca noi să ridicăm case, drumuri și orașe, exista deja o lume vie, plină de ființe care își urmau propriul ritm.
Noi nu am creat-o. Am intrat în ea și, încet-încet, am construit peste ea.
Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care animalele apar atât de des în viața noastră.
Nu ca să ne încurce drumul, ci ca să ne amintească faptul că nu suntem singurii locuitori ai acestui Pământ.

Cred că adevărata evoluție nu înseamnă să controlăm natura, ci să învățăm să conviețuim cu ea.

Să lăsăm un bol cu apă într-o zi fierbinte.
Să protejăm un cuib.
Să mutăm cu grijă un melc din calea noastră.
Să respectăm spațiul unui animal sălbatic.
Să îi învățăm pe copii că orice formă de viață merită respect.
Pentru că fiecare suflet are un loc aici.

Poate că spiritualitatea nu începe doar în momentele de liniște sau de rugăciune.
Poate că începe în clipa în care privim o pasăre, o insectă sau un animal și ne amintim că și el își trăiește viața cu aceeași dorință de a exista, de a fi în siguranță și de a-și urma rostul.

Și poate că, atunci când vom învăța să respectăm toate formele de viață, vom descoperi că nu am fost niciodată separați de natură.
Am făcut dintotdeauna parte din ea. 🤍

Nu există «natura» și «noi». Există doar o singură lume, pe care o împărțim cu nenumărate alte suflete.

Nu fiecare burtică expusă cere o mângâiere. Uneori cere să fie înțeleasă. 🤍🐾Ne topim de fiecare dată când un câine se ro...
11/07/2026

Nu fiecare burtică expusă cere o mângâiere. Uneori cere să fie înțeleasă. 🤍🐾

Ne topim de fiecare dată când un câine se rostogolește pe spate și își arată burtica.
Pentru noi pare o invitație la iubire. Dar pentru el, poate fi un limbaj.

Câinii nu își exprimă emoțiile prin cuvinte. Ei vorbesc prin corp.
Iar fiecare gest poartă o intenție.

Da, un câine care își expune abdomenul îți poate spune: „Am încredere în tine.”
Este unul dintre cele mai vulnerabile gesturi pe care le poate face și, atunci când este relaxat, cu privirea blândă, corpul moale și coada liniștită, este posibil să îți ofere o invitație la apropiere și la mângâiere.

Dar aceeași poziție poate avea un cu totul alt sens.

Poate că încearcă doar să se răcorească într-o zi călduroasă, expunând zona corpului unde blana este mai rară.
Poate că se joacă și te invită să intri în lumea lui.
Sau poate că îți spune, cu multă delicatețe: „Nu vreau conflict. Mi-e teamă. Te rog să fii blând cu mine.”

Atunci însă corpul lui vorbește altfel: își linge buzele repetat, privirea se ferește, se vede albul ochilor, iar corpul nu mai este relaxat, ci încordat.
În acel moment, cea mai mare dovadă de iubire nu este să îi mângâi burtica.
Este să îi respecți emoția.

Comunicarea autentică începe atunci când încetăm să reacționăm la un gest și începem să observăm sufletul de lângă noi.
Ochii, respirația, urechile, coada, tonusul corpului, contextul .
Toate acestea alcătuiesc propoziția pe care câinele încearcă să o rostească.

Din perspectiva mea de comunicator animal și comportamentalist, cred că animalele ne invită, în fiecare zi, la o altă formă de prezență.
Ele nu ne cer să le salvăm și nici să le interpretăm după regulile noastre.
Ne cer doar să fim suficient de tăcuți încât să le putem auzi.

Poate că cea mai profundă formă de iubire nu este atingerea.
Poate că este înțelegerea.
Pentru că un câine nu își expune doar abdomenul.
Își expune încrederea, vulnerabilitatea sau bucuria.

Iar felul în care răspundem acelui moment poate întări sau poate frânge o punte invizibilă dintre două suflete.

Adres

Frans Mombaersstraat
Kortenberg
3071

Openingstijden

Maandag 09:00 - 18:00
Dinsdag 09:00 - 18:00
Woensdag 09:00 - 18:00
Donderdag 09:00 - 18:00
Vrijdag 09:00 - 17:00

Telefoon

+32498292248

Website

Meldingen

Wees de eerste die het weet en laat ons u een e-mail sturen wanneer Raluca - Animal Communicator & Feline Behaviourist nieuws en promoties plaatst. Uw e-mailadres wordt niet voor andere doeleinden gebruikt en u kunt zich op elk gewenst moment afmelden.

Contact De Praktijk

Stuur een bericht naar Raluca - Animal Communicator & Feline Behaviourist:

Snelkoppelingen

Delen

Type