Parohia Ortodoxă Română Casas Ibáñez

Parohia Ortodoxă Română Casas Ibáñez Información de contacto, mapa y direcciones, formulario de contacto, horario de apertura, servicios, puntuaciones, fotos, videos y anuncios de Parohia Ortodoxă Română Casas Ibáñez, Medicina y salud, Calle Santa Catalina, Casas Ibáñez.

01/09/2026
21/08/2026

Comunicat de presă - Parohia Alcalá del Júcar

12/08/2026

Ce să scrii pe pomelnic în săptămâna Adormirii Maicii Domnului

În zilele dinaintea Adormirii Maicii Domnului, sărbătorită pe 15 august, mulți credincioși merg la biserică sau la mănăstire, aprind o lumânare și lasă un pomelnic pentru a fi pomeniți cei dragi la sfintele slujbe.

Pentru unii este un obicei păstrat din familie. Pentru alții apare însă întrebarea:

Ce trebuie să scriem, de fapt, pe pomelnic?

Pomelnicul nu este o listă de dorințe și nici un mijloc prin care cerem ca anumite lucruri să ni se împlinească în mod automat. Este, înainte de toate, o mărturie a dragostei și a rugăciunii pentru ceilalți.

Începe cu numele tău și ale celor din familie

Pe pomelnicul pentru cei vii se trec numele de botez ale persoanelor pentru care dorim să se roage Biserica.

Putem începe cu membrii familiei:

părinți, soț sau soție, copii, frați, surori, bunici și alte persoane apropiate.

În mod obișnuit, se scrie simplu numele primit la Botez.

De exemplu:

Vii:

Ioan
Maria
Elena
Andrei
Nicolae
Ana

Nu este nevoie să scriem numele de familie, adrese sau explicații lungi.

Dacă avem nelămuriri privind felul în care trebuie alcătuit pomelnicul într-o anumită biserică sau mănăstire, cel mai bine este să întrebăm preotul de acolo.

Nu-i trece doar pe cei din familia ta

Un pomelnic poate cuprinde și oameni care nu ne sunt rude.

Poate avem un prieten bolnav.

Un vecin care trece printr-o încercare.

Un om care ne-a cerut să ne rugăm pentru el.

Sau pur și simplu pe cineva despre care știm că trece printr-o perioadă foarte grea.

A trece numele unui om pe pomelnic este un gest simplu prin care spunem:

„Doamne, pomenește-l și pe el.”

Poți trece și numele celui cu care ești certat?

Poate unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem face este să ne rugăm și pentru omul cu care avem o neînțelegere.

Nu pentru ca Dumnezeu „să-i dea o lecție”.

Nu pentru ca noi să avem dreptate.

Ci pentru pace și îndreptare.

Dacă există cineva față de care porți încă o supărare, poți pomeni numele lui în rugăciunea ta și poți cere:

„Doamne, dă-ne pace și ajută-ne să ne iertăm.”

Uneori, împăcarea începe înainte ca două persoane să-și vorbească din nou. Începe în inima uneia dintre ele.

Nu-i uităm pe cei bolnavi și aflați în necaz

În aceste zile putem trece pe pomelnic și numele celor despre care știm că trec prin boală, singurătate, probleme familiale sau alte încercări.

Nu avem nevoie să scriem întreaga lor poveste.

Dumnezeu o cunoaște.

Este suficient numele.

Putem continua apoi acasă rugăciunea pentru ei, înaintea icoanei Maicii Domnului.

Pomelnicul pentru cei adormiți se scrie separat

Pe lângă cei vii, îi pomenim și pe cei plecați dintre noi.

În mod obișnuit, numele celor adormiți sunt trecute separat de cele ale persoanelor aflate în viață.

Putem scrie:

Adormiți:

Gheorghe
Elena
Vasile
Maria
Constantin

Sunt părinții, bunicii, frații, rudele, prietenii și binefăcătorii noștri care nu mai sunt printre noi.

Faptul că au trecut ani de la moartea cuiva nu înseamnă că trebuie să încetăm să ne rugăm pentru el.

Dragostea nu se termină la mormânt.

Ce NU trebuie să transformăm pomelnicul să fie

Este important să nu confundăm pomelnicul cu o listă de cereri.

Nu este nevoie să scriem:

„să-mi meargă bine afacerea”;

„să câștig procesul”;

„să se întoarcă persoana iubită”;

„să primesc bani”;

„să pățească rău dușmanul meu”.

Rugăciunea creștină nu urmărește răul altui om.

Pe pomelnic sunt importante numele oamenilor pe care îi încredințăm rugăciunii Bisericii.

Pentru problemele concrete ale vieții noastre ne putem ruga personal și putem vorbi cu duhovnicul atunci când avem nevoie de îndrumare.

Se scriu cât mai multe nume?

Nu există o valoare mai mare a unui pomelnic doar pentru că are foarte multe nume.

Mai important este să nu tratăm pomenirea mecanic.

Când scriem un nume, să ne gândim pentru o clipă la omul respectiv.

Să ne dorim cu adevărat binele lui.

Să spunem în inimă:

„Doamne, pomenește-l.”

Atunci pomelnicul nu mai este doar o bucată de hârtie, ci devine parte din rugăciunea noastră.

Un pomelnic aparte înainte de 15 august

În săptămâna Adormirii Maicii Domnului putem face acasă un lucru simplu.

Luăm o foaie și ne gândim, fără grabă, la oamenii din viața noastră.

Cine are nevoie de rugăciunea mea?

Poate un părinte.

Poate un copil.

Poate un om bolnav.

Poate cineva care trece printr-o despărțire sau printr-o mare încercare.

Poate chiar omul care ne-a rănit.

Și, separat, să ne amintim de cei adormiți din familia noastră.

Apoi putem duce pomelnicul la biserică, potrivit rânduielii locului.

Cel mai important nume poate fi cel pe care îți este greu să-l scrii

Este ușor să ne rugăm pentru oamenii pe care îi iubim.

Mai greu este să rostim înaintea lui Dumnezeu numele celui care ne-a făcut rău.

Dar tocmai aici poate începe vindecarea unei supărări.

În zilele dinaintea Adormirii Maicii Domnului, putem încerca să nu ducem înaintea Maicii Domnului numai necazurile și dorințele noastre.

Să ducem și numele oamenilor pe care îi iubim.

Numele celor care suferă.

Numele celor plecați dintre noi.

Și poate chiar numele celui pe care încă încercăm să-l iertăm.

Pentru că pomelnicul nu este numai o listă de nume.

Este o listă de oameni pe care alegem să nu-i uităm în rugăciune.

03/06/2026

Trăim într-o vreme în care preotul este judecat foarte ușor
Dintr-o fotografie.
Dintr-o bârfă.
Dintr-o vorbă aruncată fără să doară pe cel ce o spune.
Puțini mai văd însă ce este cu adevărat în spatele unei rase preoțești.
Nu văd anii de slujire.
Nu văd oboseala.
Nu văd nopțile în care preotul stă singur înaintea icoanelor și pomenește nume, lacrimi și suferințe.

Preotul nu trăiește doar pentru el.
Viața lui se amestecă zilnic cu durerile oamenilor.

Astăzi botează un copil.
Mâine împacă o familie.
Poimâine aleargă la spital.
Iar peste câteva ceasuri stă lângă un sicriu și încearcă să pună puțină nădejde într-o inimă sfâșiată.
Și de multe ori, în timp ce pe chipul lui este liniște, în sufletul lui este cruce.
Pentru că preotul duce cu el necazurile satului, ale familiilor, ale bătrânilor singuri, ale mamelor care plâng, ale tinerilor pierduți, ale bolnavilor care cer o rugăciune.
Nu știe nimeni câte telefoane primește un preot la miezul nopții:
„Părinte, rugați-vă pentru mine…”
„Părinte, copilul meu este bolnav…”
„Părinte, nu mai pot…”
Iar atunci, omul acela pe care lumea îl judecă atât de ușor îngenunchează înaintea lui Dumnezeu și începe să plângă pentru oamenii lui.
Da… preotul este om.
Greșește.
Obosește.
Cade și el uneori sub greutatea vieții.
Dar, dincolo de toate slăbiciunile omenești, rămâne harul lui Dumnezeu care lucrează prin mâinile lui.
Căci nimic nu este mai greu și mai frumos decât să porți suflete către Hristos.
Să ridici oameni căzuți.
Să aduci pace unde este război.
Să duci lumină unde este întuneric.
Să spui „Hristos a înviat!” în case unde până ieri era numai plâns.
Poate că lumea nu va înțelege niciodată pe deplin jertfa preoției…
Dar Dumnezeu vede fiecare lacrimă, fiecare rugăciune și fiecare cruce purtată în tăcere.
De aceea, să nu uităm să ne rugăm și pentru preoții noștri.
Pentru că și ei au nevoie de întărire.
Și ei duc lupte nevăzute.
Și ei ard, în tăcere, pentru oameni și pentru Biserică.

Dirección

Calle Santa Catalina
Casas Ibáñez
02210

Página web

Notificaciones

Sé el primero en enterarse y déjanos enviarle un correo electrónico cuando Parohia Ortodoxă Română Casas Ibáñez publique noticias y promociones. Su dirección de correo electrónico no se utilizará para ningún otro fin, y puede darse de baja en cualquier momento.

Atajos

Compartir

Categoría