Maria Plaias Nutrition & Functional Medicine

11/09/2026

Urmaresc cu interes atat profesional cat si personal tot ce se intampla in contextul peri/menopauzei si toate vocile medicale care cer imperios ca medicii de orice specializare sa aiba o pregatire de baza in ceea ce priveste rolul hormonilor reproductivi in intregul organism pentru a recunoaste efectele si dezechilibrele cauzate de lipsa lor atunci cand, in mod natural, secretia lor se reduce sau dispare.

E un spatiu atat de cunoscut mie si oricui profeseaza de ani de zile in spatiul medicinei functionale!
Caci daca e adevarat ca avem receptori de estrogen, progesteron si testosteron peste tot in corp si ca lipsa lor ne poate cauza nu doar evidentele probleme hormonale, dar si probleme psihiatrice, metabolice, cardiovasculare, osoase, articulare, dermatologice, urinare etc, e la fel de adevarat ca aceste conexiuni intre diferite organe si sisteme din corp exista si dincolo de hormoni cu ai lor receptori.

Avem multiple axe in organism: axa creier-intestin si viceversa, axa intestin-ficat, axa intestin - plamani, axa intestin - piele, axa intestin - rinichi, axa mu**hi - sistem osos, axa tesut adipos - creier, pana si axa inima - creier. Si or mai fi cateva care nu-mi vin nici mie chiar acum in minte. Cert e ca tot corpul e conectat si organe si sisteme diverse comunica constant unul cu altul si se influenteaza unul pe altul. Sa ne prefacem ca nu e asa si sa lucram doar pe bucatica noastra inseamna sa nu rezolvam niciodata problema cu adevarat si sa ne scape foarte multi oameni bolnavi printre degete.

Asa ca recunosc frustrarea, recunosc incredulitatea ca aceste aspecte nu sunt evidente si nu sunt deja studiate si stiute, recunosc nerabdarea ca lucrurile sa se miste mai repede si sa nu mai fie lasati oameni suferinzi pentru ca fiecare medic specialist adreseaza doar bucatica lui si organele sau sistemul lui, in care hormonii nu au avut un loc recunoscut pana acum.

Mi se pare chiar ca, cerand cu fermitate o abordare cat mai holistica in contextul peri/menopauzei, sa deschidem in viitor drumul si in directia unei abordari holistice in general si in cazul altor probleme cronice de sanatate (peri/menopauza nu e o problema cronica, e doar un moment natural de tranzitie, dar problemele de sanatate care deriva pot fi).
Sa nu mai fie admisibil sa fim tratati ca o masinarie ce necesita doar piese de schimb.

Spun in viitor, pentru ca deocamdata vibe-ul pe care eu il percep e inca distorsionat: daca e cat se poate de logic si legitim sa pretindem o abordare holistica in cazul peri/menopauzei, pentru restul problemelor de sanatate abordarea asta e considerata inca "o fandoseala" (cit.). Si discrepanta asta intre diferitele perspective e ceva ce ma lasa pana in ziua de azi absolut uluita.

10/09/2026

Sunt in Italia zilele astea și nu pot să nu mă întreb, pentru a nu știu câta oară, dacă, atunci când se spune că dieta mediteraneana e cea mai bună, oare se ia în considerare și modul în care italienii iau micul dejun: zahar, zahar și iar zahar.
Nu dai de-o legumă sau de-o proteina nici din greșeală.

Asta îmi amintește și de călătoriile anuale prin alte țări pe care le fac împreună cu prietena mea italiană in care ea mereu strâmbă din nas când nu găsește carbohidrați la micul dejun din hotelurile în care stăm, cu consecința că două ore mai târziu îi e deja iar foame.

Dacă mai adăugăm că felul întâi de la prânz e farfuria de paste in loc de ciorba, întrebarea care apare spontan e: oare dieta "mediteraneana" e chiar mediteraneana? Oare așa mult impactează cina încât să nu conteze alimentația până atunci? Oare noi, ăștia ne-mediteraneeni, unde mâncăm greșit (mă refer aici la dieta clasica, nu la excese și devieri)?

02/09/2026

Am lucrat cu foarte multi clienti cu un diagnostic autoimun in cazul carora un eveniment stresant a fost picatura care a umplut paharul.
Ba ca era vorba de un divort, ba terminarea unui PhD, ba boala si moartea succesiva a unuia din parinti, a fost deseori un episod partial acut, in sensul de intensitate, dar nu in sensul de lungime, pentru ca a fost mereu ceva ce s-a intins pe o perioada mai lunga.

Asta nu inseamna ca oricine are o perioada stresanta in viata va face o boala autoimuna, ci mai degraba ca acel episod stresant poate deveni un trigger intr-un corp deja bombardat din alte directii (dieta nehranitoare sau inflamatoare, un stil de viata mai dereglat fara respectarile ritmului circadian, poate o incarcatura virala sau bacteriana deja existenta, o expunere mai mare la toxine etc) si care are si o predispozitie genetica.

Nu e deloc o coincidenta ca m-am specializat si am lucrat multi ani intr-un context autoimun, iar acum, de 4 ani deja, ma specializez pe diverse abordari somatice, pentru a invata, si a-mi invata si clientii la randul meu, cm sa-si regleze cat mai bine sistemul nervos. Cele doua sunt strans conectate.

Have you ever thought back to the events in your life leading up to the time you started to feel unwell?

Most of us will have several root causes contributing to our Hashimoto’s conditions, and tracing our steps back to what was going on with us before we began to experience symptoms can help us uncover our triggers, which could include…

- A traumatic or stressful event
- Pregnancy
- Moving to a new place
- Contracting a virus
- Toxin exposure
- Food poisoning
- Dental work
- ...and more!

Stress, by far, is the most reported event before someone starts developing symptoms. To learn more about why this might be, the adrenals' crucial role in thyroid health, and how to support the adrenals, comment ADRENALINFO below and I'll send you my article on this topic.

What notable events led up to your Hashimoto’s diagnosis?

01/09/2026

Buna tuturor, e septembrie si am revenit online si aici pe pagina mea profesionala 🍁.
Nu stiu daca mi-a simtit cineva lipsa, sunt doar o paginuta pe internet pana la urma, asa ca sper ca nu v-ati gandit la postarile mele sau lipsa lor in vara asta lunga si calduroasa.

Nu intentionam sa fiu absenta atata timp dar, ce-a inceput cu cateva zile offline, s-a tranformat in mod natural intr-un sezon intreg si linistea asta a fost primita foarte bine de sistemul meu nervos.

Nu a fost insa o perioada de odihna si calatorii, a fost mai degraba o perioada de studiu pentru mine. Asa ca, in acest timp:

🌟 Am terminat de studiat al doilea masterclass pe anul acesta oferit de Kharrazian Institute, cel despre Preventive Cardiology, d**a cel despre Nutrigenetica si Peptide din iunie.

🌟 Am continuat aprofundarea sanatatii hormonale si a acestei minunate perioade a peri/menopauzei si am (re)luat la rand o serie ampla de webinarii pe tema oferite de Precision Analyticals. Plus am trecut prin cursul pentru healthcare professionals si multe din webinariile oferite de International Menopause Society.

🌟Am facut un alt curs despre sanatatea ficatului si a colecistului cu Debbie Grayson, care e atat farmacist cat si nutritonist. Nu mai tin minte al catelea curs e pe tema asta ca am tot studiat-o de-a lungul anilor, dar apreciez diferitele puncte de vedere si era important pentru mine sa inteleg si interactiunea dintre medicamente si suplimente de la cineva cu expertiza decenala in amandoua. Plus imi doream sa aprofundez abordarea sanatatii si rolului nutritiei post-colecistectomie.

🌟Si, nu in ultimul rand, am parcurs cu brio ultimul curs avansat de nutrigenomica oferit de LifecodeGX, cel dedicat hormonilor, Hormones Master, ce a fost extrem de interesant. Am apreciat atat partea teoretica cat si experienta clinica impartasita de medicii care folosesc nutrigenetica in practica lor si modul cm asta a schimbat viata pacientelor.

Ce urmeaza? Azi incepe anotimpul meu preferat si luna mea de nastere si e o perioada ce musteste de promisiuni. Voi fi mult pe drumuri, voi participa la diferite conferinte, atat online cat si fizic, si voi si calatori cateva saptamani putin mai incolo, ca intram in shoulder season si deci e momentul perfect pentru asta.

Luna asta voi ajunge si la Bucuresti pentru ultimul modul Avansat din cursul de Somatic Experiencing cu care inchei cei 3 ani de studiu in aceasta minunata abordare somatica si ma voi putea numi in sfarsit un Somatic Experiencing Practitioner.

Si, nu in ultimul rand, duminica asta de la ora 12, ora Ro, organizez si intalnirea lunara online de sesiune TRE (aviz amatorilor 😊). Sunt foarte bucuroasa ca am posibilitatea sa adaug aceasta abordare la munca mea integrativa, si faptul ca unele doamne au fost cu mine chiar de la inceput si inca aleg sa vina la aceste sesiuni, aproape 2 ani de la certificare, imi confirma ca fac ce trebuie si ca le face bine.

Ne apucam de treaba.

09/07/2026

Despre rolul fierului in contextul sanatatii osoase. Nu v-ati gandit ca valorile fierului pot impacta sanatatea oaselor noastre, nu-i asa?

21/06/2026

Mă gândeam zilele acestea, că tot sunt in concediu și într-o dispoziție mai gânditoare, ce șansă am avut să locuiesc în Irlanda in anii mei formatori in medicina funcțională.

Am inceput in 2014, când în România, dacă menționai cuvântul "funcțional" ți se striga înapoi "Snake oil, snake oil!" (și asta a ținut ani buni, cred că și în ziua de azi mai sunt câțiva die-hard care recita vechea placă), pe când noi, la IINH, studiam după modelele de la IFM, Institutul de Medicină Funcțională american.

Țin minte că ani mai târziu, deja certificată, m-am uitat să văd și care e relația Italiei cu medicina funcțională, țară în care locuisem mai mult de un deceniu și pe care o lăsasem in favoarea Irlandei, și nu am găsit mai nimic. Doar succesiv a apărut un master și acum văd că este și o școală plus câțiva doctori care discută deschis despre abordarea asta integrativă.

Legătura dintre SUA și Irlanda a fost întotdeauna foarte strânsă, nu doar economic ci și la nivel de informații și curente medicale. Nu e cu siguranță o coincidență că avem anual, de mai bine de un deceniu, medici americani de medicina funcțională și membri IFM care vin la conferința de 2 zile din noiembrie pentru noi, conferință care reprezintă una din ocaziile de-a ne aduna punctele CPD de dezvoltare profesională.
Și probabil nu e o întâmplare că puțini dintre terapeuții irlandezi simt necesitatea să se certifice succesiv cu IFM, testament al bunei pregătiri funcționale oferite de IINH.

Calitatea cursurilor și apoi a conferințelor, webinarelor, summiturilor, congreselor la care avem constant acces atât în Irlanda cât și în UK e ceva pentru care am fost mereu recunoscătoare.
Și mă bucură, in mod genuin, să văd acum in sfârșit deschiderea României spre abordarea asta atât de necesară, să văd doctori, dieticieni și alți terapeuți ce încet încet încep să se certifice cu diversele scoli americane.

Țara noastră are mare nevoie de tipul acesta de medicina integrativa, iar faptul că am decis deja cu mulți ani în urmă să mă dedic aproape în exclusivitate unei nevoi românești a fost o decizie conștientă de această lipsă. Așa cm și faptul că am valsat cu burnout-ul mulți ani la rând a fost o consecință a acestei alegeri, acolo unde nu am avut pe nimeni în România cu care să colaborez și a trebuit să mă specializez singura in multiple afecțiuni pentru a acoperi acea lipsa.

Așa că aplaud și încurajez și susțin orice nou terapeut, dietician sau medic care alege această specializare (cu excepția celor care zic că se specializează sau că s-au specializat dar de fapt fură info de la alții de pe net).
Cred că acolo unde colaborăm și ne susținem, pacienții/clienții noștri au doar de câștigat.

21/06/2026

Atenție pe cine urmăriți și în cine aveți încredere când vi se spune că rezistența la insulină nu conteaza pentru că nu reprezintă un diagnostic in sine.
Poate fi irelevant doar când dezechilibrul metabolic e mai avansat și atunci rezistenta la insulină e implicita, dar să spui că e irelevant tout court dă dovadă de un punct de vedere reductiv și obtuz ce nu ia în considerare toate celelalte probleme pe care rezistenta la insulină le poate cauza, dincolo de dezechilibrul metabolic.