15/02/2026
🌿 Povestea 5
– Inițierea în Lăcașul dintre Respirații 🌿
O poveste despre întâlnirea cu energia Maestrului… și cu propria lumină.
Dimineața era încă tânără, cu un cer palid, ca o foaie pe care urmează să se scrie ceva sacru. Kai îl urma în tăcere pe Maestrul Zhirong de-a lungul unei poteci care părea să se desfacă singură sub pașii lor. Aerul mirosea a rășină caldă, iar lumina dintre copaci vibra în nuanțe de verde lichid.
- Astăzi vei primi inițierea,” spuse maestrul, cu voce joasă și liniștită. Nu este un ritual. Este o poartă.
Kai simți un tremur în piept. Nu știa dacă era emoție, teamă sau chemare. Probabil toate.
Au coborât într-o vale îngustă, unde pădurea se deschidea într-un cerc aproape perfect. În mijlocul cercului se afla un altar din piatră albă, fisurată de timp, dar încă radiantă, ca și cm ar fi păstrat lumina unor vechi răsărituri.
- Acesta este Lăcașul dintre Respirații, spuse Zhirong. Aici, energia lumii se adună pentru cei care sunt pregătiți să o simtă.
Kai se așeză în fața maestrului. Zhirong își întinse palmele, dar nu îl atinse. Totuși, Kai simți o căldură crescând între ei, ca o lumânare care se aprinde fără flacără.
- Închide ochii,” rosti maestrul. Și lasă-ți mintea să devină cer.
Kai închise ochii.La început, au*i doar vântul. Apoi… liniștea. O liniște atât de densă, încât părea o prezență. O atingere.
Zhirong inspiră adânc, iar Kai simți cm aerul maestrului trage după el și respirația lui.
În întunericul din spatele pleoapelor, Kai văzu o undă de lumină. Ca un fir albastru, subțire, pulsând ușor.
Firul deveni două. Apoi trei. Apoi o țesătură care se forma singură.
Simți palmele maestrului fără ca acestea să le atingă. Energia nu curgea spre el… curgea prin el. Ca și cm ar fi fost un râu care fusese întotdeauna acolo, dar abia acum fusese lăsat liber.
În piept, o expansiune. Ca o floare care se deschide, petală cu petală.
Kai se vedea copil, alergând prin lanuri de grâu, simțind soarele ca o mângâiere vie.
Flash – o pasăre albă ridicându-se în zbor, părând că duce ceva din sufletul lui spre cer.
O mână caldă, poate a mamei, poate a cuiva dintr-o altă viață, atingându-i fruntea.
- Nu lupta, au*i vocea maestrului, undeva între lume și vis. Energiei îi place să curgă în sufletul care se abandonează.
Kai simți cm ceva se rupe în el. O coajă, o limită, o veche frică.Locul rupt nu durea. Din el izbucnea lumină.Lumina se extinse în tot corpul lui. Căldură în piept. Fiori pe brațe. O vibrație fină în vârful degetelor.Era ca și cm pielea ar fi devenit transparentă și întreaga lume i-ar fi văzut interiorul — și l-ar fi binecuvântat.
Deodată, Kai simți energia maestrului… diferit. Mai profund decât oricând.
Nu ca o forță venită din afară, ci ca o parte din el însuși. Ca și cm Zhirong ar fi fost ecoul unei înțelepciuni pe care Kai o purta, dar nu o activase încă.
-Incepand de azi ești inițiat în Reiki , spuse maestrul, apropiindu-și palmele de spatele inimii lui Kai.Nu îți dau nimic. Doar îți amintesc ce e deja acolo.
În acel moment, Kai văzu cu ochii minții un simbol uriaș, format nu din linii, ci din lumină.Nu știa ce înseamnă, dar îl simți. Era un sunet, un puls, o promisiune.
Când deschise ochii, Kai plângea. Nu de durere. De eliberare.
Zhirong îl privi blând.
-Astăzi s-a deschis o poartă. Nu grăbi pașii. Energia te va ghida. Eu doar merg alături.
Kai inspiră. Aerul părea mai viu. Pământul mai cald. Lumina mai curgătoare.
-Maestre… simt… totul.”
-Așa începe adevărata vedere, spuse Zhirong..
Și în acel cerc sacru, Kai înțelese că drumul lui cu Reiki nu era despre a învăța. Era despre a-și aduce aminte.
PS.
Dacă vreți să aflați în continuare aventurile lui Kai, scrie în comentarii,, KAI " .
