10/06/2026
Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor.
Astăzi vă propun să discutăm puțin despre dictatura emoțiilor, pentru că fix asta trăim, fix în asta ne aflăm, într-o splendidă dictatură a emoțiilor, care a avut și are în continuare ca efect - însă sper că, în timp, nebunia asta se va opri -, o adevărată bubuială a problemelor ce țin de sănătate mintală.
De ce spun că trăim în dictatura emoțiilor?
Pentru că totul este despre emoții. Emoțiile sunt noua religie a lumii, emoțiile sunt noul filtru prin care privim viața și unicul filtru prin care privim viața și, din păcate, mi-e teamă că lucrul ăsta ne duce direct în gard.
În loc să stăm să ne gândim la un tot, adică ceea ce simt, ceea ce gândesc, ceea ce spun, ceea ce fac, valori, direcții de viață, noi ne oprim doar la ceea ce simt.
Ratand întreg procesul interrelațional, distrugand orice șansă de stare de bine, pentru că devenim extrem de preocupați de ceea ce simțim, filtrăm totul prin ceea ce simțim și, practic, ratăm orice fel de conexiune din această evitare a vieții.
Pentru că centrarea prea mare pe emoții duce la evitare a vieții, nu la trăirea ei.
Drept urmare, ar fi să înțelegem că nu totul este despre emoții. După cm vedeţi, relaţiile au ajuns să fie strict despre emoţii. Inteligenţa este strict emoţională. Dezvoltarea este strict emoţională. Maturizarea este strict emoţională. Reglarea este strict emoţională.
Totul este emoţional, nimic nu se mai poate fără emoţii.
Da? Sigur, acum să nu înţelegeţi greşit că aş fi un duşman al emoţiilor.
Deloc. Însă trebuie să înţelegem un lucru fundamental şi anume faptul că emoţiile sunt informaţii, nu direcţii.
Repet, emoţiile sunt informaţii, nu direcţii.
Cel mult pot fi informaţii legate de direcţii, însă ele nu sunt informaţii. Emoţiile sunt informaţii despre mediul intern şi mediul extern, da?
Şi ele ne arată un tablou, dacă vreţi, cm funcţionează tabloul vieţii noastre, însă ele nu sunt direcţii de viaţă.
În momentul în care folosim emoţiile ca pe direcţii de viaţă, vom da cu căruţa în gard de dimineaţă până seară. Ne vom purta ca nişte beţivi care se clatină pe stradă, cad în şanţul din stânga, se chinuie vreo două ore să iasă din şanţul din stânga, se mai clatină puţin, după care li se strică direcţia şi cad în şanţul din dreapta.
Fix aşa ajungem să ne purtăm. şi ajungem să ne mişcăm prin viaţa asta în momentul în care emoţiile devin direcţii.
Cred că este momentul ca această dictatură să se oprească, pentru că rezultatul este unul dezastruos, dincolo de faptul că s-a transformat într-o modă, iar psihoterapia a devenit o industrie la modă, efectul este unul dezastruos.
Cred că este momentul ca emoţiile să fie integrate la locul lor şi să putem să vorbim despre om nu doar ca despre o înşiruire de emoţii, ci să putem să vorbim şi despre caracter, să putem să vorbim şi despre simţul datoriei, să putem să vorbim şi despre scopuri, să putem să vorbim şi despre valori, adică direcţii de viaţă. Ce părere aveti?
