08/05/2026
Observ că atunci cînd vine vorba de procesul terapeutic, toată lumea fuge după “vindecare totală” și schimbări majore, cataclismice. În realitate, sistemul nervos nu susține astfel de schimbări.
Așa că las aici o listă cu lucruri mici, aparent, însă extrem de importante, care se întîmplă ușor ușor, pas cu pas, cînd îți reglezi sistemul nervos, într-o ordine aleatorie, așa cm îmi vin acum:
- Un sistem digestiv care funcționează ceas, în loc de constipație, diaree, colon iritabil și așa mai departe. Unul dintre lucrurile care se întîmplă atunci cînd sistemul nostru nervos este extrem de dereglat este că sistemul digestiv îi urmează aproape imediat și ne confruntăm toată viața cu probleme gastrointestinale.
- Un somn bun, odihnitor - adormi cînd te pui în pat, readormi în cazul în care te trezești noaptea să mergi la baie, te trezești odihnit. O mare parte dintre problemele noastre emoționale se rezolvă cu o noapte bună de somn. Nopțile de somn rău sînt responsabile pentru stări accentuate de neliniște, de tristețe, incapacitatea de a lua decizii, ceață mentală și așa mai departe.
- Capacitatea de a delega, de a avea încredere în ceilalți că se descurcă, de a nu face micromanagement, de a fi capabil să lași în mîna altora lucruri pe care altădată le-ai fi făcut tu ca să verifici, ca să fii sigur că totul este perfect.
- Flexibilizarea răspunsurilor și capacitatea de a interveni dacă ceva merge greșit, pentru a-l repara fără să fie nevoie să controlezi totul dinainte.
- Capacitatea de a te bucura de lucruri foarte mici și de a simți un entuziasm copil în fața unor lucruri aparent banale.
- Capacitatea de a rămîne neclintit și liniștit în momente în care altădată ai fi tresărit foarte tare, te-ai fi speriat foarte tare, ai fi avut nod în stomac, puls foarte accelerat și gînduri extrem de prăpăstioase.
- Capacitatea de a mînca, bea, dormi, ieși în aer liber, a te mișca, a te conecta, a face lucruri pentru tine exact în măsura în care ai nevoie, nu din compulsie, nu din nevoie de a acoperi ceva care doare, nu obsesiv.
- Capacitatea de a sta cu un disconfort fără să reacționezi imediat, fără să te grăbești să rezolvi, să eviți sau să amorțești.
- Capacitatea de a nu mai simți că totul e urgent, apar spații între stimul și reacție.
- Capacitatea de a spune “nu” fără vinovăție sau explicații interminabile. Ba chiar cu bucurie, știind că fiecare “nu” spus altora e un “da” spus ție.
- Să poți cere ajutor fără rușine sau senzația că deranjezi, că te milogești, că te umilești, că ar trebui să știi tu sau să poți tu.
- O relație mai blîndă cu propriul corp, care nu mai e doar un loc al simptomelor, ci începe să fie un loc în care poți avea încredere.
- Capacitatea de a îți da seama mai repede ce simți și să poți pune în cuvinte, fără să te pierzi complet în emoție.
- Capacitatea de a nu mai lua totul personal, apare un pic de distanță între tine și reacțiile celorlalți. Poți vedea cînd e despre ei și cînd despre tine.
- Capacitatea de a te opri din muncă, din scroll sau din orice, fără să simți că se prăbușește ceva dacă nu continui.
- Să îți vină natural să respiri mai adînc, fără să fie un exercițiu.
- capacitatea de îți recunoaște limitele mai devreme, înainte să ajungi la epuizare.
- O toleranță mai mare la incertitudine, nu mai ai nevoie să știi tot, imediat.
- Să nu mai simți nevoia să explici sau să te justifici constant.
- Să apară momente de liniște în cap, fără zgomot continuu.
- Capacitatea de a îți face planuri fără să simți că totul o să meargă prost și e nevoie să ai backup la backup la backup.
- Să îți vină să faci lucruri fără să te împingi de la spate, apare o formă de energie mai curată, mai liniștită.
- Să simți că ai timp, chiar și atunci cînd nu ai.
