26/07/2026
Nu ai nevoie de dating profile ca să auzi toate aberațiile și bazaconiile relaționale din 2026. Am să fac o culegere de replici “tradiționale”, cu comentarii pe text.
Toți căutăm un parteneriat, unii reușim să îl găsim mai devreme, alții mai târziu, de cele mai multe ori, avem de navigat mai multe relații, de schimbat multe la tiparele noastre relaționale, de văzut, de înțeles și de acceptat părți din noi și părți din ceilalți. Adesea, nu alegem partenerul pentru că ne este potrivit, îl alegem pentru că ne oferă rapid un rol pe care noi îl cunoaștem foarte bine. Nu ne atrage doar omul de lângă noi, ne atrage starea emoțională în care ajungem lângă el. Uneori familiarul nostru e liniștea și pacea, uneori toxicitatea. Familiaritatea aceasta poate fi atât de puternică, încât o numim chimie, destin, conexiune specială, iubire complicată, avem la etichete cât carul pentru așa ceva, uneori îi zicem”iubire adevărată” 🙂
Până nu suntem aliniați cu nevoile și valorile noastre și fermi în a ni le susține(chiar dacă asta înseamnă pierderea unor relații an care nu e loc și pentru aceste aspecte), poate că partenerul se va mai schimba, însă povestea emoțională ne va rămâne aproape identică. Practic, până nu ne cunoaștem suficient de bine pentru a înțelege ce putem să trăim, pentru a înțelege că iubirea “adevărată”crează un spațiu stabil, nu căutăm relație, căutăm loc în care să ne potrivim cu rolul învățat în dinamici defectuoase, și cu fiecare relație ajungem din nou la muncă, fără să ne fi depus CV-ul
- “Simt că îl cunosc de-o viață.”
Normal. A reconstituit mediul în care ai crescut. Sper că a fost unul propice.
- “Cu tine pot fi eu însămi.”Sper ca asta să nu însemne anxios, hipervigilent și responsabil pentru echilibrarea a două sisteme nervoase.
-“Nu vorbește mult despre emoții.”
Nicio problemă, dacă nu vorbiți despre ceea ce simțiți, despre emoțiile voastre, o să le trăiești tu pentru amândoi.
- “Avem o chimie extraordinară.”Da, cortizolul și adrenalina fac casă bună.
-“Nu vreau să renunț prea ușor.”
Foarte bine. Important este să verifici dacă renunți la o relație sau renunți la proiectul personal de a convinge un om indisponibil că ești suficient de valoroasă pentru a deveni disponibil.
-“M-a învățat atât de multe.”
Și intoxicația alimentară ne învață multe despre igienă, asta nu ne-a determinat să ne întoarcem sistematic la același restaurant în care am făcut toxinfecție(sper).
- “Mă provoacă să cresc.” Păcat că nu te ajută să crești. “Provocat” crește în general nivelul de toleranță la diverse aspecte care sunt “prea puțin” sau “prea mult”.
-“Are nevoie de cineva care să creadă în el.”
Excelent. Tu ai nevoie de partener, ei au nevoie de cheerleader.
-“Știu că, undeva în interior, mă iubește.”
Undeva foarte adânc în interior, probabil lângă apendice. Iubirea reală NU se ține ascunsă ca să nu ți-o fure hoții.
-“A avut o copilărie grea.”
Și tu ai avut. Cumva doar una dintre copilării lucrează acum cu publicul🤷🏼♀️
-“Văd că a făcut efort”
Dacă asta e ceva consistent și nu înseamnă că a răspuns la un mesaj în aceeași zi, atunci e efort, altfel e return to basic. Învață să funcționeze în MS DOS😎
-“Sunteți într-o relație?”„Nu pot spune clar, nu îi plac etichetele.”
Nici facturile nu iubesc etichetele, și tot trebuie plătite. Când folosești curent, vine cu un cost, când furi curent, e gratis la tine(tot vine cu un cost, doar că e la altul)🙄.
-“Nu o face intenționat.”
Minunat. Trauma produsă involuntar intră tot prin aceeași ușă ca trauma intenționată.
-“Are nevoie de libertate”. Corect. Toți avem nevoie de libertate, de spațiu personal, de timp cu noi. Mai exact, avem nevoie de autonomie și de libertate de a exista autentic, nu de libertatea de a avea relație fără obligațiile și resonsabilitățiile unei relații, că deh, parteneriatul, cm ar zice celebrul lingvist G.C. vine din limba bătrână, unde a fi partener a înseamnă să fi “PARTE” din NER(Named Entity Recognition), da da, îmi iese și mie, nu aveți teamă :)))) mă pricep la romgleza veche🥸
„Nu știe ce vrea.”
Știe suficient cât să nu te piardă și insuficient cât să nu te aleagă, ceva tot știe 🙂
-“Între noi există ceva special, nu pot explica ce”
Explic eu, mult spațiu emoțional gol și foarte multă muncă din partea ta.
-“Are foarte mult potențial”. Corect, toți avem, vezi doar să nu te îndrăgostești de cine ar putea deveni și să fii într-o relație cu cine este acum, în general, cam așa se întâmplă…
-“Vreau să îl(o) ajut să devină cea mai bună versiune a sa.”
Nu știu ce să zic, în general, din exterior dacă nu s-a cerut contribuție la upgrade, oamenii pot fi destul de mulțumiți cu versiunea lor actuală.
-“ Știu că poate mai mult.” Dacă nu vrea mai mult, dacă nu a verbaliza asta, nu își va atinge potențialul în relația asta. Și tu știi câte poți duce, și ea(el) știe că tu poți duce destul de mult. Cam în asta constă adevărata voastră compatibilitate…
-“Nu am mai întâlnit pe nimeni ca el(ea).”
Uneori acesta este un compliment pentru omul întâlnit, alteori este semnalul că organismul tău a identificat o nouă formă de pericol sau de anomalie.
-“Fosta lui era nebună.”
Un clasic. Au existat femei care, printr-o coincidență statistică spectaculoasă, și-au pierdut echilibrul exclusiv după ce au intrat într-o relație cu el. Comunitatea științifică urmărește cazul.
-“Așa iubesc bărbații.”
Nu. Așa iubește acel bărbat, în acest moment, cu structura lui relațională și cu resursele pe care este dispus să le pună în relație. Jumătate din populația planetei nu poate fi folosită drept adeverință de scutire pentru comportamentul lui.
-“Toate femeile sunt dramatice.”
Firește. Este mult mai comod ca miliarde de femei să aibă aceeași problemă decât ca el să observe contribuția proprie la o singură relație.
-“Universul ne tot aduce împreună.”
Este posibil. La fel de posibil este ca niciunul dintre voi nu a blocat numărul celuilalt și frecventați cam aceleași locuri.
-„Nimeni nu mă cunoaște cm mă cunoști el(ea)”!
Dacă spui asta, sau ai spus-o vreo dată, poate că următorul pas ar fi să participi și tu la cunoașterea propriei persoane…
-”Nu vreau să pun presiune pe el(ea).”
Firește. Dacă îi ceri să spună ce rol are în relația în care participă deja, există riscul să se surmeneze. Oamenii au urcat Everestul cu mai puțină presiune decât simt cei care sunt neasumați în relații.
Partenerul nepotrivit are uneori un avantaj enorm: ne lasă să rămânem exact în rolul în care știm să suferim.
Când ești obișnuit să primești foarte puțin, orice gest de bun simț pare de proporții. Și un rest de lumânare aprinsă face lumină într-un beci…
Când ieșim din rol, partenerul nepotrivit nu pierde doar relația, ăierde serviciul inclus, iar noi nu pierdem doar felul în care am funcționat lângă celălalt, familiaritatea care ne făcea să știm în orice moment ce avem de făcut pentru a ține relația în viață. Nu mai alergăm după cineva, nu mai traducem tăcere și absențe, nu mai căutăm cu frenezie repere relaționale clare, nu mai încercăm să merităm ceea ce ar fi trebuit să existe firesc între doi oameni și, pentru o vreme, poate că lipsa acestei munci constante ne va face să simțim că ne lipsește iubirea, cu toate că adesea, ne lipsește doar…vechiul loc de muncă.
Partenerul potrivit nu va avea nevoie de om care știe să îndure orice, de salvatorul care repară tot, care e hiperindependet sau de adultul care se adaptează în așa fel încât nu comunică emoții, nu spune ce simte, nu vorbește prea mult, face orice e necesar și se pliază pe nevoile sale ca să nu cumva să deranjeze.
Partenerul potrivit nu îți cere servici, le oferă la rândul său fără solicitare, nu se poartă ca și cm ar fi posesorul unui abonament premium, e acolo și când servicii se modifică, și când resurse dispar, și când e furtună și când e totul bine, aducând liniște, predictibilitate și calm, nu fluturi.
Fluturii din stomac, se transformă adesea în insectar emoțional.
PS, dacă mai aveți și voi, lăsați replicile în comentarii😁
