EyeContact. Cabinet de psihologie

08/02/2026

https://vt.tiktok.com/ZSm1Ca2pP/
Construim fraze - dezvoltam limbajul!

28/01/2026

🧩 Când și de ce este importantă testarea copilului pentru TSA și ADHD
🌱 Introducere

A fi părinte înseamnă să iubești, să observi și, uneori, să te îngrijorezi.
Mulți părinți ajung, la un moment dat, să se întrebe: „Oare copilul meu se dezvoltă normal?” sau „De ce copilul meu pare diferit față de alți copii?”

Aceste întrebări sunt firești. Ele nu înseamnă că ești un părinte slab sau neinformat. Din contra, ele apar din grijă și responsabilitate.

Unii copii au nevoie doar de mai mult timp. Alții au nevoie de sprijin specializat mai devreme. A cere testarea de specialitate nu înseamnă să pui o etichetă copilului, ci să îi oferi șansa de a primi ajutorul potrivit la momentul potrivit.

Este important să vorbim și despre un adevăr greu: rușinea.
Unii părinți simt rușine, teamă sau vinovăție atunci când copilul lor nu este „ca toți ceilalți”. Presiunea socială și teama de judecata celor din jur pot duce la ascunderea simptomelor sau chiar a diagnosticului, uneori inclusiv față de sine.
Această reacție este umană, dar amână testarea și duce la pierderea timpului prețios în care copilul ar fi putut primi sprijin.

🔎 Ce pot face părinții în primul rând

Dacă observi comportamente care te îngrijorează:

nu aștepta „să treacă de la sine”

nu compara copilul cu alți copii

notează comportamentele observate

discută cu medicul de familie sau pediatrul

solicită testarea de specialitate

Negarea simptomelor sau a diagnosticului nu protejează copilul, ci doar întârzie intervenția.

🚩 Semne care ar trebui să pună părinții în gardă
👶 Copii mici (1–3 ani):

nu răspunde la nume

contact vizual redus

nu arată cu degetul, nu face „pa-pa”

nu imită gesturi sau sunete

întârziere sau regres al vorbirii

joacă repetitivă

reacții exagerate la sunete, lumină, atingere

pare „în lumea lui”

👦 Copii preșcolari și școlari mici:

dificultăți mari de concentrare

hiperactivitate

impulsivitate

dificultăți de limbaj

dificultăți de relaționare

crize emoționale frecvente

👩‍⚕️ Cui și la ce vârstă să se adreseze părinții

18–24 luni – pediatru, neurolog pediatru, psiholog clinician

2–3 ani – logoped, psiholog, terapeut ABA

3–6 ani – psiholog clinician, psihiatru pediatric, logoped, terapeut ocupațional

după 6 ani – testare complexă pentru școală și ADHD

Testarea nu este niciodată prea devreme, dar poate deveni prea târzie dacă este amânată.

🏥 Unde pot cere testarea în Republica Moldova

Asociația Obștească „SOS Autism” (Chișinău)
– screening, orientare pentru părinți și direcționare către testări specializate

Centrele Comunitare de Sănătate Mintală din Chișinău
– există în fiecare sector
– testare psihologică și psihiatrică a copilului
– servicii publice, multe gratuite, pe bază de îndreptare

Centrul de Intervenție Timpurie „Voinicel”
– testarea dezvoltării copilului mic
– sprijin pentru părinți și intervenție timpurie

Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii (CRRC)
– testare complexă
– programe de reabilitare și consiliere

Recomandare: începeți cu medicul de familie sau pediatrul pentru îndreptare.

🧠 Testarea copilului – ce instrumente există
Pentru TSA:

M-CHAT-R/F – 16–30 luni
ADOS-2 – de la 12 luni până la adult
ADI-R – de la 2 ani
testare clinică multidisciplinară – de la 18 luni

Pentru întârziere de dezvoltare / re**rd psiho-verbal:

Bayley Scales – 1–42 luni
WPPSI-IV – 2 ani 6 luni – 7 ani
WISC-V – 6–16 ani
testare logopedică – de la 18–24 luni

Pentru ADHD:

Conners Rating Scales – 3–17 ani
Vanderbilt Assessment Scale – 6–12 ani
testare psihologică clinică – de la 4–5 ani

🌿 Un gând pentru părinți

Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că îți pasă.
Nu trebuie să fii un părinte perfect, ci unul atent și prezent.

Testarea copilului nu este un verdict, ci un pas spre înțelegere.
Iar dacă, pe parcurs, simți că îți este greu sau că nu mai faci față, a cere suport psihologic pentru tine este un pas normal și sănătos.

Lucrurile se pot clarifica. Pas cu pas.
Nu ești singur.

06/12/2025

Cu răbdare și joacă, copilul tău poate progresa: Abilități esențiale de antrenat acasă

Exerciții detaliate pentru antrenarea abilităților copiilor cu autism (2–5 ani)

În această etapă de vârstă, copilul învață cel mai bine prin joc, repetare și interacțiune directă cu adultul. Fiecare exercițiu de mai jos este gândit să fie scurt (1–3 minute), vesel și ușor de repetat zilnic.

1. Gestul arătător
Scop: copilul arată pentru a cere, pentru a indica sau pentru a împărtăși interesul.

Exerciții detaliate:
A. Arătare pentru a cere
Puneți două obiecte (gustări/jucării) preferate în fața copilului, dar puțin mai sus sau mai departe.
Așteptați 3–5 secunde să vedem dacă arată singur.
Dacă întinde mâna, modelați gestul: luați-i mânuța și îndoiți degetul arătător.
Mereu spuneți clar: „Arată ce vrei!”.
Imediat după ce arată – oferiți obiectul.

B. Arătare pentru a indica
Așezați pe un raft mai multe jucării.
Spuneți: „Arată unde e mingea!”, „Arată ursulețul!”.
Dacă nu reușește, ghidați-i ușor mânuța.
Lăudați-l: „Bravo! Ai arătat!”.

C. Arătare în afară (parte de joint attention)
La fereastră: „Unde e mașina roșie? Arată!”.
La plimbare: „Arată câinele!”, „Arată avionul!”.
Folosiți intonație veselă, ca un joc.

2. Contactul vizual
Scop: copilul privește în ochi atunci când comunică sau cere ceva.

Exerciții detaliate:
A. Contact vizual pentru a obține ceva
Țineți o jucărie preferată aproape de fața dvs., la nivelul ochilor.
Spuneți: „Privește la mine!” și așteptați 1–2 secunde.
Când copilul vă privește — chiar și scurt — oferiți imediat jucăria.
Repetați de 5–10 ori.

B. Cucu-bau
Acoperiți fața cu mâinile sau un material.
Lăsați copilul să aștepte 2 secunde.
Descoperiți rapid fața și spuneți „Cucu-bau!”.
Mențineți contactul vizual o secundă, apoi zâmbiți larg.
Repetare: 5–7 runde.

C. Contact vizual în timpul hrănirii
Țineți lingurița puțin în lateralul feței dvs., nu direct în fața copilului.
Așteptați ca acesta să vă privească înainte să îi dați mâncarea.
Spuneți: „Bravo că te uiți la mine!”.

3. Imitația motorie
Scop: copilul imită acțiuni simple, apoi complexe.

Exerciții detaliate:
A. Imitație de bază
Stați față în față, copilul în poală sau la o mică distanță.
Faceți mișcări simple: bate din palme, ridică brațele, lovește ușor masa.
Spuneți „Fă ca mine!”.
Dacă nu imită, ghidați-l ușor fizic (promptare).
Lăudați de fiecare dată când reușește.

B. Imitație corporală variată
Atinge nasul, capul, urechile: „Așa facem noi!”.
Sări pe loc 2–3 sărituri.
Pune mâinile pe burtică sau la spate.

C. Joc melodiat
Cântați un cântecel scurt (ex: „Bate vântul frunzele”).
Introduceți gesturi simple.
Copilul trebuie să repete gesturile.

4. Imitația cu obiecte
Scop: copilul învață funcția obiectelor și intră în joc simbolic.

Exerciții detaliate:
A. Joc cu jucării simple
Luați o mașinuță și plimbați-o spunând: „Vrum vrum!”.
Dați-i copilului o mașinuță identică.
Spuneți: „Acum tu!”.
Așteptați 3–5 secunde; dacă nu imită, modelați mișcarea.

B. Hrănirea păpușii
Hrăniți păpușa cu o linguriță.
Dați copilului aceeași linguriță.
„Hrănește și tu păpușa!”.
Aplaudați sau spuneți „Bravo!” după reușită.

C. Lovirea cuburilor
Faceți o mică piramidă din cuburi.
Împingeți-o și spuneți: „Poc!”.
Rugați copilul să facă același lucru.

5. Imitația verbală
Scop: copilul imită sunete, apoi silabe și cuvinte.

Exerciții detaliate:
A. Sunete simple
Faceți sunete scurte: „pa”, „ba”, „ma”, „ta”.
Spuneți: „Spune pa!”.
Dacă copilul scoate un sunet asemănător — lăudă și recompensă.

B. Sunete de animale
Arătați o carte cu animale sau jucării.
Spuneți: „Vaca face muuu”.
„Spune și tu muuu!”.
Recompensați orice încercare.

C. Cuvinte funcționale
„sus”, „jos”, „apa”, „gata”, „hai”.
Folosiți-le mereu în contexte clare: ridicați-l → „sus”, coborâți-l → „jos”.

6. Cereri (comunicarea funcțională)
Scop: copilul învață să ceară ceea ce vrea, nu doar să ia sau să plângă.

Exerciții detaliate:
A. Cereri de jucării
Țineți jucăria preferată în mână, dar nu o oferiți imediat.
Așteptați un gest, sunet sau privire.
Dacă copilul întinde mâna, modelați gestul arătător sau un sunet simplu: „da”, „pa”.
Oferiți jucăria imediat.

B. Jocul bulelor de săpun
Suflați 3–5 bule.

Opriți-vă și țineți recipientul la piept.
Așteptați cerere: privire, gest, sunet.
Promptati: „Spune mai! / Arată!”.
Continuați imediat după cererea reușită.

C. Porții mici de gustări
Dați o bucățică mică (ex: chips, fruct).
Așteptați ca copilul să ceară alta.
Promptare verbală: „Vrei? Spune da / Arată!”.
Oferiți imediat.

Mesaj final pentru părinți
Nu exersați toate abilitățile odată.
Alegeți 2–3 și repetați-le zilnic 10–15 minute, în joacă.

Pentru evaluarea abilitatilor si nivelului de dezvoltare al copilului - adresati-va specialistului, care va aplica teste, chestionare, observatii si va crea un Program Personal de interventie.

29/11/2025

„Hiperactiv, capricios, nu vorbește și pare că nu ne aude – ce facem?”
Copilul este hiperactiv, nu ascultă, pare „că nu aude” și doarme prost? Iată ce ar putea fi și la ce specialiști să apelăm:

Mulți părinți observă la 2–4 ani că micuțul este extrem de energic, impulsiv, greu de liniștit, nu răspunde când este strigat sau pare că trăiește „în lumea lui”. Uneori apar și probleme de somn, plâns frecvent sau dificultăți în a urma reguli simple. Aceste semne pot avea explicații diferite și, important, pot fi ajutate cu intervenții timpurii.
La ce specialiști să ne adresăm?

1. Medic pediatru
Pentru un consult general și pentru a exclude cauze medicale, tulburări de somn, carențe sau infecții care pot afecta comportamentul.

2. Neurolog pediatru
Evaluează dezvoltarea neuropsihică, hiperactivitatea, tulburările de comportament și somn.

3. ORL-ist pentru testarea auzului
Copiii care „nu aud când sunt strigați” pot avea hipoacuzie ascunsă sau pot fi supra-stimulați senzorial. Testarea auzului este esențială.

4. Psiholog/Psiholog Clinic/Logoped
Evaluează limbajul, atenția, comportamentul și oferă intervenții care ajută la:

dezvoltarea comunicării,

reglarea comportamentului,

îmbunătățirea somnului și rutinei,

reducerea capriciilor prin tehnici potrivite vârstei.

Semne care pot apărea și în tulburările din spectrul autist (TSA)

Nu înseamnă automat autism, dar merită evaluate atunci când apar împreună:

-copilul nu răspunde constant la nume, chiar dacă aude bine;

-nu arată cu degetul, nu cere prin gesturi, nu urmărește privirea părintelui;

-evită contactul vizual sau îl menține foarte puțin;

-preferă să se joace singur, face jocuri repetitive (învarte roți, aliniază obiecte);

-are hipersensibilitate la sunete, texturi, atingeri (se sperie ușor, refuză haine, acoperă urechile);

-nu vorbește sau are limbaj foarte puțin dezvoltat pentru vârstă;

-poate avea comportamente repetitive (flutură mâinile, sare mereu într-un loc, se învârte).

Ce poate fi, în general?

-întârziere în dezvoltarea limbajului,

-hipersensibilitate senzorială,

-hiperactivitate/impulsivitate,

-tulburări de somn,

-nevoi emoționale neînțelese,

-sau semne care necesită screening pentru TSA.

Evaluarea timpurie este esențială — cu intervenție potrivită, copilul poate progresa vizibil în limbaj, comunicare, comportament și somn.

11/12/2024