Psiholog Ludmila Guzun

Directions

Psiholog Ludmila Guzun Consiliere,psihoterapie,coaching
🔷️Te ajut să-ți redescoperi sănătatea emoţională şi potenţialul în cel mai scurt timp cu cea mai revoluționară abordare

30/09/2026

Știrile îți fură liniștea? Cu ce îți hrănești mintea?

Te-ai întrebat vreodată de ce partenerul tău sau copilul tău poate să se distanțeze?Uneori, cauza nu este lipsa iubirii....
29/09/2026

Te-ai întrebat vreodată de ce partenerul tău sau copilul tău poate să se distanțeze?
Uneori, cauza nu este lipsa iubirii.
Este anxietatea din relație.
Când suntem anxioși în legătură cu cineva, apare nevoia de a ști:
„Unde ești?”
„De ce nu mi-ai răspuns?”
„Ce s-a întâmplat?”
„De ce ești așa?”
„Ești supărat pe mine?”
Nouă ni se pare grijă.
Celălalt poate simți presiune.
Anxietatea ne face să căutăm siguranță prin celălalt.
Avem nevoie să ne răspundă.
Să ne confirme.
Să ne liniștească.
Să se comporte într-un anumit fel ca noi să fim bine.
Și atunci se poate crea un cerc dureros:
Cu cât eu devin mai anxios și încerc să mă apropii, cu atât celălalt simte mai multă presiune și se retrage.
Iar cu cât el se retrage, cu atât anxietatea mea crește.
Același lucru se poate întâmpla între părinte și copil.
Uneori, în spatele controlului, sfaturilor repetate și întrebărilor permanente se află:
„Mi-e frică pentru tine.”
Dar copilul poate auzi:
„Nu am încredere că te poți descurca singur.”
Relațiile au nevoie nu doar de iubire.
Au nevoie și de spațiu.
Spațiu să fii tu.
Spațiu să greșești.
Spațiu să alegi.
Spațiu să vii spre celălalt pentru că îți dorești, nu pentru că ești presat.
Uneori, pentru a-l aduce pe celălalt mai aproape, nu avem nevoie să-l urmărim și mai mult, să-l întrebăm mai mult sau să încercăm să controlăm ceea ce face.
Avem nevoie să observăm ce se întâmplă în noi și cât din comportamentul nostru vine din iubire și cât vine din anxietate.
Pentru că iubirea sănătoasă nu înseamnă să-l ținem pe celălalt cât mai aproape.
Înseamnă să creăm o relație în care există suficientă siguranță, încredere și libertate, încât celălalt să-și dorească să rămână aproape. ❤️

În ultima vreme văd tot mai mulți oameni obosiți. Și tot mai puțini oameni care nu se grăbesc.Septembrie a intrat deja î...
22/09/2026

În ultima vreme văd tot mai mulți oameni obosiți. Și tot mai puțini oameni care nu se grăbesc.
Septembrie a intrat deja în ritmul lui — muncă, școală, responsabilități, lucruri de rezolvat.
Și parcă, odată cu revenirea la ritmul obișnuit al vieții, s-a întors și acea senzație că trebuie să fim mereu în mișcare, mereu ocupați, mereu cu un pas înainte.
Oameni care dimineața se trezesc deja fără energie. Care așteaptă weekendul. Care spun că ar mai avea nevoie de o vacanță.
Și mă întreb:
Dacă nu doar ceea ce facem ne obosește?
Dacă ne obosește și felul în care trăim?
Mai exact — graba.
Ne grăbim aproape tot timpul.
Ne grăbim să ajungem. Să terminăm. Să răspundem. Să rezolvăm. Să trecem la următorul lucru.
Și chiar și atunci când nu ne grăbește nimeni, ne grăbim noi pe noi.
Bem cafeaua cu telefonul în mână. Mâncăm și ne gândim deja la ce avem de făcut. Vorbim cu cineva, dar o parte din mintea noastră este deja în următoarea întâlnire. Terminăm un lucru și, în loc să simțim că l-am încheiat, ne întrebăm imediat:
„Bun. Și acum ce urmează?”
Parcă trăim cu senzația permanentă că suntem puțin în urmă.
Și cred că această grabă ne consumă mult mai mult decât realizăm.
Pentru că graba nu înseamnă doar să mergi repede.
Graba poate deveni o stare interioară.
Senzația că nu ai timp. Că mai trebuie ceva. Că nu ai voie să te oprești încă. Că trebuie să ajungi undeva înainte să-ți permiți să fii bine.
Corpul poate sta pe canapea, iar mintea să continue să alerge.
Și atunci nu e de mirare că uneori dormim, dar nu ne simțim odihniți. Avem o zi liberă, dar nu reușim să ne oprim. Plecăm în vacanță, dar luăm cu noi aceeași grabă interioară.
Poate că nu avem nevoie să învățăm cm să facem și mai multe într-o zi.
Poate avem nevoie să ne întrebăm:
Unde mă grăbesc atât?
Și ce s-ar întâmpla dacă astăzi aș trăi puțin mai încet?
Să beau cafeaua și doar să beau cafeaua. Să merg și să observ drumul. Să ascult omul din fața mea fără să mă grăbesc spre următorul moment. Să-mi permit să nu transform fiecare minut într-o sarcină.
Pentru că există ceva trist în graba noastră:
alergăm atât de mult ca să avem o viață mai bună, încât uneori nu mai avem timp să trăim viața pe care deja o avem.
Poate că una dintre formele de grijă față de noi, în această toamnă, este pur și simplu…
să nu ne mai grăbim prin propria viață.

Psiholog Ludmila Guzun

Paradoxul din spatele anxietății:„Mă neliniștesc ca să mă liniștesc.”Pare contradictoriu.Și totuși, exact așa funcționea...
21/09/2026

Paradoxul din spatele anxietății:
„Mă neliniștesc ca să mă liniștesc.”
Pare contradictoriu.
Și totuși, exact așa funcționează anxietatea pentru mulți oameni.
Se întâmplă ceva și mintea începe:
„Dar dacă…?”
„Și dacă se întâmplă ceva rău?”
„Trebuie să mă gândesc bine.”
„Trebuie să prevăd toate variantele.”
Și omul începe să retrăiască.
Se gândește.
Analizează.
Își face scenarii.
Verifică.
Întreabă.
Caută certitudine.
Până când, la un moment dat, apare o ușurare:
„Gata… parcă m-am liniștit.”
Și aici se poate forma un cerc.
Mintea învață că, pentru a ajunge la liniște, trebuie mai întâi să se neliniștească suficient.
Ca și cm îngrijorarea ar proteja.
Ca și cum, dacă mă gândesc la toate lucrurile rele care s-ar putea întâmpla, sunt mai pregătit.
Ca și cm retrăirea mi-ar oferi control.
Dar, de cele mai multe ori, nu îngrijorarea a rezolvat situația.
Pur și simplu, valul de anxietate a trecut.
Iar pentru că liniștea a venit după multă retrăire, mintea poate face o asociere:
„Vezi? A trebuit să mă îngrijorez ca să mă liniștesc.”
Și data viitoare repetă același drum.
Poate că adevărata schimbare începe atunci când descoperim că nu trebuie să trecem de fiecare dată prin ore de neliniște pentru a ajunge la liniște.
Liniștea nu este premiul pe care îl primim după ce ne-am îngrijorat suficient.
Ea poate apărea și atunci când nu mai încercăm să găsim siguranța în gândire și lăsăm mintea să se așeze.
Poate că nu te liniștește faptul că retrăiești.
Poate că te liniștești atunci când, în sfârșit, nu mai simți nevoia să retrăiești.

PORTRETUL PERSOANEI ANXIOASEAnxietatea nu înseamnă doar frică sau atacuri de panică.Uneori, ea arată mult mai subtil.Îns...
07/09/2026

PORTRETUL PERSOANEI ANXIOASE

Anxietatea nu înseamnă doar frică sau atacuri de panică.
Uneori, ea arată mult mai subtil.
Înseamnă să te gândești mereu la ce s-ar putea întâmpla.
Să analizezi prea mult.
Să-ți verifici corpul și să te sperii de anumite senzații.
Să te întrebi dacă nu cumva ai o boală.
Să cauți confirmări că totul este în regulă.
Să planifici și să controlezi pentru a te simți în siguranță.
Să eviți ceea ce te sperie.
Să fii aici, dar cu mintea deja în ziua de mâine.
Și toate acestea pot fi foarte obositoare.
În spatele multor manifestări ale anxietății se află aceeași nevoie profundă:
„Vreau să știu că sunt în siguranță.”
Doar că, încercând permanent să obținem această siguranță prin control, verificare și anticipare, putem ajunge să alimentăm chiar anxietatea de care încercăm să scăpăm.

Dar vreau să reții ceva important:

Anxietatea nu este cine ești tu.

Este o experiență prin care treci.
Iar relația ta cu propriile gânduri, senzații și frici se poate schimba.

Uneori, drumul spre liniște începe nu atunci când reușim să controlăm totul, ci când descoperim că nu trebuie să credem și să urmăm fiecare gând care ne sperie.

Nu trebuie să aștepți să dispară toate gândurile anxioase ca să începi să trăiești.

Poți învăța să le lași să vină și să plece, fără să le mai dai puterea de a-ți conduce viața.

Pentru că viața ta poate deveni din nou mai mare decât frica ta.

Psiholog Ludmila Guzun

25/08/2026

Vacanța s-a terminat, dar parcă mintea noastră încă nu este pregătită să revină la ritmul de dinainte…

De ce după concediu putem simți lipsă de energie, tristețe, anxietate, iritabilitate sau pur și simplu lipsa dorinței de a reveni la muncă și la rutina zilnică?

Este doar o perioadă firească de adaptare sau poate fi un semnal că ritmul în care trăim ne solicită prea mult?

În cadrul emisiunii Bine Bine Show, la Unu TV, am discutat despre:

- de ce ne este atât de greu să revenim la rutina de zi cu zi după vacanță;
- de unde apar stările de anxietate și tristețe;
- cm să facem trecerea mai ușoară;
- cm putem păstra o parte din starea de bine a vacanței și în viața noastră obișnuită.

Pentru că poate întrebarea nu este doar „Cum să mă întorc la rutină?”, ci și:

„Cum pot construi o viață de zi cu zi în care să-mi fie bine să mă întorc?” 🌿

🎥 Vă invit să urmăriți discuția!

„De ce e atât de greu să ne întoarcem din vacanță la rutina zilnică?”De ce apare acea stare de oboseală, lipsă de motiva...
25/08/2026

„De ce e atât de greu să ne întoarcem din vacanță la rutina zilnică?”

De ce apare acea stare de oboseală, lipsă de motivație sau chiar anxietate după vacanță și cm putem reveni mai ușor la ritmul nostru de zi cu zi?

Despre toate acestea am vorbit astăzi la Bine Bine Show.

📺 Astăzi, de la ora 19:00, la Unu TV.

Atât de mult putem trăi în trecut sau în viitor, încât ajungem să nu mai simțim bucuria prezentului.Trăiți! Bucurați-vă!...
16/08/2026

Atât de mult putem trăi în trecut sau în viitor, încât ajungem să nu mai simțim bucuria prezentului.
Trăiți! Bucurați-vă!
Viața se întâmplă acum. ❤️

Poate că una dintre cele mai mari provocări este să avem încredere în viață atunci când încă nu îi înțelegem sensul.De m...
07/07/2026

Poate că una dintre cele mai mari provocări este să avem încredere în viață atunci când încă nu îi înțelegem sensul.
De multe ori ne învață prin lucruri pe care nu le-am fi ales niciodată.
Prin așteptări care nu s-au împlinit.
Prin uși care s-au închis.
Prin planuri care s-au schimbat.
În timp ce trăim anumite experiențe, ne este greu să le înțelegem sensul.
Ne întrebăm:
„De ce mi se întâmplă asta?”
„De ce acum?”
„De ce nu merge așa cm mi-am dorit?”
Dar privind în urmă, observăm adesea ceva surprinzător.
Unele dintre cele mai frumoase capitole ale vieții noastre au început exact acolo unde planurile noastre s-au terminat.
Unele dintre cele mai importante lecții au venit din momentele pe care am încercat să le evităm.
Și unele dintre cele mai valoroase daruri au ajuns la noi în forme pe care nu le-am recunoscut la început.
Poate că viața nu ne cere să înțelegem totul.
Poate că ne cere doar să rămânem deschiși.
Să facem următorul pas.
Să avem încredere.
Și să nu uităm că vedem doar o singură pagină, în timp ce viața cunoaște întreaga poveste.
Poate că liniștea apare atunci când încetăm să ne luptăm cu drumul și începem să avem încredere că viața știe uneori lucruri pe care noi încă nu le putem vedea.

06/07/2026

Cum se întâmplă că, la un moment dat, ajungem să nu ne mai dorim nimic?
Despre depresie,demotivare și gol interior..

Address

Chisinau

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Ludmila Guzun posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category