Psiholog Vera Budan

Call Directions Website Contact the practice

Psiholog Vera Budan Psiholog Vera Budan
Cred în capacitatea oamenilor de a se vindeca și a crește, de aceea caut cele mai bune metode pentru a provoca o schimbare din interior.

Psiholog

În practica mea din cabinet dar și în grupuri am văzut mii de oameni cu diferite povești care mai de care.Am văzut mii d...
29/09/2026

În practica mea din cabinet dar și în grupuri am văzut mii de oameni cu diferite povești care mai de care.
Am văzut mii de suflete care, într-o formă sau alta căutau răspunsuri și o cale care să îi ducă din realitatea neprietenoasă spre lumină, spre fericire.
Majoritatea dintre ei au reușit să se echilibreze, cel puțin, unii au reușit chiar să fie bine.
Nu, nu datorită mie, datorită muncii și dorinței lor proprii, că o oră pe săptămână în cabinet nu înlocuiește efortul interior, nevăzut.
Pentru a-i ajuta din ce în ce mai bine, din ce în ce mai rapid, sunt în continuă căutare și eu.
Caut cauze, mecanisme, fenomene care ne blochează în drum spre starea de bine, de mulțumire și, de ce nu, de fericire.
Azi, în timp ce înregistram materialul bazat pe citiri în cronicile akasha pentru o clientă, am avut o mare revelație despre felul în care funcționează jurămintele.
Încercam să-i explic ei în format audio și eu singură eram șocată de ce mi-am dat seama.
În citirile pe care le fac (realinierea sufletului la tiparul original, de fapt) aflu detalii despre cm a fost creat sufletul, despre calități, trăsături de bază, caracteristici, iar apoi blocajele create de client care împiedică manifestarea pe deplin a potențialului.
Unul dintre aceste blocaje poate fi un jurământ dintr-o viață trecută. Majoritatea dintre noi avem (cel puțin) un jurământ.
Eu știam asta, am măsurat, știam consecințele dar nu aveam multă claritate despre mecanismul din spate - de ce este atât de greu într-un domeniu sau altul, dacă în trecut, nu știu când, am dat un jurământ?
Ca să fie clar, există jurământ de obsdiență/supunere, de castitate, de suferință, de sacrificiu, de sărăcie și de tăcere.
Să ne imaginăm că într-o anumită viață, pentru că familia făcea parte dintr-o tradiție în care prima fiică a familiei se călugărea pentru purificarea întregului sistem familial ai dat jurământ de castitate (sau chiar câteva, dar ne vom limita la unul aici).
Atunci ai acceptat asta, ai ținut jurământul și a fost potrivit pentru acea viață.
Dar dacă nu a fost anulat, acest jurământ a rămas ca o amprentă în tine și acum.
Chiar dacă nu faci parte dintr-o tradiție de acest gen, vei avea dificultăți.
De ce anume apar dificultățile, când există un jurământ despre care nici nu știi?
Vei vrea să ai o viață normală și vei face cam tot ce fac cei din jur în acest sens iar după asta vei simți că ai încălcat ceva, că ai făcut ceva greșit, că nu ai dreptul (să simți plăcere, să fii dorit/ă să fii atrăgător/atrăgătoare...).
Percepția interioară va fi total diferit decât ceea ce se întâmplă, de fapt, la exterior. Vei avea senzația că ai încălcat grav ceva.
Ca și cm ai fi făcut asta fiind călugăriță.
De obicei jurămintele se dau unei autorități spirituale și au ca scop evoluția spirituală, doar că, dacă nu sunt anulate ele ne țin pe loc și ne pot face viața un chin.
De exemplu jurământul de suferință face ca orice urmă de fericire, de viață ușoară, de bucurie să pară o greșeală care merită să fie pedepsită. Având un jurământ de acest gen vom sabota tot binele care ne poate aduce fericire sau bucurie pentru că îl vom simți o încălcare, un păcat...
La fel cu jurământul de sărăcie, banii pot veni dar imediat după asta vom simți atâta vinovăție că vom face tot posibilul să rămânem fără ei, doar să păstrăm echilibrul.
Pentru că atunci când am dat un jurământ, am făcut asta pentru a echilibra ceva perceput ca fiind important atunci (dau plăcere în schimbul eliberării sufletului...) și orice încălcare pare că creează un dezechilibru.
Când pierdem banii, când apar probleme la nivel intim, când apare boala sau suferința, pare că refacem echilibrul și, chiar dacă este trist, o percepem ca pe o ușurare.
Nu știu cm vouă, dar mie mi se pare fascinant cm funcționează.
Dacă vă doriți o astfel de citire și curățare la nivel de cronică Akasha, voi reveni cu o listă de așteptare cât de curând (am de făcut mai întâi lucrările pentru examen).

Acum 3 zile am postat în stories că am început să predau ceva și vă întrebam pe voi ce anume.Azi voi dezvolta puțin unul...
09/09/2026

Acum 3 zile am postat în stories că am început să predau ceva și vă întrebam pe voi ce anume.

Azi voi dezvolta puțin unul dintre subiectele pe care le-am abordat în prima lecție de citiri energetice/intuitive și anume, sensibilitatea.

Pentru a face o citire bună, avem nevoie să fim cât mai sensibili (chiar dacă toată viața am încercat să simțim mai puțin) și să „traducem” informațiile cât mai curat, clar, fără distorsiuni.

La ambele aspecte se poate lucra, dacă ne dorim să citim informațiile din câmp.

Totuși, sensibilitatea mare a fost aproape întotdeauna și un blestem, nu doar o binecuvântare.

Este ca și capacitatea de a vedea lumina foarte slabă sau a auzi foarte, foarte bine. Atunci când lumina este puternică sau sunetul strident, doare la propriu.

Cei mai mulți dintre noi, cei cu o sensibilitate mare, au avut provocări serioase pe parcursul vieții.

Totodată, doar oamenii sensibili pot crea ceva cu adevărat noi, spre deosebire de IA.

De ce?

Pentru că lucrurile care nu se bazează pe ceva ce știam deja și ideile geniale sunt primite din câmp și le pot primi doar oamenii care pot citi acel câmp.

Dar să fie clar că acel câmp despre care vorbesc nu e deloc mic și se pot descărca informații infinite, depinde doar de noi la ce straturi ne conectăm.

Eu când aud oamenii de știință care au generat idei geniale că nu există ceva mai mult decât poate fi măsurat, îmi vine să râd.

Avem nevoie de știință, cercetare, studii pentru a ne face viața mai ușoară, nu pentru a nega ceea ce se știe de mii de ani dar nu a fost (încă) măsurat pentru că nu avem instrumente.

Văd postări denigratoare despre oameni pe care îi admir și care, cică, fac pseudoștiință.

Și eu îndrăznesc să predau citiri, ceva care e considerat o mare prostie?

Da, îndrăznesc, pentru că nimeni din oamenii care acum neagă tot ceea ce nu pot măsura nu mi-a explicat ce să fac cu ceea ce simțeam, iar scrierile de mii de ani mi-au fost mai de folos atunci.

Dacă și tu simți mai mult decât cei din jur, te rog, nu renunța la tine ca să corespunzi!

Oamenii care îți cer să corespunzi, nu îți vor fi alături și nu îți vor da soluții cu adevărat bune.

Simțurile tale, dacă înveți să le auzi, da.

05/09/2026

Mintea agitată

Aseară am cunoscut câțiva oameni noi care nu știau absolut nimic despre mine și pentru prima dată, prezentându-mă am spu...
04/09/2026

Aseară am cunoscut câțiva oameni noi care nu știau absolut nimic despre mine și pentru prima dată, prezentându-mă am spus că sunt și scriitoare și că am scris până acum 6 cărți.
Vara aceasta am mai făcut ceva asemănător dar atunci am simțit că mă înroșesc, că sunt emoționată și că e ca și cm ar fi ceva greșit în a mă descrie astfel.
Ieri a fost ușor, fără pic de rușine, a fost natural și firesc.
În trecut oamenii care abia mă cunoșteau aflau mult mai târziu și erau uimiți de-a dreptul că nu vorbesc despre asta, că nu spun din start, atunci când mă prezint.
De ce simțeam rușine că scriu?
Nu știu, dar presupun că aveam impresia că umbresc pe cineva, că toți ceilalți vor avea impresia că mă promovez astfel și mie de când mă știu mi-a fost frică să mă promovez.
De frica de a nu lăsa pe cineva în umbră, am rămas eu și asta era incorect față de partea din mine de creator.
Încă nu am explorat prea mult în vieți trecute această temă, dar poate nici nu va fi necesar, dacă depășesc blocajul.
Ultima lansare a fost foarte simbolică în acest sens, deși nu am făcut-o intenționat, a fost o declarație că nu mai vreau să stau în umbră.
Mai ales că nimeni, dar absolut nimeni nu are de câștigat dacă nu află oamenii ce fac și valoarea pe care o aduc pe pământ.
Dar tu, ai un avantaj, o calitate sau o abilitate de care îți este rușine?

După o ședință de zilele trecute am rămas cu câteva gânduri importante.Sufletul pereche nu este persoana cu care te înțe...
29/08/2026

După o ședință de zilele trecute am rămas cu câteva gânduri importante.
Sufletul pereche nu este persoana cu care te înțelegi din priviri și cu care nu te vei certa niciodată.
Sufletul pereche este persoana cu care ai o karmă de rezolvat.
De ce te atrage atât de mult?
Cum altfel ai fi împins să rezolvi?
De ce uneori unul dintre cele două suflete este prins în altă relație sau indisponibil?
Tocmai pentru a învăța ceva.
Nu întotdeauna e necesar să facem totul ca să fim îpreună și nu întotdeauna vom fi fericiți când ajungem împreună.
Chiar și reciprocitatea nu este garantul fericirii în doi.
Uneori este ca și cm ai venit la un proces de judecată rămas nerezolvat din alte vieți, alte dimensiuni.
Nu știi ce s-a întâmplat acolo, dar e necesar să rămâi în stare de observator.
Ești judecătorul?
Acuzatul?
Partea vătămată?
Un avocat?
Nici nu contează, oricine ai fi, nu poți părăsi sala până...
La final.

De multe ori observ că deși oamenii știu ce au de făcut ca să le fie bine, ca să rezolve situația în care se află, ca să...
12/08/2026

De multe ori observ că deși oamenii știu ce au de făcut ca să le fie bine, ca să rezolve situația în care se află, ca să fie sănătoși, pur și simplu nu acționează.

Nu pleacă de acolo de unde este rău.

Nu fac sport sau mișcare.

Nu fac cursul pe care îl au deja cumpărat.

Nu urmează indicațiile dieteticianului ca să nu se îmbolnăvească.

Nu fac exercițiile sau meditațiile date ca temă pentru acasă de către psihoterapeuți sau terapeuți.

Când întreb dacă își doresc binele, de fapt, spun că da, și-l doresc, totuși nu reușesc să facă pași spre el.

De fapt, o parte (care în acest caz are mai multă putere și control asupra deciziilor) nu-și dorește binele.

Sau, ca să fiu mai exactă, nu vede binele în aceeași direcție.

Fie numim această parte subconștient, sabotor, fie că blocaj este cuvântul preferat pentru ceea ce ne pune frână, nu contează, este CEVA care ne oprește.

Ca să depășim și să alegem totuși binele pentru noi, avem nevoie uneori să conștientizăm, alteori să fim ghidați sau ușor împinși în direcția bună.

Creșterea, progresul, dezvoltarea este direcția bună.

Confortul de cele mai multe ori nu se regăsește în acest proces, este asociat mai degrabă cu stagnarea.

Se zice că există doar 2 căi pentru a progresa, prin suferință sau prin cunoaștere.

Suferința vine doar dacă nu am căutat răspunsuri, nu am înțeles, nu am cunoscut la timp.

Dar a cunoaște nu înseamnă doar informație, a cunoaște înseamnă a trăi experiența, a o avea în mușchi, în toată ființa.

În septembrie voi face primul retreat cu tema cea mai cunoscută de mine, tema pe care am trăit-o și am dat-o mai departe de multe ori.

Vom trăi cunoașterea echilibrului prin toți porii, ca să nu mai avem nevoie (iar) de suferință pentru a progresa.

Tu ce faci între 18.09 și 21.09?

Ce alegi pentru tine

Scrie în comentariu sau în mesaj privat și revin cu detalii!

08/08/2026

Liniște, Calm, Echilibru, Conectare

Bucurie enormă am în suflet!De azi cărțile se pot comanda direct pe site pentru cei care se află în R. Moldova sau în Ro...
07/08/2026

Bucurie enormă am în suflet!
De azi cărțile se pot comanda direct pe site pentru cei care se află în R. Moldova sau în România.

Găsești în primul comentariu link spre detalii și formular de comandă!

Ce ar fi să ne amintim?Recent am fost într-o călătorie în Praga și am conștientizat câteva lucruri foarte importante des...
31/07/2026

Ce ar fi să ne amintim?

Recent am fost într-o călătorie în Praga și am conștientizat câteva lucruri foarte importante despre felul în care percepem viața.

1. Mai avem mult timp?
Fiind acolo doar 3 dimineți, am folosit 2 dintre ele ca să văd răsăritul dintr-un loc despre care am aflat că este foarte special și frumos. Nu m-a oprit faptul că urma să mă trezesc la 4.50 și merg pe jos aproape 30 de minute până la destinație.

Faptul că știam că am timp limitat în acest oraș și că sunt zile în care am această unică șansă, am găsit energie și am fost foarte motivată.

De ce nu facem la fel în celelalte zile? De ce nu vedem ca fiind importante acțiunile din oricare altă zi?

Călătoria pe pământ durează mai mult de 3 zile și avem impresia că oricând vor fi șanse. De fapt, nici nu prea ne gândim la șansele pe care le avem, nici nu prea le vedem.

Ne întrebăm de ce ni se întâmplă atât de multe nenorociri la orice pas, dar oare ne-am mai opri uneori dacă ar fi doar lucruri bune?

2. „Pentru ce?”
Fiind acolo și având motive foarte bune pentru a merge pe jos, am făcut un efort fizic mult mai mare decât fac în mod obișnuit. Am reușit pentru că aveam un „pentru ce?” important. De cele mai multe ori simplul fapt că vom fi mai sănătoși nu ne oferă atât de multă dopamină și deci nu reușim să ne ridicăm de pe canapea cu atât de mult entuziasm ca și atunci când mergem într-un loc nou.

De multe ori am observat că deși sunt obosită, dacă vine în orașul meu cineva pe care nu am văzut de mult timp și mă cheamă să ne vedem, îmi trece toată oboseala.

Ce-ar fi ca atunci când avem ceva de făcut, de exemplu să mergem la sport, să încheiem un proiect, sau chiar să facem voluntariat, să ne găsim pentru noi un „pentru ce?” care să ne dea energie din plin?

Recunosc că nu toate activitățile mele au deja un motiv care îmi dă tone de energie, îmi doresc să schimb asta.

3. În călătorii descoperim nu doar locuri noi, oameni, tradiții, culturi diferite, ne descoperim și pe noi înșine din diferite perspective, unele ne plac, altele mai puțin.

De exemplu am redescoperit că mi-e foarte frică de înălțime și că această frică nu seamănă cu o emoție obișnuită.

Poate e ciudat că scriu asta aici, public dar sper să fie de folos celor care vor citi până la final.

Este o frică despre care nici măcar nu-mi amintesc conștient dar care se simte imediat și foarte puternic direct în corp, în picioarele de vată, în amețeală și chiar uneori greață. Dacă mă apropii prea mult de o margine (corpul meu percepe ca fiind prea mult ceva care chiar nu este periculos, am martori) sau dacă văd pe cineva că se apropie mult prea mult, gata, simt cu toată ființa că imediat îmi pierd cunoștința dacă nu mă îndepărtez sau nu întorc capul în altă direcție.

Pe de altă parte am descoperit despre mine că după un pic de explorare mă descurc foarte bine și mă orientez foarte bine în spațiu. Recunosc, este un lucru învățat și antrenat, nu este ceva care a fost întotdeauna acolo. Chiar și acum, în această călătorie, mă opream uneori ca să completez harta din cap, unde suntem, unde mergem, de unde venim. Era ca și cm aș fi privit de sus la mine și locul pe hartă unde mă aflam.

Am mai descoperit despre mine că totuși sunt un explorator și, deși obosesc, îmi place mai mult să călătoresc activ decât să merg într-o vacanță în care să mă coc pe plajă.

Ai și tu observații și descoperiri din călătorii recente?

Address

Stradela Angela Paduraru 7
Chisinau

Opening Hours

Monday 09:00 - 14:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 14:00
Friday 09:00 - 19:00
Saturday 09:00 - 13:00

Telephone

+37379036586

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Vera Budan posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Vera Budan:

Shortcuts

Share