Uniunea Scriitorilor din Moldova, Republica, Kischinew (2026)

30/07/2026

Vasile NEDELESCU – 75

La 29 iulie 2026, în Sala de conferințe a Casei Scriitorilor, a avut loc masa rotundă dedicată memoriei poetului Vasile NEDELESCU, organizată cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la nașterea sa.

Evenimentul, organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova, Fondul Literar al Scriitorilor din Republica Moldova și Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, i-a adunat pe cei care l-au cunoscut pe poet și îi apreciază creația.

Masa rotundă a fost moderată de scriitorul Nicolae RUSU, președintele Fondului Literar al Scriitorilor din Republica Moldova și coleg al poetului încă din perioada activității Cenaclului „Ritmuri” al Institutului Politehnic din Chișinău.

Despre opera lui Vasile Nedelescu, despre poezia sa pentru copii și despre lirica destinată cititorilor maturi au vorbit scriitorii și criticii literari Vitalie RĂILEANU, Claudia PARTOLE, Lucreția BÂRLĂDEANU, Eugenia BULAT și Tudor PALLADI. Participanții au evidențiat expresia concentrată a poeziei sale, sensibilitatea față de universul copilăriei, reflecția asupra existenței și valorilor general-umane, precum și aspirația autorului către o formulă lirică de limpezime aforistică.

Amintiri despre personalitatea și calitățile umane ale poetului au împărtășit scriitorii Nicolae NEGRU și Vlad GRECU, foști absolvenți ai Institutului Politehnic, soția poetului, Eufrosinia NEDELEA, fosta profesoară de liceu Lidia PLEȘCA, precum și Lilia LUNCĂ, colaboratoare a Institutului Național de Standardizare și Metrologie, ultima instituție în care a activat Vasile NEDELESCU.

***

Vasile NEDELESCU s-a născut la 29 iulie 1951, în satul Elisaveta, raionul Bălți. A absolvit Facultatea de Electrofizică a Institutului Politehnic „S. Lazo” din Chișinău (1973), și a urmat, prin corespondență, cursurile Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova, în perioada 1978-1983.

Primele poezii le-a publicat în anii studenției, în ziarul Institutului Politehnic, „Inginerul”. A semnat volume de poezie pentru copii și pentru adulți, între care „Scărița ploii” (1983), „Steaua de noroc” (1986), „Zemnaia doina” / „Doina pământească” (Moscova, 1986), „Lumina salvatoare” (1987), „Treptat, treptat” (2007), „Spre alt anotimp” (2013) ș.a.

Poezia sa se distinge prin sobrietatea expresiei, densitatea ideilor și atenția acordată marilor teme ale existenței. În scrierile pentru copii, autorul a valorificat candoarea, jocul și curiozitatea specifică vârstei, iar în lirica destinată cititorului matur a cultivat meditația și reflecția asupra condiției umane.

Vasile Nedelescu s-a stins din viață la 19 decembrie 2016. Evocările și mărturiile prezentate în cadrul mesei rotunde au readus în atenție atât creația sa literară, cât și imaginea unui om de o aleasă sensibilitate, păstrate cu recunoștință în memoria familiei, a colegilor și a prietenilor.

Consemnare și fotografii: Ana CIUMAC

27/07/2026

Uniunea Scriitorilor din Moldova, Fondul Literar al Scriitorilor din Republica Moldova și Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România vă invită miercuri, 29 iulie 2026, începând cu ora 16:00, la masa rotundă dedicată memoriei poetului Vasile Nedelescu, organizată cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la nașterea sa.

Întâlnirea va oferi prilejul evocării personalității și creației poetului. Dialogul va urmări principalele direcții ale scrisului său, poezia pentru copii, lirica destinată cititorului matur și contribuția autorului la viața literară și culturală din spațiul nostru.

Masa rotundă va fi moderată de prozatorul Nicolae RUSU, președinte al Fondului Literar al Scriitorilor din Republica Moldova.

În calitate de invitați speciali ai discuției vor participa: Claudia PARTOLE, poetă și prozatoare; Vitalie RĂILEANU, poet, critic și istoric literar, director al Bibliotecii „Onisifor Ghibu” din Chișinău; Vasile ROMANCIUC, poet.

La eveniment sunt invitați să participe scriitori, critici literari, bibliotecari, prieteni ai poetului și toți cei interesați de creația și personalitatea lui Vasile Nedelescu.

Evenimentul va avea loc miercuri, 29 iulie 2026, la ora 16:00, în Sala de conferințe a Casei Scriitorilor din Chișinău (str. 31 August 1989, nr. 98), etajul 2.

***

Vasile Nedelescu (29 iulie 1951 – 19 decembrie 2016) s-a născut în satul Elisaveta, raionul Bălți. A absolvit Facultatea de Electrofizică a Institutului Politehnic „S. Lazo” din Chișinău (1973) și a urmat, prin corespondență, cursurile Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1978-1983).

Primele poezii le-a publicat în anii studenției, în ziarul Institutului Politehnic, „Inginerul”. A semnat volume de poezie pentru copii și pentru adulți, între care „Scărița ploii” (1983), „Steaua de noroc” (1986), „Zemnaia doina” / „Doina pământească” (Moscova, 1986), „Lumina salvatoare” (1987), „Treptat, treptat” (2007), „Spre alt anotimp” (2013) ș.a.

Poezia sa se remarcă prin expresia concentrată, reflecția asupra existenței și valorilor general-umane, sensibilitatea față de lumea copilăriei și aspirația către o formulă lirică de limpezime aforistică.

Vă așteptăm!

27/07/2026

La mulți ani fericiți, cu multă sănătate, bucurii și noi împliniri literare, îi adresăm scriitorului Ianoș ȚURCANU, care, la 26 iulie 2026, a sărbătorit aniversarea a 75-a de la naștere!

Ianoș Țurcanu s-a născut la 26 iulie 1951, în satul Pelinia, raionul Drochia, în familia Elisavetei și a lui Andrei Țurcanu. Între anii 1966 și 1970, a studiat la Colegiul de Medicină din Bălți. În această perioadă, a frecventat primele cenacluri literare și a cunoscut personalități care i-au influențat formarea, între care poetul Liviu Damian.

După absolvirea colegiului, și-a îndeplinit serviciul militar în mai multe regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, perioadă în care și-a aprofundat pregătirea medicală, a călătorit și a continuat să publice în ziare și reviste. A întreținut o corespondență literară cu Iulian Filip și Anatol Ciocanu.

Și-a continuat studiile la Institutul de Medicină din Krasnodar. În urma unui concurs riguros, a fost angajat la Centrul de pregătire și antrenamente speciale pentru piloți și cosmonauți din Soci, pe țărmul caucazian al Mării Negre. Activitatea sa în domeniul medicinei a fost însoțită de numeroase călătorii și de apropierea de mediile artistice și literare din Caucaz și Transcaucazia. Marea, descoperită în anii tinereții, va deveni unul dintre simbolurile fundamentale ale universului său poetic.

În anul 1973, a debutat în revista „Moldova”, fiind prezentat cu căldură de poetul Gheorghe Vodă. În aceeași perioadă, a început să scrie basme, povestiri și poezii pentru copii. Între anii 1976 și 1980, în paralel cu activitatea medicală legată de domeniul cosmonauticii, a continuat să cultive poezia și proza lirică, preocupată de tensiunea dintre vis și realitate.

În anul 1980, a absolvit, fără frecvență, Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova. În mediul literar de la Peredelkino a avut prilejul să discute despre literatură și despre condiția scriitorului cu personalități precum Valentin Kataev și Andrei Voznesenski.

În anul 1992, Ianoș Țurcanu a revenit acasă, la Chișinău. A activat în cadrul Direcției Cultură a Primăriei municipiului Chișinău și s-a implicat în organizarea și promovarea vieții culturale a Capitalei. A colaborat, de asemenea, cu mai multe publicații, între care „Moment poetic”, „2 ore + 3 iezi”, „Aducere-aminte” și „Litere”, desfășurând o activitate susținută de redactor, publicist și animator cultural.

Prima sa carte, volumul de versuri pentru copii „În palat la Verde Împărat”, a apărut în anul 1993. În anul următor, a publicat „Oglindă stranie”, volum care marchează afirmarea sa editorială în poezia destinată cititorului matur. Au urmat cărțile „Oră de anatomie” (1995), „Insomnii” și „Ploaie la plus infinit” (1996), „Contur” (1997), „Deprindere inutilă” și „Songuri de buzunar” (2000), „Apropo” și „Și atât” (2001), „Liniște nu va mai fi” (2002), „Eu + tu… sau încă o dată despre dragoste” (2003), „Carte de dragoste” și „Inimometru” (2005).

Volumele acestei perioade definesc un poet neoromantic, preocupat de iubire, timp, singurătate, memorie, mare și fragilitatea existenței. Poezia sa oscilează între melancolie și ironie, între gravitate și joc, între interiorizare și expresia directă a bucuriei de a trăi. Cotidianul, natura și lumea ideilor se întâlnesc într-un discurs liric sensibil, în care simbolurile anotimpurilor, ale luminii, ale apei și ale depărtării devin ecouri ale trăirii interioare. După cm observa Corina Apostoleanu, Ianoș Țurcanu este un poet al melancoliei străbătute de fine umbre ironice, un creator care privește lumea cu „ochiul interior al extremei sensibilități”.

Un simbol definitoriu al creației sale este Omul Mării, proiecție a poetului aflat la hotarul dintre realitate și vis, dintre dragoste și amintire, dintre trecerea omului și permanența lumii. Marea apare ca spațiu al libertății, al contemplației și al neliniștii existențiale, dar și ca imagine a eternității. Mihai Cimpoi îl definește pe Ianoș Țurcanu drept un creator de atmosferă, un liric delicat al purităților, al înfiorărilor, al singurătății și al visării, pentru care peisajul marin devine expresia unei stări sufletești interioare.

Această dimensiune a operei sale este dezvoltată în volume precum „Omul Mării” (2007), „Izgonirea din Eden” (2008), „Cea mai frumoasă vară a iubirii” (2010), „101 poeme” (2012), „Casă pentru femeia iubită” (2012), „Caută femeia/Sherchez la femme” (2015), „Omul Mării revine” (2015), „Tangou cu fagure și ace” și „Poeme pe trepte încinse” (2018), „Terasa cu aromă de cafea” (2020), „Fulgere peste mare” și „Ironii sentimentale” (2021), „Omul Mării rămâne cu voi” (2022).

Iubirea ocupă un loc central în lirica lui Ianoș Țurcanu. Ea apare ca forță vitală, memorie, aspirație spre plenitudine, dar și ca sursă a melancoliei și a sentimentului trecerii. Titlul monografiei bibliografice care i-a fost consacrată în anul 2021, „Viața mea e doar iubire” (editată în cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău), sintetizează una dintre profesiunile de credință ale autorului.

O altă direcție importantă a creației sale o constituie aforismul. În volume precum „Cioburi de cristal” (2000), „Priviri în oglindă” (2001), „Tatuaje pe nisip” (2003), „Gânduri printre rânduri” (2005), „Cugetări de astăzi și de ieri” și „Brevete pentru eternitate” (2006), „Armonii și disonanțe” (2011), „Clopote de sticlă” (2016), „Diamante cizelate” (2022) și „Clipe de eternitate” (2023), scriitorul concentrează experiențe, observații și reflecții asupra iubirii, prieteniei, creației, timpului și naturii umane.

Aforismele sale se disting prin claritate și capacitatea de a uni reflecția gravă cu ironia. Gândul este formulat într-o expresie concentrată, memorabilă, în care paradoxul și jocul de cuvinte dezvăluie adesea un adevăr despre om. Această artă a miniaturii literare este apropiată de poezia sa: aceeași sensibilitate, aceeași muzicalitate și aceeași căutare a unei formule care să păstreze intensitatea clipei. Critica literară a remarcat unitatea dintre lirismul său cantabil, cultivarea subtilă a ludicului și rafinamentul aforistic.
Ianoș Țurcanu este unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți autori de literatură pentru copii din Republica Moldova. După „În palat la Verde Împărat”, a publicat numeroase cărți care au intrat în circuitul lecturilor școlare și familiale: „Doi lei”, „Fulgul fermecat”, „Motanul-navigator”, „Alfabetul vesel”, „Zece frați neastâmpărați”, „Insula Madagascar”, „Animale sentimentale”, „Măscărici și Mâzgălici”, „Iepurașul Timică”, „Șoriceii Gilly, Milly, Gally”, „Ghiocelul și buburuza”, „Pițigoiul în ciubote”, „Cucul cu cucui”, „Bravo, Mieunache!”, „Șoricelul educat”, „O girafă supărată”, „Ce ascund cuvintele”, „Un elefant în vagonul-restaurant”, „Melcii nu citesc ziare”, „Fapte bune să aduni”, „Geografia cu minuni”, „Coca-Cola pentru Nola”, „Dansul florilor” și „Un cocor cu GPS”.

Poezia sa pentru copii valorifică jocul, umorul, fantezia, surpriza și muzicalitatea limbajului. Autorul creează situații ingenioase și personaje memorabile, transformă animalele, plantele, obiectele și cuvintele în eroi ai unor mici aventuri și propune, fără didacticism excesiv, valori precum bunătatea, curiozitatea, prietenia și respectul față de lumea vie. Simplitatea formulei, simțul ritmului, dinamismul și plăcerea narațiunii îi permit, după observația lui Mihai Cimpoi, „să se copilărească cu gravitate”, îmbinând jocul cu semnificația parabolică.

O contribuție aparte la cultura muzicală o reprezintă textele sale pentru cântece. Ianoș Țurcanu este autorul a peste 600 de texte de muzică ușoară și populară, romanțe și cântece pentru copii.
Creația lui Ianoș Țurcanu a fost tradusă în limbile italiană, engleză, rusă, franceză, germană și ucraineană. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din anul 1995, al Uniunii Mondiale a Literaților din anul 1997, al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1999 și membru de onoare al Societății Scriitorilor din Târgoviște.

Activitatea sa literară a fost apreciată prin numeroase premii și distincții. A obținut Premiul Bibliotecii Naționale pentru volumul „Oglindă stranie”, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea „Insula Madagascar”, Premiul Bibliotecii „Gheorghe Asachi” din Iași pentru „Bravo, Mieunache!”, Premiul Salonului Internațional de Carte pentru „Omul Mării”, Premiul „Simpatia copiilor” pentru „O girafă supărată”, Premiul „Eros” al Bibliotecii Naționale pentru promovarea liricii de dragoste, Premiul „Mihai Eminescu” pentru poezie la Salonul Internațional de Carte Românească de la Iași și Premiul „Cartea anului” pentru volumul „Un elefant în vagonul-restaurant”.

Palmaresului său i se adaugă Premiul Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă”, Premiul pentru poezie al revistei „Convorbiri literare”, Premiul I la Festivalul „Ion Creangă” de la Iași, Premiul Institutului Cultural Român pentru Poezie și Premiul Asociației Naționale a Oamenilor de Creație. A fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu”, Medalia Academiei de Științe a Moldovei și Medalia „Ion Creangă”.

La această frumoasă aniversare, Uniunea Scriitorilor din Moldova îi adresează domnului Ianoș Țurcanu urări de sănătate, putere de creație, ani luminoși și noi cărți care să bucure cititorii de toate vârstele!

La mulți ani, stimate domnule Ianoș Țurcanu!

25/07/2026

Vladimir BEȘLEAGĂ – 95 de ani de la naștere
(25 iulie 1931 – 25 februarie 2025)

Născut la 25 iulie 1931 în satul Mălăiești, Grigoriopol, Vladimir Beșleagă a fost fiul lui Vasile și al Fevroniei-Eugenia Beșleagă. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1955), unde a urmat și doctorantura, având ca temă de studiu creația romanescă a lui Liviu Rebreanu.

Debutul său literar s-a produs în anii ’60, iar romanul „Zbor frânt” (1966) a marcat o cotitură în literatura postbelică basarabeană, impunându-l drept o voce distinctă, preocupată de sensul existenței umane, de confruntările etice și frământările conștiinței. Alte romane, precum „Acasă” (1976), „Ignat și Ana” și „Durere” (1979), au confirmat profunzimea și forța epică a operei sale.

Vladimir Beșleagă a fost un înainte-mergător al romanului psihologic în spațiul literar basarabean, remarcabil fiind volumul „Viața și moartea nefericitului Filimon…”, scris în anii ’60 și publicat abia în 1988. În cărțile cu tematică istorică, „Sânge pe zăpadă” (1985) și „Cumplite vremi” (1990, 2017), epica se împletește subtil cu eseistica, ilustrând o conștiință literară și civică profund angajată.

În perioada post-sovietică, Beșleagă a adus în atenție tematica istorică și social-politică prin volumele „Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula” (2006), „Conștiința națională sub regimul comunist totalitar” (2008) și „Destine transnistriene” (2010).

Activ și în viața publică, Vladimir Beșleagă a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1994). De asemenea, a ocupat funcții importante în Uniunea Scriitorilor din Moldova și a fost director al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”. A semnat eseuri, reflecții și note memorialistice în publicații culturale și literare de prestigiu.

Opera sa a fost recunoscută și apreciată pe plan național și internațional, fiind tradusă în mai multe limbi. A primit Premiul de Stat al RSSM (1978), Premiul „George Bacovia” (1993), Premiul de Excelență (2004), precum și Premiile Uniunii Scriitorilor pe anii 2002 și 2014. În 1991, a primit titlul de „Scriitor al Poporului”, iar în 2003, „Ordinul Republicii” (distincție pe care a decis să o returneze). Manuscrisele operelor sale esențiale se păstrează, prin generozitatea autorului, în fondurile Muzeului Național al Literaturii Române, constituind o moștenire de preț pentru generațiile viitoare.

[Fotografie: Muzeul Național al Literaturii Române]

21/07/2026

CAFENEAUA LITERARĂ LA CASA SCRIITORILOR | TRILOGIA BASARABEANĂ A LUI VAL BUTNARU

La 17 iulie 2026, pe terasa Casei Scriitorilor din Chișinău, a avut loc o nouă ediție a proiectului cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor”, având drept generic „Trilogia basarabeană a lui Val Butnaru”. Întâlnirea, organizată de Uniunea Scriitorilor din Moldova, a prilejuit un dialog amplu între scriitori, critici literari, cercetători și profesori despre romanele „Patimile după Iov”, „Insomnia” și „Delirtango”, despre legăturile tematice și simbolice dintre ele, precum și despre modul în care proza lui Val Butnaru reflectă istoria, memoria și dramele umane ale spațiului basarabean.

Discuția a fost moderată de prozatorul și eseistul Vitalie Ciobanu, care a conturat de la început principalele direcții ale dezbaterii și a situat cele trei romane în ansamblul creației lui Val Butnaru. Moderatorul a evocat profilul polivalent al autorului (prozator, dramaturg, jurnalist și realizator al emisiunii „Vânturile, valurile”) și a propus examinarea raportului dintre literatură și istorie, dintre valoarea estetică a operei și capacitatea ei de a păstra mărturia unei epoci. În această perspectivă, romanele lui Val Butnaru pot fi citite concomitent ca romane istorice și psihologice, dar și ca ample fresce sociale, în care destinele individuale se intersectează cu marile fracturi ale istoriei.

Vitalie Ciobanu a atras atenția și asupra mitului fraților inamici, recognoscibil în structura unor conflicte din trilogie și proiectat pe fundalul arhetipal al relației dintre Cain și Abel. Referindu-se la diversitatea registrelor narative, el a remarcat posibilitățile de transpunere cinematografică ale prozei lui Val Butnaru, evocând „Patimile după Iov” ca materie pentru un serial de anvergură, iar „Delirtango” ca pe un thriller cu o puternică tensiune narativă.

Val Butnaru a vorbit despre caracterul convențional al denumirii de trilogie, explicând legăturile, dar și autonomia celor trei cărți. Autorul a invocat unele dintre modelele literare care i-au orientat scrisul și a reflectat asupra felului în care un proiect inițial mai apropiat de structura unei dilogii a ajuns să se extindă într-un ciclu romanesc. El și-a definit cărțile drept romane cu tentă istorică, întemeiate însă, înainte de toate, pe nevoia de a spune o poveste memorabilă. Pentru Val Butnaru, literatura nu trebuie subordonată unor obligații exterioare, chiar atunci când se apropie de evenimente istorice dramatice. Scrisul pornește din plăcerea construirii unei povești, din libertatea ficțiunii și din căutarea unei formule stilistice capabile să transforme realitatea în experiență artistică. Autorul s-a referit, în acest context, la dificultatea de a împăca adevărul documentar cu libertatea imaginației, precum și la rolul stilului în integrarea faptelor istorice într-o narațiune credibilă și captivantă.

Criticul literar Eugen Lungu a plasat opera lui Val Butnaru în contextul evoluției prozei basarabene din ultimele decenii. El a reamintit una dintre previziunile sale critice formulate în anul 1999, potrivit căreia proza basarabeană urma să abordeze tot mai des temele multă vreme tabuizate sau marginalizate: colonizarea, foametea organizată, deportările și rusificarea. În perioada sovietică, asemenea subiecte fuseseră fie interzise, fie prezente numai în forme aluzive și camuflate.

Eugen Lungu a amintit că tema deportărilor putea fi întrezărită, în forme indirecte, în literatura unor autori precum Ion C. Ciobanu și Petru Cărare, dar și în publicistica literară a lui Serafim Saka, în timp ce despre foamete se vorbise fragmentar sau aluziv în creația lui Ion Druță, Ariadna Șalari și, mai târziu, în cercetările și mărturiile editate de Larisa Turea. În opinia sa, literatura de după 1990 a început să exploreze tot mai insistent „partea negativă a realității”, iar Val Butnaru este unul dintre autorii care au înțeles că asemenea teme trebuie nu doar documentate, ci și asumate artistic.

Cele trei romane alcătuiesc, potrivit criticului, o vastă narațiune despre istoria Basarabiei, desfășurată pe o perioadă îndelungată și articulată prin destine individuale. Eugen Lungu a remarcat, de asemenea, împletirea mitologiei cu fantasticul în opera lui Val Butnaru, invocând în acest sens și romanul „Călăuza tibetană”, ca exemplu al disponibilității autorului pentru interferențe între real, imaginar și simbolic.

Criticul și istoricul literar Mircea V. Ciobanu a insistat asupra dublei funcții (istorică și estetică) a romanelor lui Val Butnaru. Lectura lor poate deveni un punct de plecare pentru aprofundarea unor perioade despre care cititorii cunosc puțin, mai ales atunci când informația oferită de manualele de istorie rămâne sumară. Proza lui Val Butnaru trezește curiozitatea față de secolul al XIX-lea și față de alte epoci decisive pentru constituirea identității basarabene, fără a transforma romanul într-o lecție de istorie.

Mircea V. Ciobanu a evidențiat prezența unor prototipuri reale și istorice în construcția personajelor, dar și libertatea cu care acestea sunt reconfigurate în interiorul ficțiunii. El a remarcat jocul cu timpul, alternarea planurilor narative și apropierea de unele modele ale literaturii latinoamericane. Experiența dramaturgului Val Butnaru este vizibilă, în opinia criticului, în caracterul scenic al unor episoade, în dinamica dialogurilor și în teatralitatea construcției romanești.

Poeta și cercetătoarea Margareta Curtescu a definit cele trei volume drept romane necesare timpului nostru, întrucât contribuie la reașezarea cititorului în memoria colectivă și la reconstituirea unui traseu istoric marcat de rupturi, traume și discontinuități. Deși descind din tradiția romanului istoric clasic, cărțile lui Val Butnaru depășesc formula documentară prin complexitatea ficțiunii și prin libertatea construcției artistice. Margareta Curtescu a subliniat abilitatea autorului de a camufla documentul istoric în țesătura narațiunii. În raportul dintre document și ficțiune, predomină cel de-al doilea element: imaginația auctorială preia datele istoriei, le reorganizează și le integrează într-un spațiu artistic guvernat de propriile valori, sensibilități și tensiuni.

Un loc aparte în intervenția Margaretei Curtescu l-a ocupat analiza personajelor feminine. Ea a identificat mai multe ipostaze ale femininului: feminitatea frumoasă, demnă și volitivă, apropiată de imaginea eternului feminin; femininul derizoriu; femininul tragic; precum și feminitatea agresată de istorie, fragilă și vulnerabilă în fața intemperiilor timpului. Femeile din romanele lui Val Butnaru apar adesea ca ființe lipsite de protecție în fața violenței sociale și istorice, dar capabile să păstreze, chiar și în condiții-limită, demnitatea, memoria și continuitatea vieții.

Profesoara Marta Friptu a examinat posibilitățile valorificării romanelor în școală, făcând distincție între lectura de plăcere și lectura didactică. Ea a observat că multe dintre poveștile evocate de Val Butnaru sunt recognoscibile pentru generațiile care le-au auzit de la părinți și bunici, însă devin tot mai puțin familiare tinerilor îndepărtați de rădăcinile și de istoria propriilor familii.

În această privință, trilogia poate contribui la reconstruirea legăturii dintre tânăra generație și experiențele comunității din care provine. Marta Friptu a interpretat romanele ca expresie a preocupării autorului de a edifica o etică a memoriei și a neuitării. Prin destine, imagini și reprezentări ficționale, cititorul este invitat să înțeleagă că trecutul nu constituie un decor îndepărtat, ci continuă să modeleze identitatea, comportamentele și alegerile oamenilor de astăzi.

Prozatorul și criticul literar Iulian Ciocan a urmărit raportul dintre umor și grotesc în scrisul lui Val Butnaru, care contribuie la nuanțarea răului și la evitarea unei reprezentări uniforme sau excesiv solemne a evenimentelor tragice. Ele introduc distanță critică, scot la iveală absurdul unor situații istorice și permit personajelor să-și păstreze umanitatea chiar în împrejurări dramatice.

Iulian Ciocan l-a caracterizat pe Val Butnaru drept un scriitor consacrat, cu o operă bine conturată, capabil să susțină proiecte narative de durată. Cele trei romane își păstrează autonomia, dar sunt reunite prin conexiuni tematice, istorice și simbolice, prin claritatea construcției și a discursului. Criticul a evidențiat calitatea de povestitor a autorului și capacitatea acestuia de a spune ceva esențial despre spațiul basarabean într-o formulă accesibilă, alertă și captivantă. El a remarcat și necesitatea unei promovări susținute a unor asemenea cărți, bazată pe cooperarea dintre autor și editură, pentru ca literatura valoroasă să ajungă la un public cât mai larg.

În cadrul dialogului a intervenit și poetul Arcadie Suceveanu, care a vorbit despre Val Butnaru ca despre un scriitor redutabil și prolific. El a apreciat consecvența autorului, amploarea proiectelor sale și nivelul constant al scrisului, subliniind că opera sa se impune prin calitate, forță narativă și capacitatea de a transforma teme istorice majore în literatură autentică.

Editorialistul și scriitorul Nicolae Negru a propus o reflecție asupra perspectivei din care este reprezentată istoria și asupra relativismului moral ce poate apărea în interpretarea faptelor și a comportamentelor umane. El a atras atenția că romanele permit mai multe perspective de lectură și că personajele nu pot fi reduse întotdeauna la categorii morale rigide. În contexte istorice instabile, alegerile individuale sunt influențate de frică, supraviețuire, oportunism, loialitate sau compromis, iar literatura are posibilitatea de a reda această complexitate fără a simplifica adevărul uman.

La finalul întâlnirii, Vitalie Ciobanu a citit poemul inclus în romanul „Insomnia”.

Ediția din 17 iulie 2026 a proiectului cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor” a fost organizată de Uniunea Scriitorilor din Moldova, cu suportul Ministerului Culturii al Republicii Moldova, în parteneriat cu Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, Jurnal TV, TVR Moldova, Radio Chișinău și „Revista literară”.

Consemnare: Ivan Pilchin.
Reportaj fotografic: Dragoș Cojocaru.

20/07/2026

La mulți ani, cu sănătate, bucurii, inspirație și noi împliniri literare, îi adresăm scriitorului Dumitru MARIAN, care, la 19 iulie 2026, a sărbătorit aniversarea a 75-a de la naștere!

Dumitru Marian s-a născut la 19 iulie 1951, în satul Jora de Mijloc, raionul Orhei. A absolvit Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău. De-a lungul activității sale profesionale, a fost metodist superior la Ministerul Culturii, a activat la Casa de Creație Populară și în cadrul Sindicatelor Moldovei, precum și în calitate de director al Clubului Uniunii Scriitorilor din Moldova. În prezent, locuiește la Galați.

Poet liric și satiric, Dumitru Marian a fost inclus în culegerea colectivă „Dintre sute de catarge” (1973).

A debutat editorial cu volumul de parodii „Pegasul priponit” (1998), urmat de cărțile „Volum” (2002) și „Soare” (2002). Creația sa se remarcă prin vervă satirică, umor și poante ingenioase, care conferă parodiilor sale expresivitate și priză la cititor.

La mulți ani, stimate domnule Dumitru Marian!

15/07/2026

La 15 iunie 2026, Uniunea Scriitorilor din Moldova a organizat, la Chișinău, o serie de manifestări consacrate comemorării lui Mihai Eminescu, la 137 de ani de la trecerea sa în eternitate.

Programul zilei a început în Aleea Clasicilor Literaturii Române din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, unde scriitori și oameni de cultură au depus flori la bustul lui Mihai Eminescu și au evocat valoarea și actualitatea creației sale. Un moment comemorativ a avut loc și la monumentul poetului din fața Casei Scriitorilor.

Manifestările au continuat în cadrul proiectului cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor” cu conferința publică „Eminescu și (t)actul critic”, susținută de Ștefan HOSTIUC, poet, critic și istoric literar, una dintre vocile reprezentative ale culturii române din nordul Bucovinei.

Genericul conferinței a reluat titlul unui eseu publicat de Ștefan Hostiuc în trei părți, în primele numere ale revistei cernăuțene „Septentrion literar”, în anii 1999-2000. Apărut în contextul dezbaterilor privind mitizarea și demitizarea lui Mihai Eminescu, eseul propunea asocierea actului critic cu tactul critic – cu discernământul, responsabilitatea culturală și respectul necesare în interpretarea unei opere care a contribuit decisiv la constituirea conștiinței literare și identitare românești.

În conferința sa, Ștefan Hostiuc a vorbit despre raportul dintre valoarea estetică a operei eminesciene și mitul cultural format în jurul poetului, despre libertatea interpretării și limitele acesteia, precum și despre necesitatea de a evita atât elogiul convențional și festivist, cât și contestarea reductivă. Eminescu rămâne, în această perspectivă, un reper viu al culturii române, care trebuie recitit și reinterpretat de fiecare generație.

Un loc aparte în discurs l-a ocupat Cernăuțiul – orașul studiilor, al debutului și al formării intelectuale a tânărului Eminescu. Ștefan Hostiuc a evocat legătura poetului cu școala cernăuțeană, cu Aron Pumnul și cu mediul cultural al Bucovinei, subliniind importanța păstrării și valorificării locurilor eminesciene și a memoriei românești din această regiune.

Conferința a fost urmată de lansarea volumului „Critice”, apărut la Editura Druk Art din Cernăuți. Cartea reunește studii și eseuri dedicate unor autori și fenomene literare din Bucovina, Basarabia și din spațiul cultural românesc, între care Vasile Levițchi, Mircea Lutic, Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu, Nicolae Șapcă, Mihai Cimpoi, Grigore Chiper.

În cadrul prezentării volumului s-a remarcat faptul că „Critice” continuă, după două decenii, demersul inițiat de Ștefan Hostiuc prin cartea „Scriitori români din nordul Bucovinei”, publicată în 2005. Prefața semnată de Mircea A. Diaconu fixează această continuitate și evidențiază miza recuperatoare a noii apariții editoriale.

Despre semnificația conferinței și despre volumul „Critice” au vorbit Arcadie SUCEVEANU, Leo BUTNARU, Grigore CHIPER, Mircea V. CIOBANU, Vitalie CIOBANU și Ivan PILCHIN. Participanții au evidențiat rigoarea demersului critic al lui Ștefan Hostiuc, contribuția sa la cercetarea și promovarea literaturii române din nordul Bucovinei, precum și activitatea sa constantă de recuperare editorială și de consolidare a dialogului cultural dintre Cernăuți, Chișinău și întregul spațiu românesc.

Evenimentul a fost moderat de Teo CHIRIAC, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, care au subliniat importanța continuării dialogului literar și instituțional cu scriitorii români din regiunea Cernăuți.

Mulțumim autorului, vorbitorilor, participanților și partenerilor evenimentului: Editura Druk Art, Centrul Cultural Român „Eusebiu Hurmuzachi” din Cernăuți, Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, TVR Moldova, Radio România Chișinău și „Revista literară”.

Consemnare: Ivan Pilchin.
Reportaj fotografic: Dragoș Cojocaru.

Uniunea Scriitorilor din Moldova

30/07/2026

27/07/2026

27/07/2026

25/07/2026

21/07/2026

20/07/2026

15/07/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share