Psiholog Luca Popescu Patricia Laura

Psiholog Luca Popescu Patricia Laura Mintea umană ne modelează viața. Prin autocunoaștere și înțelegerea emoțiilor, putem depăși provocările și găsi echilibrul interior.

Uneori întâlnim un om pentru prima dată și, fără să știm de ce, avem impresia că îl cunoaștem de mult. Ne simțim în larg...
21/07/2026

Uneori întâlnim un om pentru prima dată și, fără să știm de ce, avem impresia că îl cunoaștem de mult. Ne simțim în largul nostru lângă el, ne inspiră încredere sau, dimpotrivă, trezește în noi o emoție puternică și greu de explicat. Spunem că „a fost chimie”, că „ne-a atras imediat” sau că „avea ceva familiar”.
Dar cât din această atracție este cu adevărat întâmplătoare?
Un posibil răspuns se află în conceptul de întipărire, studiat inițial în lumea animalelor. Puii de rață și de gâscă formează foarte devreme o legătură puternică față de ființa pe care o recunosc drept sursă de protecție, hrană și siguranță.
La oameni, procesul este mult mai complex, dar copilăria influențează profund felul în care vom percepe iubirea și apropierea. În primii ani învățăm, fără să ne dăm seama, cm arată o relație: dacă iubirea este caldă sau rece, stabilă sau imprevizibilă, dacă trebuie să cerem atenție ori să luptăm pentru a o primi.
Mai târziu, ne pot atrage persoane care ne oferă o stare cunoscută. Nu neapărat oameni care seamănă fizic cu părinții noștri, ci persoane care au un comportament, o voce, o energie sau un stil de relaționare familiar.
Problema este că familiar nu înseamnă întotdeauna sănătos.
Dacă am crescut într-un mediu sigur, putem asocia iubirea cu liniștea, respectul și disponibilitatea. Dacă am trăit răceală, respingere sau instabilitate, putem ajunge să confundăm iubirea cu așteptarea, neliniștea și lupta pentru atenția celuilalt. O persoană calmă poate părea „plictisitoare”, în timp ce una indisponibilă ne poate provoca emoția intensă pe care o numim chimie. De aceea mulți oameni confundă pasiunea cu iubirea spre exemplu.
Uneori alegem inconștient un partener lângă care sperăm să reparăm o rană veche: să primim acum iubirea pe care nu am primit-o atunci. Dar, în loc să schimbăm finalul poveștii, riscăm să repetăm același tipar.
Copilăria ne scrie primele definiții despre iubire, însă nu trebuie să rămânem captivi în ele. Conștientizarea, relațiile sănătoase și terapia ne pot ajuta să înțelegem că liniștea nu înseamnă lipsă de pasiune, iar nesiguranța nu este dovada iubirii.
Nu tot ceea ce ne pare familiar ne face bine. Uneori, maturizarea înseamnă să nu mai alegem ceea ce recunoaștem, ci ceea ce ne oferă cu adevărat siguranță, respect și iubire.

Se vorbește des despre femeia care își controlează soțul, îi organizează viața, îi amintește ce are de făcut și preia to...
07/07/2026

Se vorbește des despre femeia care își controlează soțul, îi organizează viața, îi amintește ce are de făcut și preia toate responsabilitățile. Dar prea rar ne întrebăm: ce se întâmplă când și bărbatului îi convine acest rol?
Uneori, ea face prea mult, iar el prea puțin. Ea organizează, verifică și repară. El amână, uită, spune că nu știe sau așteaptă să i se spună ce trebuie să facă.
În timp, apare un cerc vicios: Ea face totul pentru că nu mai are încredere că el se va ocupa.El nu se mai ocupă pentru că știe că, în final, va face ea.
De multe ori, aceste roluri nu se întâlnesc întâmplător. O femeie care are nevoie să fie indispensabilă poate fi atrasă de un bărbat care caută să fie îngrijit. La început, ea se simte utilă, iar el se simte protejat. Mai târziu, ea se simte folosită, iar el se simte controlat.
Acest tipar poate avea rădăcini în copilărie. Dacă un bărbat a crescut într-un mediu în care ceilalți au făcut totul în locul lui, l-au protejat constant de consecințe sau nu i-au încurajat autonomia, poate ajunge să caute, fără să își dea seama, același tip de relație și la maturitate. Dar trecutul explică. Nu scuză la nesfârșit.
Pentru ca relația să redevină una între doi adulți, schimbarea trebuie făcută de amândoi.
Ea trebuie să renunțe la control, la rolul de salvator și la obiceiul de a face totul în locul lui.
El trebuie să renunțe la comoditate, pasivitate și fuga de responsabilitate.
Pentru că iubirea matură nu înseamnă să crești un adult....dar nici să aștepți ca alt adult să te crească.

Optimismul. Până unde și cât? Când devine el o resursă reală și când riscă să se transforme într-o formă de naivitate? P...
07/05/2026

Optimismul. Până unde și cât? Când devine el o resursă reală și când riscă să se transforme într-o formă de naivitate? Putem ajunge să ne ascundem în spatele optimismului, așteptând ca o forță divină, destinul sau viața însăși să ne pună totul pe tavă?
Cred că optimismul este diferit pentru fiecare dintre noi. Pe unii ne face mai concentrați, mai ancorați în ceea ce ne dorim, mai dispuși să lucrăm pentru visul nostru chiar și atunci când apar piedici. Ne ajută să nu renunțăm imediat, să căutăm soluții, să privim eșecurile ca pe niște etape și nu ca pe niște capete de drum.
Pe de altă parte, pe alții optimismul îi poate transforma în idealiști pasivi, oameni care așteaptă ca ceva bun să se întâmple, dar fără să facă nimic concret în nicio direcție. Când eram mică, auzeam des o vorbă: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă.” Poate că aici este una dintre cele mai simple și mai sănătoase definiții ale optimismului realist. Să crezi că lucrurile pot fi mai bune, dar să înțelegi că și tu ai ceva de făcut pentru asta.
Doar optimismul, fără efort, riscă să ne saboteze. Ne poate face să amânăm, să negăm realitatea, să credem că simpla dorință este suficientă. Dar dorința, oricât de puternică ar fi, are nevoie de acțiune. Speranța are nevoie de pași mici. Încrederea are nevoie de implicare.
Și totuși, cm să mai fim optimiști într-o lume care ne bombardează zilnic cu informații negative? Cum să ne păstrăm încrederea când știrile vorbesc despre crize, pierderi, conflicte, boli, frici și incertitudine? Cum să rămânem pozitivi într-o societate în care competiția, în aproape orice domeniu, pune presiune pe noi și ne face să simțim că trebuie mereu să demonstrăm ceva?
Oare este un act de eroism să fii pozitiv în ziua de astăzi? Poate că da. Poate că nu. Poate că, mai degrabă, este un act de maturitate. Pentru că optimismul nu înseamnă să închizi ochii în fața greutăților. Nu înseamnă să spui că totul este bine atunci când nu este. Nu înseamnă să negi durerea, pierderea, frica sau eșecul.
Optimismul sănătos înseamnă să vezi și partea bună, fără să anulezi partea grea. Înseamnă să accepți că un drum s-a închis, dar să ai curajul să te întrebi dacă nu cumva există o altă cale. Înseamnă să nu confunzi finalul unei etape cu finalul tuturor posibilităților.
Însă să te amăgești cu ceva fals, stând nemișcat sub umbrela optimismului, poate deveni o formă de lașitate. Pentru că uneori ne spunem „va fi bine” nu pentru că avem încredere, ci pentru că ne este teamă să facem ceva. Ne este teamă să schimbăm, să pierdem, să alegem, să ne asumăm.
Poate că optimismul adevărat nu este despre a crede că viața va fi mereu blândă cu noi. Poate că este despre a crede că, indiferent cât de grea devine, avem în noi capacitatea de a ne adapta, de a învăța și de a merge mai departe.
Suntem, într-un fel, ca niște valuri. Uneori suntem purtați de vânturi pe care nu le putem controla, de contexte, de oameni, de pierderi, de întâmplări. Dar mișcarea noastră nu este dată doar de exterior. Este dată și de noi. De felul în care alegem să răspundem. De felul în care ne ridicăm. De felul în care continuăm să credem că, dincolo de furtună, mai există țărmuri pe care nu le-am atins încă.

Optimismul nu înseamnă să aștepți ca viața să îți aducă totul. Înseamnă să mergi spre viață cu sufletul deschis, dar fără să uiți că tu ești creatorul propriei realități.

Address

Aurel Vlaicu 47
Agigea
907015

Opening Hours

Monday 17:00 - 19:00
Wednesday 17:00 - 19:00
Friday 15:00 - 19:00
Saturday 09:00 - 19:00
Sunday 09:00 - 19:00

Telephone

+40721180710

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Luca Popescu Patricia Laura posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Luca Popescu Patricia Laura:

Shortcuts

Share