14/06/2026
Mulți oameni care se confruntă cu anxietate ajung să caute constant confirmări din exterior, fără să își dea seama. Au nevoie să li se spună că au făcut bine, că nu au greșit, că nu au supărat pe nimeni sau că sunt suficient de buni.
De cele mai multe ori, această nevoie nu apare din „prea multă sensibilitate”, ci din nesiguranță, frica de respingere și teama de a nu dezamăgi. Mintea anxioasă caută siguranță permanentă. Iar confirmările venite de la ceilalți oferă, pentru moment, senzația de liniște.
Așa apar gânduri precum:
„Oare am spus ceva greșit?”
„Crezi că s-a supărat pe mine?”
„Am făcut suficient de bine?”
„Dacă mă judecă?”
„Dacă nu sunt suficient?”
Problema este că liniștea oferită de validare durează foarte puțin. După o perioadă, apare din nou îndoiala, iar persoana simte nevoia unei alte confirmări. În timp, acest cerc poate deveni obositor emoțional și poate afecta încrederea în sine.
Nevoia constantă de validare poate duce la:
supragândire,
anxietate socială,
frica de greșeli,
dificultatea de a lua decizii singur,
dependență emoțională de părerea celorlalți,
autocritică excesivă.
Mulți oameni ajung să își măsoare valoarea personală prin reacțiile celor din jur: răspunsuri, aprecieri, atenție, aprobare sau validare constantă. Iar atunci când aceasta lipsește, apar nesiguranța și anxietatea.
În realitate, valoarea unei persoane nu ar trebui să depindă permanent de confirmările primite din exterior. Încrederea sănătoasă se construiește treptat, atunci când înveți să nu îți mai pui valoarea personală doar în mâinile celorlalți.
Uneori, cea mai grea validare este cea pe care trebuie să învățăm să ne-o oferim singuri.
