What are the opening hours?

Monday 08:30 - 16:00 Tuesday 08:30 - 16:00 Wednesday 08:30 - 16:00 Thursday 08:30 - 16:00 Friday 08:00 - 16:00

Florina Baros - Psihoterapeut, Alexandria (2026)

23/02/2026

👉Despre adolescenti
"- Nu m-am gandit la asta!", si i se lumineaza fata. ☀️

Adolescentii, poate ca par superficiali, ca nu le pasa de nimic (mai ales de parinti si de reguli), ca vor sa fie doar cu gasca, sa se distreze, ca lasa scoala pe ultimul loc, ca au preocupari doar in afara casei, ei bine, ei pot fi si profunzi, pot purta si discutii serioase, se gandesc si la viitor(ul lor), le pasa de parinti si de relatia cu ei.

Am vazut in cabinet adolescenti care nu sunt doar razvratiti, vesnic nemultumiti, care par a fi neintelesi si mereu pregatiti pentru inca o lupta de putere cu parintii, ci adolescenti care au o nevoie reala de conectare macar cu un adult semnificativ din viata lor. Au nevoie sa fie ascultati, desi problemele lor par mici in ochii nostri, sa fie intrebati despre ce simt, sa se uite cineva in ochii lor si sa le spuna ca intelege cat de greu trebuie sa le fie, sa fie lasati sa isi exprime trairile, indiferent ca sunt de bucurie sau de furie.

Poate ca nu ne mai vine usor sa vorbim cu adolescentii nostri, poate credem ca se descurca ei (ca asa ne dau de inteles), poate credem ca nu mai au nevoie de noi, insa realitatea este ca au MARE nevoie de noi in viata lor, de sprijinul nostru.

👉Uite ce poti face cu adolescentul tau pentru a salva relatia voastra si a-l apropia de tine:
1️⃣ Practică "Ascultarea fără Corectare": De multe ori, când un adolescent ne povestește ceva, tindem să sărim imediat cu sfaturi, critici sau soluții. Încearcă, pentru 10 minute pe zi, doar să asculți. Fără "Eu ți-am zis", fără "Trebuia să faci așa". Doar fii acolo.
2️⃣ Caută "Fereastra de Oportunitate": Adolescenții nu comunică la comandă. De cele mai multe ori, vor să vorbească atunci când ești la volan, când speli vasele sau târziu în noapte înainte de culcare. Profită de aceste momente, chiar dacă par inoportune. Atunci sunt ei dispuși să lase garda jos.
3️⃣ Validează-i emoția, chiar dacă nu ești de acord cu acțiunea: Poți să nu fii de acord cu faptul că a trântit ușa, dar poți înțelege furia din spatele gestului. "Văd că ești foarte supărat și înțeleg că te simți nedreptățit" deschide mai multe uși decât "Nu mai trânti ușa că te pedepsesc".
4️⃣ Fii o "Ancoră", nu un adversar: Așa cm spuneam în seria noastră, o limită pusă cu furie sună a amenințare. Când adolescentul tău "explodează", el are nevoie să vadă în tine un adult calm care poate gestiona furtuna, nu un alt adolescent care intră în lupta de putere.
5️⃣ Interesează-te de universul lui (fără să judeci): Întreabă-l despre jocul pe care îl joacă, muzica pe care o ascultă sau vloggerul preferat. Chiar dacă nu înțelegi fascinația, faptul că manifești curiozitate față de lumea lui îi transmite că el este important pentru tine.
________________________________________

Așadar, data viitoare când adolescentul tău îți spune „Nu m-am gândit la asta!”, bucură-te. Este semnul că ai reușit să treci de armura lui și că, în acel moment, ați fost cu adevărat conectați. Pentru că, în final, scopul nu este să creștem copii care să respecte orbește reguli, ci adulți care să știe că au fost iubiți exact așa cm sunt.

18/02/2026

Cine este cel mai important om din cabinetul meu?

La cine mă uit prima dată când se deschide ușa? La părinte sau la copil?

Întotdeauna mă uit prima dată la copil. Îl privesc direct în ochi, îi zâmbesc și îl salut pe el, înainte de oricine altcineva. Abia apoi îmi întorc privirea către părinte.

Fac asta pentru că îmi doresc ca cel mic să se simtă, din prima secundă, văzut, valorizat și important. Vreau să simtă că prezența lui aici nu este o „sarcină” de rezolvat sau o problemă de bifat, ci o bucurie.

În spatele dificultăților de vorbire sau al etapelor de dezvoltare pe care uneori ne grăbim să le atingem „ca la carte”, stă un om mic care are nevoie, mai presus de orice, să știe că este acceptat exact așa cm este. Acest simplu salut este prima noastră punte de încredere. Este felul meu de a-i spune: „Te văd pe tine, nu doar sunetele pe care încă nu le poți spune. Ești în siguranță aici.”

În procesul terapeutic, și mai ales în tot ce înseamnă „De la Haos la Conectare”, am învățat că nicio fișă de lucru și niciun exercițiu „corect” nu valorează cât un moment de conexiune autentică.

Succesul nu stă în viteza cu care parcurgem etapele, ci în spațiul de siguranță pe care îl creăm împreună. Un copil care se simte iubit și înțeles este un copil al cărui creier se deschide natural spre învățare.

Fiecare familie are propriul ritm, propriile rutine și propriile provocări. De aceea, la mine în cabinet, nu ne grăbim să bifăm căsuțe. Ne oprim să ne privim în ochi. Pentru că atunci când părintele învață să se conecteze cu copilul dincolo de exerciții, terapia nu se mai termină când ieșiți pe ușă – ea continuă acasă, prin iubire și prezență.

Așa că, data viitoare când ne vedem, să nu vă mirați dacă 'vă sar rândul' la salut pentru câteva secunde. O fac pentru ca puiul dumneavoastră să știe că aici, el este vocea care contează.
_______________________________________________________________________
💡 Un mic gând de luat acasă

Data viitoare când vă revedeți copilul după câteva ore de absență, încercați să coborâți la nivelul ochilor lui și să-i oferiți un zâmbet înainte de a-l întreba cm a fost ziua. Lăsați-l să fie „VIP-ul” universului vostru pentru un moment.

Această mică ancoră de conectare este cel mai bun exercițiu pe care îl puteți face.

Voi ce vedeți în ochii copilului vostru atunci când îl salutați primul?

12/02/2026

Logopedia este mult mai mult decât corectarea sunetelor

Aud deseori: „Copilul meu vorbește, pronunță toate sunetele, deci nu avem nevoie de logoped.”

Realitatea din cabinet ne arată însă că vorbirea e doar vârful aisbergului. Sub apă se află fundația pe care construim comunicarea adevărată. Logopedia nu înseamnă doar să învățăm să spunem „R” sau „S” corect, ci înseamnă să ajutăm copilul să se exprime și să înțeleagă lumea.

La ce ne uităm, de fapt, în ședințele de logopedie?
🔹 Înțelegerea mesajului: Poate copilul să urmărească o instrucțiune simplă? Înțelege sensul cuvintelor, nu doar sunetul lor?
🔹 Vocabularul și structura: Știe cm să lege cuvintele într-o propoziție corectă? Poate să povestească ce a făcut la grădiniță?
🔹 Atenția și contactul vizual: Comunicarea începe prin privire și prin capacitatea de a fi atent la celălalt.
🔹 Logica și cursivitatea: Poate să mențină un dialog? Își găsește cuvintele ușor sau se blochează?
🔹 Motricitatea aparatului fonator: Verificăm dacă musculatura feței și a limbii este pregătită pentru efortul vorbirii.

Deci, dacă cel mic pronunță toate sunetele, dar întâmpină dificultăți în a-și exprima nevoile, în a povesti ceva sau în a fi atent când i se vorbește, logopedia îi poate fi de mare ajutor.
Scopul meu nu este doar „corectarea”, ci conectarea. Vrem un copil care nu doar să vorbească corect, ci să comunice cu drag și cu încredere.
✨ Dacă ai dubii legate de modul în care comunică cel mic, te aștept la cabinet să povestim.
📍 Locație: Alexandria, Cabinet Individual de Psihologie Baros Florina
📞 Contact: 0723263170

11/02/2026

👉Despre ce facem la cabinet, dincolo de fișe și exerciții

🗣️În ultima vreme am primit multe mesaje de la părinți care se întreabă de unde să înceapă. Așa că m-am gândit să vă povestesc puțin despre cm lucrăm aici, la cabinet.

Știu cât de greu este drumul când apar griji legate de cel mic. De aceea, înainte de orice listă de exerciții, eu pun preț pe conectare. Nu mi-am dorit niciodată un cabinet unde doar să „bifăm” niște etape dintr-o carte, ci un loc unde copilul să fie înțeles și să capete încredere că poate.

Dacă simțiți că aveți nevoie de sprijin, iată cu ce vă pot ajuta:
✅ Logopedie – lucrăm pe tot ce ține de pronunție și stimularea vorbirii. Nu contează dacă e un copil tipic care are nevoie de puțin ajutor sau unul cu o întârziere mai mare, căutăm metoda care i se potrivește lui.
✅ Terapie ABA / Intervenție comportamentală – aici ne concentrăm pe autonomie și pe cm să îi ajutăm pe copiii cu TSA, TSI sau ADHD să se descurce mai bine în lumea din jur.
✅ Psihoterapie și suport emoțional – este spațiul pentru gestionarea emoțiilor grele sau a crizelor de furie. Lucrez atât cu cei mici, cât și cu adolescenții care trec prin etape mai delicate.
✅ Consiliere pentru părinți – pentru că și voi aveți nevoie de răspunsuri. Căutăm împreună strategii prin care să gestionați mai ușor momentele grele de acasă.

Fie că ai un copil tipic care are nevoie de un mic impuls pe partea de vorbire, fie că ești la începutul unui drum după un diagnostic (Autism, ADHD), te aștept să găsim împreună soluțiile potrivite pentru familia voastră.

📍 Unde mă găsiți: Alexandria, Cabinet Individual de Psihologie Baros Florina
📞 Dacă vreți să stabilim o programare: 0723263170

09/02/2026

👉Este doar o etapă sau are nevoie de sprijin?

‼️De multe ori, părinții aud sfatul: „Mai așteptați, o sa vorbeasca el/ea”. Însă, experiența clinică ne învață că intervenția timpurie face diferența între un progres rapid și ani de recuperare anevoioasă. În dezvoltarea copilului, timpul nu așteaptă. O dificultate ignorată astăzi poate deveni o barieră majoră mâine.

❓Când ar trebui să ne punem semne de întrebare? Iată câteva repere orientative pentru etapele de vârstă:
1️⃣ La 1 an - 1 an și jumătate: Copilul nu folosește gesturi (nu arată cu degetul, nu face „pa-pa”), nu răspunde la nume și nu spune niciun cuvânt cu sens (ex: „mama”, „tata”, „apa”).
2️⃣ La 2 ani: Are un vocabular foarte sărac (sub 10-20 de cuvinte) sau nu poate forma propoziții simple de două cuvinte (ex: „Vreau apa”, „Mama, nani”).
3️⃣ La 3 ani: Vorbirea este atât de neclară încât persoanele din afara familiei nu înțeleg ce spune. Nu poate purta un dialog scurt sau nu pune întrebări (celebra etapă a lui „Ce e asta?”).
4️⃣ La 4 ani: Pronunță greșit multe sunete (le înlocuiește sau le omite) sau prezintă blocaje/repetiții în vorbire (bâlbâială).

🔴Important: Fiecare copil are ritmul lui propriu. Nu trebuie să „bifăm” totul ca la carte, dar dacă simțiți că cel mic depune un efort prea mare pentru a comunica sau că se izolează, o evaluare poate aduce liniștea de care aveți nevoie.

📝 În luna februarie, ofer 3 locuri pentru evaluări logopedice/psihopedagogice GRATUITE la Cabinet Individual de Psihologie Baros Florina.

Ce facem la o evaluare?
✅ Analizăm dacă dezvoltarea limbajului este realizata conform varstei cronologice
✅ Observăm interacțiunea și modul în care copilul se conectează cu ceilalți.
✅ Stabilim un plan, dacă este necesar, sau vă ofer strategii de stimulare pentru acasă.

Scopul meu este să vă ajut să vă conectați cu copilul dumneavoastră, dincolo de diagnostice sau etichete.

📩 Rezervă un loc printr-un mesaj privat sau la 0723263170 - Psih. Baros Florina

27/01/2026

Seria: De la Haos la Conectare

Episodul 4: De ce nu funcționează "Te rog să strângi acum!" – Podul dintre lumi și puterea jocului

Vă sună cunoscut momentul în care îi cereți copilului să facă ceva (să vină la masă, să se îmbrace, să strângă jucăriile), iar el pare că nici nu vă aude? Sau, mai rău, spune un "NU" categoric?

Ca părinți, tindem să interpretăm asta ca sfidare. Ca psihoterapeut, vă invit să privim sub suprafață. Copilul nu refuză regula, ci refuză întreruperea. El este captiv în "lumea lui de joacă", iar comanda noastră este ca un zid care se prăbușește peste el.

Cum construim "Podul de Conectare"? (Metoda celor 3 pași)
Dacă vrem cooperare, trebuie să trecem noi mai întâi în lumea lui, pentru a-l aduce apoi, de mână, în lumea noastră.

1. Observă și Validează (Intrarea în lumea lui): În loc să strigi de la ușă, mergi lângă el. Stai 1-2 minute și observă ce face. „Văd că ai construit o parcare uriașă pentru mașinile roșii! Ai muncit mult la ea.” Această validare îi spune: „Te văd, activitatea ta e importantă”. În acest moment, ai activat receptivitatea lui.

2. Anunță Tranziția (Ancora de siguranță): După ce ai intrat în lumea lui, pune limita cu blândețe, dar oferă-i timp. „Peste 5 minute, parcarea va intra în pauză pentru că mergem să ne spălăm. Mai facem o ultimă cursă?” Astfel, creierul lui nu mai este luat prin surprindere.

3. Transformă Comanda în Joc (Limbajul Conectării): Copiii învață și cooperează cel mai bine prin metaforă și mișcare. Dacă trebuie să meargă la baie, nu spune „Mergi la baie!”, ci propune o provocare: „Oare poți să ajungi la baie topăind ca un iepuraș sau mergem în marș ca soldații?”

Mesaj de reținut: Când folosim jocul, nu „păcălim” copilul, ci îi vorbim pe limba lui naturală. Un copil care se joacă este un copil relaxat, iar un sistem nervos relaxat poate accepta limitele fără să intre în „modul de luptă”.

Care este cea mai mare provocare de „ascultare” pe care o ai zilnic? Scrie-mi în comentarii situația ta (ex: spălatul pe dinți, strânsul cuburilor) și îți răspund cu un scenariu de joc adaptat!

Am pregătit un ghid nou: „Kitul de Joacă pentru Cooperare” – cu jocuri specifice pentru momentele grele ale zilei.
Scrie JOACA în comentarii dacă vrei să îl primești!

21/01/2026

Seria: De la Haos la Conectare

Episodul 3: „Nu vrea să mănânce nimic!” – De la control, la autonomie și prezență

Zilele trecute, o prietenă îmi spunea cu deznădejde în voce: „Florina, nu mai știu ce să fac. Masa a ajuns un chin pentru amândouă. Eu insist, ea refuză, eu mă enervez, ea plânge. Cum o fac să mănânce?”

Sună cunoscut? Masa este unul dintre cele mai frecvente momente de „haos”. Dar, ca psihoterapeut, vă invit să facem o schimbare de perspectivă: să trecem de la „a hrăni copilul” la „a lua masa împreună”.

Cum transformăm masa într-un moment de conectare?
1. Oferă-i puterea alegerii: Refuzul este, de multe ori, o formă prin care copilul spune „Vreau să decid și eu!”. În loc să impui, oferă variante agreate de tine: „Vrei să mâncăm acum sau peste 15 minute, după ce termini desenul?” sau „Alegem azi supa sau piureul?”. Când are de ales între două variante bune, copilul simte că deține controlul și cooperarea vine natural.

2. Invită un „oaspete” special: Uneori, presiunea de a mânca scade dacă cel mic poate aduce la masă o jucărie preferată pe care să o „hrănească”. Jocul este limbajul copiilor și poate relaxa instantaneu atmosfera.

3. Masa nu este o sarcină, ci un ritual: De multe ori tindem să hrănim copilul „pe fugă”, în timp ce noi strângem prin bucătărie sau stăm pe telefon. Însă copilul are nevoie de prezența noastră. Așază-te la masă cu el, mănâncă și tu, povestiți. Când masa devine un moment de conectare reală, foamea fizică se întâlnește cu cea emoțională.

4. Rolul tău de Ancoră: Rămâi calmă chiar și atunci când mâncarea rămâne în farfurie. Dr. Laura Markham ne reamintește: treaba noastră este să oferim mâncare sănătoasă și o atmosferă plăcută, treaba copilului este să decidă cât mănâncă.

Fiecare familie are propriile obiceiuri, iar ritmul fiecărui copil este unic. Nu trebuie să „bifați” totul ca la carte, ci să găsiți ce funcționează pentru voi, punând mereu relația pe primul loc.

Voi ce „strategii” de conectare folosiți la masă?

Scrie-mi în comentarii pe ce teme te confrunți cu refuzul copilului, iar eu vin cu idei practice adaptate situației voastre.

Am pregătit un material: „Ghidul pentru mese cu zâmbet”. Dacă vrei să îl primești, scrie MASA în comentarii!

17/01/2026

Seria: De la Haos la Conectare

Episodul 2: Limita care nu desparte, ci conectează

„De câte ori trebuie să-ți spun?” sau „Dacă nu strângi jucăriile, le arunc la gunoi!” Sună cunoscut? De multe ori, când punem limite, simțim că intrăm într-un război de putere. Ori cedăm (din teamă sau vinovăție), ori devenim autoritari (din furie).

Ca psihoterapeut, observ adesea că problema nu este ce spunem, ci cm sună vocea noastră pentru creierul copilului:

Limita pusă cu furie sună a amenințare. Copilul intră în defensivă și nu mai poate învăța nimic.

Limita pusă cu teamă sună a rugăminte. Copilul nu simte siguranță și va continua să testeze, căutând un adult stabil.

Secretul? Să fii ANCORA. Copilul tău are nevoie de un părinte calm, care să poată spune „NU” cu aceeași iubire cu care spune „DA”

Cum facem asta practic?

Validează înainte să limitezi: „Văd că te distrezi mult cu aceste carioci (Conectare)... dar nu le folosim pe perete, ci doar pe hârtie (Limita).”

Fii ferm, dar blând: Fermitatea vine din claritatea regulii, nu din volumul vocii. Blândețea vine din acceptarea faptului că e normal ca cel mic să fie supărat că a fost oprit.

Rămâi acolo: Când copilul plânge pentru că i-ai pus o limită, nu îl trimite în camera lui. Rămâi ancora lui în timp ce el își descarcă frustrarea.

Trecerea de la „control” la „conectare” înseamnă să înțelegem că limitele sunt, de fapt, gardul de siguranță în care copilul se poate juca liber.

Ție care limită ți se pare cel mai greu de menținut cu calm? Haideți să împărtășim experiențe în comentarii.

Am pregătit o listă cu Fraze de Conectare – exemple practice despre cm să pui limite fără să rupi relația. Dacă vrei să le primești gratuit, scrie LIMITE în comentarii, iar eu ti le trimit în privat.

Spune-mi: pe ce teme te confrunți cel mai des cu refuzul copilului tău? Scrie-mi în comentarii situația voastră, iar eu voi reveni cu idei practice pentru fiecare.

13/01/2026

Seria: De la Haos la Conectare

Episodul 1: De ce țipăm când am vrea să fim calmi?

„Nu mai țip data viitoare.” Este promisiunea pe care mulți părinți și-o fac seara, la capătul unei zile epuizante, în timp ce își privesc copiii dormind. Și totuși, a doua zi, în febra pregătirilor sau în mijlocul unui refuz categoric, vocea se ridică din nou, aproape instinctiv.

De ce se întâmplă asta?

Ca psihoterapeut, vă spun un adevăr eliberator: nu țipi pentru că ești un părinte „rău”, ci pentru că sistemul tău nervos a intrat în stare de alertă.

Atunci când suntem copleșiți, creierul nostru nu mai face diferența între un pericol real și un pahar de lapte vărsat pe covor. El vede „haosul” ca pe o amenințare și ne trimite direct în modul de supraviețuire (luptă sau fugă). Țipătul este, de fapt, un semnal de alarmă al unui rezervor emoțional gol.

Ce putem face în loc să ne învinovățim?
1. Observă semnele corpului: Învață să recunoști „fereastra de toleranță” înainte de explozie.

2. Apasă butonul de pauză: Chiar și 30 de secunde pot reseta sistemul nervos.

3. Alege co-reglarea: Un copil agitat are nevoie de o ancoră, nu de un alt „uragan” lângă el.

Limita pusă cu furie sună a amenințare, dar limita pusă cu calm sună a siguranță. Copilul tău are nevoie de o ancoră — un părinte care să poată spune „NU” cu aceeași iubire cu care spune „DA”.

Trecerea de la haos la conectare nu se întâmplă peste noapte. Este un drum care începe cu blândețe față de tine însăți.

Ție ce îți este cel mai greu să gestionezi în momentele de haos din casă? Hai să vorbim în comentarii.

P.S. Am pregătit un material scurt, „Tehnica Ancorei”, un ghid practic în 3 pași pe care să îl ai la îndemână (poate chiar salvat în telefon) pentru momentele de haos. Te ajută să treci de la scanarea corpului la respirație și apoi la o limită pusă cu iubire.

Dacă vrei să primești exercițiul gratuit în privat, lasă-mi în comentarii cuvântul „ANCORA” și ți-l trimit cu drag.

10/01/2026

De la „trebuie să facem” la „suntem împreună”

De multe ori, în cabinet, întâlnesc părinți care vin cu o listă lungă de „ar trebui”. Ar trebui să urmeze un anumit program, ar trebui să bifeze anumite etape de dezvoltare la virgulă, ar trebui să aplice tehnici perfecte de disciplină. Simt presiunea uriașă de a nu greși, de a fi „ca la carte”.

Dar, dincolo de toate manualele și teoriile, am învățat un lucru esențial în anii de lucru cu familiile: copilul tău nu are nevoie de un părinte perfect, ci de un părinte prezent.

Am observat că cele mai mari transformări nu apar atunci când aplicăm o metodă nouă de corectare, ci în acele momente de liniște în care pur și simplu ne lăsăm deoparte agenda și ne uităm în ochii copilului nostru. Atunci când prioritizăm conectarea în fața corectarii.

Pentru mine, parentingul nu este despre a „bifa” succesul copilului, ci despre a construi un spațiu sigur în care el să se simtă văzut, auzit și înțeles – exact așa cm este el, în ritmul lui unic. Fie că e vorba de un zâmbet, de o criză de plâns sau de o tăcere încăpățânată, toate sunt invitații la conectare.

Azi te invit să facem un exercițiu de blândețe: uită-te la copilul tău nu ca la un proiect care trebuie finalizat, ci ca la o persoană cu care ești într-o relație. O relație care are nevoie de timp, de răbdare și, mai ales, de prezența ta autentică.

Relația voastră este fundația. Restul sunt doar detalii care se așază de la sine atunci când inima este liniștită.

Tu cm alegi să te conectezi cu copilul tău astăzi, dincolo de rutină?

Florina Baros - Psihoterapeut

23/02/2026

18/02/2026

12/02/2026

11/02/2026

09/02/2026

27/01/2026

21/01/2026

17/01/2026

13/01/2026

10/01/2026

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Monday	08:30 - 16:00
Tuesday	08:30 - 16:00
Wednesday	08:30 - 16:00
Thursday	08:30 - 16:00
Friday	08:00 - 16:00