CMI Diaconu Malina Nicoleta

09/08/2026

09/08/2026

Lucrez des cu părinți care trec printr-un divorț. Și cred că, dincolo de toate, cel mai valoros lucru pe care îl poți oferi copilului tău este să crească într-un mediu sănătos, cu părinți cât mai așezați și mai împăcați cu viața lor. Iar asta poate însemna, uneori, și o separare în cuplu.

Divorțul, în sine, nu este automat o traumă pentru copil. Este important să spun asta de la început. Este stresant și vine adesea cu suferință, e adevărat. Dar suntem construiți să putem face față și stresului și suferinței. Avem nevoie de resurse interne și externe. Iar pentru copii asta înseamnă să aibă lângă ei părinți prezenți și stabili emoțional, care îi pot conține.

Ceea ce îi afectează cu adevărat nu este divorțul în sine, ci altceva: pierderea siguranței relației cu unul dintre părinți.

Divorțul devine traumatic pentru copil atunci când este prins între părinți. Când adulții, uneori fără să își dea seama, răspund din propriile răni și nu din nevoile copilului. Cum se vede asta? Copilul începe să simtă că nu are voie să iubească și pe mamă, și pe tată în același timp. Uneori este evident: părinți împărțiți în „cel bun” și „cel rău”, în „cel care a greșit” și „cel care a suferit”.

Alteori este mult mai subtil. Copilul simte când unul dintre părinți oftează când vine vorba despre celălalt. Simte când trebuie să fie atent la ce spune. Simte când bucuria lui pentru unul devine o problemă pentru celălalt. Simte când nu este bine să spună că îi este dor de celălalt.

Și, încet, învață o regulă dureroasă: „Dacă sunt aproape de unul, îl rănesc pe celălalt.”

Pentru un copil, aceasta este o poziție imposibilă, pentru că el nu vrea să aleagă, el are nevoie de amândoi. Așa apare conflictul de loialitate. Și nu este despre preferință, ci despre supraviețuire emoțională. Un copil va face orice ca să păstreze relația care îi oferă cea mai mare siguranță. Și o va face chiar dacă asta înseamnă să se rupă de o parte din el. Pentru că atunci când un copil se îndepărtează de unul dintre părinți, se rupe de o parte din el.

De aceea, după un divorț, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face ca adulți este să nu punem copilul în situația de a alege. Nici într-un mod evident, nici într-unul subtil.

Și da, asta se poate întâmpla și fără divorț. Am întâlnit de multe ori situații în care părinții rămân împreună, dar tensiunea este atât de mare încât copilul ajunge exact în aceeași poziție.

Ce îl ajută concret pe copil?
– să nu vorbim negativ despre celălalt părinte în fața lui
– să nu îl punem să transmită mesaje
– să nu îl facem „confidentul” nostru
– să nu îl facem să se simtă vinovat pentru bucuria lui cu celălalt părinte
– să nu îl întrebăm lucruri care îl pun în poziții dificile
– să nu îl punem să ascundă lucruri de celălalt părinte
– să păstrăm, pe cât posibil, o relație de colaborare, astfel încât copilul să știe că părinții fac o echipă pentru el (discută, se consultă, decid împreună)

Și, la fel de important, are nevoie să audă și să simtă: „Este în regulă să îi iubești pe amândoi.”, „Nu trebuie să alegi.”, „Nu este responsabilitatea ta ce se întâmplă între noi.”

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, nici când vorbim de divorț, nici altfel. Au nevoie de părinți care îi lasă să iubească în siguranță.

Să nu le luăm copiilor dreptul de a-și iubi ambii părinți. Este una dintre nevoile lor de bază.

La final, dacă simți că ai nevoie de sprijin în astfel de momente, am scris o carte exact pentru aceste situații: „Fram și Bumbic, cel cu două case”. Este un ghid pentru copii și părinți care trec prin schimbări de familie. Îi ajută pe copii să înțeleagă ce simt și pe părinți să știe cm să fie acolo pentru ei, în momentele cele mai sensibile. Găsești detalii despre carte pe site-ul meu.

09/08/2026

💙 Vaccinarea HPV – protecție pentru fete și băieți

Vaccinarea împotriva HPV este una dintre cele mai importante măsuri prin care ne putem proteja de anumite tipuri de cancer asociate infecției cu virusul papiloma uman (HPV).

HPV este un virus foarte frecvent, iar infecția poate sta la baza apariției cancerului de col uterin, dar și a altor forme de cancer, atât la femei, cât și la bărbați.

👉 De aceea, vaccinarea HPV este importantă atât pentru fete, cât și pentru băieți. Nu este doar un vaccin „pentru fete” și nu ar trebui privit astfel.

💉 Vaccinarea înainte de expunerea la virus oferă cea mai bună protecție. Prin vaccinare, putem reduce semnificativ riscul de infecții HPV și, implicit, riscul unor cancere asociate acestui virus.

Pentru fete, vaccinarea reprezintă o metodă importantă de prevenire a cancerului de col uterin. Pentru băieți, vaccinarea contribuie atât la protecția proprie împotriva unor cancere asociate HPV, cât și la reducerea transmiterii virusului.

❤️ Prevenția începe înainte de boală. Dacă avem posibilitatea să ne vaccinăm, merită să alegem protecția.

Informați-vă corect, discutați cu medicul și nu amânați vaccinarea HPV.
Un vaccin făcut la timp poate însemna o protecție pentru toată viața.

03/08/2026

Am uitat de ororile vieții de dinainte de vaccinuri. Am uitat de toți copiii morți. Și așa am uitat despre importanța menținerii apărării.
Moartea recentă a Marthei Ann Lillard, ultimul american care s-a bazat pe plămânul de fier pentru a trăi, marchează sfârșitul unui monument viu dedicat terorii poliomielitei. Contactând virusul în 1953, Lillard a petrecut peste 70 de ani dependentă de o cameră de metal presurizată doar pentru a respira.
Moartea ei ne servește drept reamintire a poverii fizice brutale a poliomielitei, o boală care mai demult a paralizat zeci de mii de copii americani anuala, înainte de introducerea vaccinului polio în 1955.
Azi, pentru că vaccinurile au eradicat cu succes astfel de suferințe din viața de zi cu zi, societatea cade tot mai mult victimă propriilor sale realizări.
Cum memoria colectivă a acestor boli devastatoare pălește, apărarea sănătății publice începe să se erodeze. Medicul urgentist Dr. Ashely Alker avertizează că atunci când oamenii uită ororile împotriva cărora au luptat vaccinurile pentru a le elimina, ei pierd înțelegerea motivului pentru care menținerea imunizării este critică. Această lipsă a contextului istoric creează un vid periculos, lăsând loc dezinformării online și scepticismului legat de vaccinuri pentru a se răspândi necontrolat. Pentru protejarea generațiilor viitoare de revenirea la aceste boli depășite și deseori letale, trebuie să ne reamintim activ bătăliile istorice care ne-au securizat sănătatea modernă.
După: Alker, A. (2026). What could die with the last person using an iron lung. The Washington Post.

26/06/2026

⚠🌞 Cum să ne protejăm în timpul caniculei:

✅Evitați, pe cât posibil, expunerea prelungită şi directă la soare între orele 11 – 18 şi utilizați creme de protecţie pe zonele corpului expuse razelor solare;
✅Purtaţi pălării de soare, haine lejere şi ample, din fibre naturale, de culori deschise;
✅ Beţi zilnic între 1,5 – 2 litri de lichide, fără a aştepta să apară senzaţia de sete. În perioadele de caniculă se recomandă consumul unui pahar de apă (sau echivalentul acestuia) la fiecare 15 – 20 de minute;
✅Nu consumaţi alcool (inclusiv bere sau vin) deoarece acesta favorizează deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii;
✅Evitaţi băuturile cu conţinut ridicat de cofeina (cafea, ceai, cola) sau de zahăr (sucuri racoritoare carbogazoase);
✅ Consumaţi fructe şi legume proaspete ce au un conținut ridicat de apă, precum, pepenele galben, roşu, prunele, castraveţii și roşiile;
✅Reglați aparatul de aer condiţionat astfel încât temperatura să fie cu 5 grade mai mică decât temperatura ambientală;
✅Nu utilizați ventilatoare dacă temperatura aerului depăşeşte 32 de grade Celsius;
✅Ţineţi ferestrele închise în perioada în care temperatura exterioară este superioară celei din locuinţă;
✅Evitați activităţile de exterior care necesită un consum mare de energie (sport, grădinărit, construcții, etc) în perioadele cu temperaturi foarte mari, eventual puteți muta desfăşurarea acestora în perioadele din zi în care temperaturile sunt mai scăzute;
✅Rămâneți informați în legătură cu avertismentele oficiale privind perioadele de caniculă.

https://insp.gov.ro/2026/06/26/informare-privind-efectele-temperaturilor-extreme-2/

19/06/2026

Testul Babeș- Papanicolaou nu cauzează cancer. Salvează vieți!

În ultima perioadă, pe rețelele sociale circulă afirmații false potrivit cărora testul Babeș-Papanicolaou ar provoca, prin recoltare, cancerul de col uterin. Aceste informații sunt complet neadevărate, nu au niciun temei științific și pun în pericol sănătatea femeilor.

🔬Testul Babeș Papanicolaou este o procedură simplă, sigură și nedureroasă, prin care se recoltează celule de la nivelul colului uterin pentru a fi examinate la microscop. Scopul testului este identificarea modificărilor celulare precanceroase, înainte ca acestea să evolueze spre cancer. Recoltarea presupune o atingere superficială a celulelor de la suprafața colului și nu provoacă leziuni, nu declanșează și nu favorizează apariția cancerului.

Cancerul de col uterin este determinat în aproape toate cazurile de infecția persistentă cu anumite tipuri de virus HPV (papilomavirus uman). Tocmai de aceea, depistarea precoce prin screening este esențială, leziunile descoperite la timp pot fi tratate complet, înainte de a deveni cancer.

📊Dovezile științifice sunt consistente și neechivoce. Programele organizate de screening au redus semnificativ atât incidența, cât și mortalitatea prin cancer de col uterin în țările care le-au implementat. Cancerul de col uterin este, în prezent, una dintre formele de cancer care pot fi prevenite aproape în totalitate, prin vaccinarea anti-HPV și screening regulat.

INSP - Institutul Național de Sănătate Publică recomandă ferm:

✅Informați-vă exclusiv din surse oficiale și de la personalul medical calificat;
🚫 Nu distribuiți și nu credeți mesajele alarmiste care descurajează testarea;
👩‍⚕️Participați la programele de screening pentru cancerul de col uterin și discutați cu medicul de familie sau cu medicul ginecolog despre intervalul potrivit pentru dumneavoastră.
⚠️Dezinformarea costă vieți. Renunțarea la testare, ca urmare a unor mituri fără fundament, înseamnă pierderea șansei de a depista la timp o boală care, descoperită precoce, este vindecabilă.
Testul Babeș- Papanicolaou rămâne un instrument sigur și vital în prevenirea cancerului de col uterin.

12/06/2026

Multe femei cred că după menopauză scapă de grija unei sarcini. În realitate, după menopauză începe să crească o altă grijă: riscul de infarct…
Dar despre asta se vorbește mult mai puțin.

Pentru că, în imaginarul colectiv, infarctul este un domn trecut de 50 de ani, cu burtă, tensiune mare și două pachete de țigări pe zi.
Femeia?
Femeia are bufeuri.
Femeia are schimbări hormonale.
Femeia are menopauză.
Inima poate să mai aștepte.
Sau cel puțin așa credem.

Până la menopauză, femeile au într-adevăr un risc cardiovascular mai mic decât bărbații de aceeași vârstă.
Nu pentru că sunt invincibile.
Nu pentru că ateroscleroza le ocolește din politețe.Ci pentru că estrogenii exercită efecte favorabile asupra vaselor de sânge, colesterolului și metabolismului.

Numai că estrogenii nu sunt o poliță de asigurare pe viață.
Sunt doar o amânare a facturii.

Iar după menopauză, factura începe să sosească.
LDL-colesterolul crește.
Tensiunea arterială crește.
Grăsimea abdominală se acumulează mai ușor.
Riscul de diabet devine mai mare.
Arterele își pierd treptat din elasticitate

Aceste schimbări sunt bine documentate și recunoscute în ghidurile europene de prevenție cardiovasculară și în documentele dedicate sănătății cardiovasculare a femeii.

Cu alte cuvinte: menopauza nu închide doar un capitol hormonal. Deschide și contabilitatea cardiovasculară.

Schimbările nu apar într-o dimineață și spun:
-Bună ziua, am venit să vă fac infarct peste cinci ani.
Ele lucrează discret.
Ani la rând.

Iar când apar simptomele, începe adevărata piesă:
-E de la menopauză.
-E de la oboseală.
-E de la stres.
-E de la coloană.
-E de la vreme.
-E de la toate.

Și astfel, după ce excludem inima din discuție, aflăm că era tocmai inima.

Pentru că la femei infarctul poate apărea cu: lipsă de aer; oboseală neobișnuită; greață; transpirații reci; durere în mandibulă; durere în spate sau între omoplați; o stare ciudată că „ceva nu este în regulă”.

Uneori fără celebra durere violentă în piept pe care o așteaptă toată lumea.

Datele sunt încăpățânate.
Bolile cardiovasculare rămân principala cauză de deces la femei în Europa.

Mai mult decât multe dintre bolile care ne sperie și despre care vorbim zilnic.
Dar statisticile nu au talent literar.
Nu fac titluri spectaculoase.
Nu generează panică.
Doar descriu realitatea.

Iar realitatea spune că, după menopauză, riscul cardiovascular al femeii începe să se apropie progresiv de cel al bărbatului.

Multe femei se pregătesc pentru menopauză cumpărând ventilatoare, haine mai subțiri și remedii pentru bufeuri.

Poate că ar trebui să adauge pe listă și altceva:
o măsurare a tensiunii,
un profil lipidic,
o glicemie,
mai multă mișcare,
deloc țigări.

Pentru că bufeurile sunt neplăcute.
Dar infarctul nu este un simptom al menopauzei.
Este o boală care profită de faptul că ne gândim la altceva.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament. Anca Tau

31/05/2026

Să ne înțelegem: Românul nu are colesterol! Românul are „un pic mărit”…

Nu are tensiune. Are „emoții”…
Nu are burtă metabolică. Are „constituție”…
Nu are glicemie crescută. A mâncat „ceva dulce aseară”…
Nu are risc cardiovascular. Are „analize aproape bune”…

Și, mai ales, românul nu are timp să meargă la medic.
Are treabă.
Are rate.
Are serviciu.
Are copilul la meditații.
Are mașina în service.
Are concediu de planificat.
Are viață…

Numai inima nu ține cont de program.
Ea nu zice:
„Aoleu, omul are ședință joi, îl las pentru luni.”
Nu.
Inima tace.

Tace la 30 de ani, când LDL-ul e „doar puțin crescut”.
Tace la 35, când tensiunea e „de stres”.
Tace la 40, când trigliceridele sunt „de la sărbători”.
Tace la 45, când oboseala e „normală, toată lumea e obosită”.
Tace la 50, când urcatul scărilor devine negociere diplomatică între plămâni, genunchi și demnitate.
Și apoi, într-o zi, nu mai tace.
Și atunci începe teatrul.

- Doamna doctor, dar eu n-am avut nimic!
- Ba ați avut.
- Dar nu m-a durut nimic!
- Ateroscleroza nu trimite notificări.
- Dar eu muncesc mult!
- Excelent. Și vasele dumneavoastră au muncit mult. În regim de avarie.
- Dar tata a trăit până la 90 de ani!
- Foarte frumos. Dar dumneavoastră nu sunteți tata. Sunteți dumneavoastră, cu somnul dumneavoastră, stresul dumneavoastră, tensiunea dumneavoastră și colesterolul dumneavoastră „un pic”.

Aici e tragedia noastră. Noi credem că boala cardiovasculară apare brusc.
Nu apare brusc.
Brusc apare doar nota de plată.

Boala cardiovasculară: Se adună. Se adună în ani de tensiune „puțin mare”.
În ani de colesterol „nu chiar așa rău”. În ani de fumat „doar la cafea”. În ani de nopți scurte, mese târzii, kilograme în plus și mișcare amânată.În ani de „lasă, că sunt tânăr”. În ani de „după sărbători”. În ani de „mă duc când am timp”…

Când spui „sunt prea tânăr”, arterele nu aplaudă.
Când spui „nu mă doare nimic”, placa de aterom nu se oprește din crescut.
Când spui „nu am timp”, tensiunea nu-și ia concediu.
Când spui „mănânc destul de sănătos”, ApoB-ul nu se emoționează.

De aceea prevenția nu este moft
Nu este „să cauți boala cu lumânarea”.
Prevenția este să nu ajungi să cauți ambulanța cu disperare.

Când ai măsurat ultima dată tensiunea acasă, în liniște, nu pe fugă?
Știi cât ai LDL-ul sau doar știi că „a ieșit bine”?
Dacă ai infarct sau AVC în familie la vârste tinere, ți-ai verificat vreodată Lp(a)?
Poți urca două etaje fără să dai vina pe vârstă, genunchi, vreme, lift sau „perioada asta”?
Cât din sănătatea ta se bazează pe date reale și cât pe speranța că „n-are ce să fie”?
De câți ani amâni consultația pentru că „nu e momentul”?

Aici e marea păcăleală:
ce nu simți nu înseamnă că nu există.

Știu și replica următoare:
„Dar dacă mă caut, sigur îmi găsesc ceva.”
Foarte posibil.
Dar poate tocmai acel „ceva” este diferența dintre tratament la timp și eveniment ireversibil.
Dintre o pastilă luată seara și un stent pus noaptea.
Dintre o schimbare făcută azi și o familie speriată mâine pe holul spitalului.

Nu trebuie să trăim medicalizați.
Nu trebuie să ne facem analize în fiecare lună.
Nu trebuie să transformăm viața într-un Excel cu parametri biologici.

Dar trebuie să încetăm cu această comedie națională:
„Sunt bine, pentru că nu mă doare nimic.”
Ești bine când riscul tău este cunoscut.
Când tensiunea este măsurată, nu ghicită.
Când colesterolul este interpretat, nu doar încercuit pe buletin.
Când știi dacă ai diabet, prediabet, Lp(a) mare, ApoB mare sau istoric familial important.
Când urci scările fără să-ți negociezi existența la etajul doi.
Când nu confunzi vârsta tânără cu imunitatea biologică.

Pentru că arterele nu știu ce scrie în buletin.
Ele știu doar ce le-ai făcut ani la rând.

Și, finalul e mereu același:
toată lumea știa, nimeni n-a făcut nimic, iar când se întâmplă, suntem profund surprinși.

Prevenția este maturitate.

Pentru că infarctul nu apare din senin. Din senin apare doar mirarea noastră.
Și uneori, din păcate, mirarea vine prea târziu…

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratamente . Anca Tau