12/08/2026
După 15 ani de cabinet, încă mă surprind unele lucruri pe care oamenii le presupun despre psihologi.
De exemplu: „Nu știu ce părere v-ați făcut despre mine…”
În spatele acestei fraze este uneori imaginea psihologului care te observă câteva minute și, în timp ce vorbești, își construiește deja o concluzie despre tine.
Sigur că observăm, suntem atenți la ceea ce spui, la emoțiile tale, la felul în care relaționezi și la tiparele care se repetă, dar asta nu înseamnă că intrăm într-o ședință cu intenția de a „scana” omul din fața noastră și de a-i pune o etichetă.
O altă presupunere este că, la psiholog, lucrurile se întâmplă cam ca la școală: eu pun întrebările, tu răspunzi, iar eu evaluez.
Psihoterapia nu este însă un examen iar eu sunt acolo să înțeleg împreună cu tine ce se întâmplă, ce te-a adus în punctul în care ești și ce ai nevoie pentru a merge mai departe.
Și mai este o idee pe care o întâlnesc frecvent: „Da, dar dumneavoastră sunteți psiholog… la dumneavoastră e altfel.”
Nu. 🙂
Psihologii nu sunt imuni la viață.
Și noi avem zile dificile. Ne enervăm, ne îndoim, ne confruntăm cu propriile limite, trecem prin pierderi, conflicte, schimbări și perioade în care nu știm foarte clar ce avem de făcut.
Mai există și mitul: „Trebuie să am o problemă gravă ca să merg la psiholog.”
Nici asta nu este necesar.
Poți veni pentru că treci printr-o perioadă dificilă, pentru că o relație nu mai funcționează așa cm ți-ai dori, pentru că repeți anumite tipare, pentru că te confrunți cu o schimbare sau, pur și simplu, pentru că vrei să te înțelegi mai bine.
După 15 ani în cabinet, poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat este că persoana din fața mea este întotdeauna mai mult decât o etichetă, un diagnostic sau un tipar psihologic.
Este un om cu un anumit context, cu experiențe, resurse, vulnerabilități și posibilitatea de a se schimba.
Iar rolul meu este să te ajut să te înțelegi mai bine și să construim împreună un spațiu în care să poți descoperi cine ești și ce vrei să faci mai departe.
