15/08/2025
Creierul adolescentului – o casă în construcție 🧠🏗 (Partea a II-a)
În postarea anterioară vorbeam despre cm creierul adolescentului poate părea, la prima vedere, o casă gata de locuit, dar multe dintre „instalațiile” interne sunt încă în lucru.
Ca să înțelegem mai bine acest proces, trebuie să ne întoarcem… foarte mult în timp, pentru a vedea dezvoltarea creierului nostru. 🙂
Să ne imaginăm strămoșii noștri trăind în mijlocul naturii, înconjurați de animale sălbatice, unde pericolul putea apărea oricând. Dacă, de exemplu, se întâlneau cu un tigru, prioritatea era să o ia la sănătoasă, nu să stea să analizeze dacă e cu adevărat periculos (și nici să facă calcule matematice 😃).
Din perspectivă evolutivă, supraviețuirea a fost întotdeauna obiectivul principal. Astfel, zonele creierului responsabile de reacțiile rapide și instinctive s-au dezvoltat înaintea celor dedicate gândirii logice și analizei situațiilor.
Această moștenire ancestrală se regăsește și astăzi în creierele noastre: centrul emoțiilor și al reacțiilor impulsive (amigdala) este mult mai activ și „pregătit de acțiune” decât zona responsabilă cu planificarea, analiza consecințelor și autocontrolul (cortexul prefrontal). Astfel, în timp ce amigdala este complet formată încă din luna a opta intrauterină (deci chiar de dinainte de a ne naște), cortexul prefrontal își finalizează dezvoltarea abia în jurul vârstei de 25 de ani.
Amigdala, parte a sistemului limbic, are un rol esențial în gestionarea emoțiilor și reacțiilor, activând reacția „luptă sau fugă” atunci când percepem o amenințare.
Chiar dacă astăzi, în viața de zi cu zi, nu ne mai confruntăm cu atât de multe pericole reale, amigdala reacționează la fel ca în trecut. Astfel, se poate activa înaintea unui test important, a unei discuții tensionate cu un prieten/părinte sau a unei prezentări, exact ca și în fața unui pericol real. Creierul interpretează aceste situații ca pe posibile amenințări, pregătind corpul pentru reacția de luptă sau fugă.
Astfel, adolescentul nu stă să analizeze cm să scape dintr-o situație mai riscantă, ci efectiv acționează rapid, uneori necugetat. Imaginează-ți amigdala ca pe un supererou care, din când în când, o ia razna și face tot felul de nebunii (inspirat din Creierul tău de adolescent de Elisa Nebolsine).
După vârsta de 25 de ani, odată cu maturizarea completă a cortexului prefrontal, avem o mai bună capacitate de a conștientiza când un pericolul nu e real, dobândind un mai bun control asupra reacțiilor noastre.
Dar să nu punem toată „nebunia” pe seama amigdalei și a lipsei de maturizare a cortexului prefrontal 😊. În adolescență, anumite schimbări hormonale fac lucrurile și mai complicate. Despre asta vom vorbi în următoarea postare.
Sursă foto: “Creierul tău de adolescent” E. Nebolsine
