07/08/2026
În ultima perioadă am observat că tot mai multe persoane îmi povestesc despre dificultatea de a se opri din mâncat, despre sentimentul că își pierd controlul în fața anumitor alimente și despre vinovăția care apare după aceea.
De multe ori, primul gând este: „Nu am suficientă voință.” Dar, în realitate, lucrurile sunt adesea mult mai complexe.
Ca psiholog, văd că în spatele acestor comportamente pot exista stresul, anxietatea, oboseala, perfecționismul, restricțiile alimentare foarte rigide sau folosirea mâncării ca modalitate de reglare emoțională.
Tocmai de aceea, psihologul nu îți spune doar „mănâncă mai puțin”. Rolul lui este să te ajute să înțelegi de ce apare acest comportament, să identifici factorii care îl mențin și să construiești strategii sănătoase și sustenabile pentru schimbare.
Restricțiile alimentare foarte severe pot crea, pentru unele persoane, un cerc vicios: restricție → poftă intensă → mâncat în exces → vinovăție → o nouă restricție.
Schimbarea nu începe atunci când te pedepsești pentru ceea ce ai mâncat, ci atunci când începi să înțelegi comportamentul din spatele alegerilor tale.
💬 Te-ai regăsit vreodată în acest cerc?